Niste dorinte...

Totul devine complicat atunci cand ai impresia ca universul tau si al celor cu care tu iti imparti existenta intr-o mai mare sau mica masura este simpla... Nu cred poti urca muntele care, aparent, pare usor de strabatut, fara echipamentul necesar. Nu cred ca poti pastra in casa o floare necunoscuta tie pana in momentul respectiv, pe care ai mirosit-o si nu ti-a placut intr-un mod deosebit chiar daca ai primit-o de la o persoana nu tocmai de trecut cu vederea. Nu cred ca poti pretinde ca iubesti marea doar din dorinta de a-l impresiona pe cel care iti este alaturi. Nu cred ca poti spune ca iti place sa stai noaptea pe balcon, sa privesti stelele si sa asculti cu oracaie broastele pe lac doar de dragul formei lui. Nu vreau sa nu te cred in stare sa-ti poti modela conceptiile, formele si continutul in functie de punctele voastre comune din universul fiecaruia. Vreau sa cred ca poti sa-ti doresti sa atingi ceea ce pare intangibil, sa crezi in idealurile voastre si sa faci pe cat posibil sa te bucure si sa intelegi ceea ce pare simplu, cateodata lipsit de sens si consistenta pentru tine, dar de o valoare inestimabila pentru el. Vreau sa cred ca taci pentru ca tu speri la o elocventa mai profunda decat a cuvintelor si nu pentru ca pur si simplu nu mai vrei sa spui nimic, pentru ca nu mai crezi in iubire, in fericire si pentru asta vrei sa uiti de ele... si intri in carapacea de fier. Nu-ti poti pierde intresul chiar daca vorbim despre lucrurile general valabile, despre dorinte sau despre valorile materiale sau spirituale. Nu cred ca vei ramane un singuratic cowboy atata timp cat tu vrei ca dimineata sa te gaseasca invaluit in parfumul pielii ei. Poti pretinde ca vrei sa fi singur atata timp cat nu ajungi sa crezi in propriile=ti nascociri si sa poti fi singur atunci cand realitatea si aparentele de orice fel de natura iti bulverseaza gandirea. Poti admira scoicile din mare chiar daca ea nu te atrage in mod special, poti urca muntele daca ai pe cineva aproape, poti pastra floarea la presat... poti face toate astea pentru confortul ideilor tale si pentru curajul de a te arunca in placerile celuilalt in speranta ca viata lui aparent intunecata si captivanta in acelasi timp iti poate face sa-ti zambeasca toate viscerele... Inca mai cred in fericirea absoluta a ta si a celorlalti....

Regina noptii

Ziua a devenit dusmanul ei. Caldura ii topeste puterile, lumina ii orbeste ochii, razele soarelui nu se mai joaca in parul ei ci il arde... Ii place sa viseze, uneori inchide ochii si isi imagineaza tot felul de povesti, de eroi care salveaza lumea, printi si printese care se indragostesc...
Intra in camera ei pe intuneric. Se dezbraca repede, nerabdatoare sa se gaseasca in asternut si sa viseze.
Incepuse sa-i placa foarte mult propriul pat. Ii placea sa-si simta trupul gol cum se destinde pe cearsafurile proaspate, sa-si leneveasca miscarile, sa asculte cantecul noptii, isi simtea corpul leganandu-se ca intr-o betie si ii placea...isi simtea corpul ca si cum ar fi simtit un corp ce, in acelasi timp, e si al ei si al altcuiva... Se silea sa nu adoarma, undeva, ceva, cineva, trebuia sa-i tina companie, sa o introduca in povesti... Necunoscutul o atragea mai mult ca oricand...

Jocul de-a adevarul...

Plaja din Vama Veche. Doua perechi de parinti "adusi" in Vama de catre bomba( amintiri) eliberata din tunul aflat pe campul uscat si fara flori( Bucuresti) ba se stropesc in apa, ba se saruta, ba flirteaza, fumeaza, se trag de picioare pe sub apa... Pescarusii se distreaza, deasupra lor, de ei. Soarele le zambeste si vantul le e prieten. Pe plaja, in nisip, doua fetite, prietene bune, 4, respectiv 7 ani, se joaca. Vor sa faca un castel din nisip condus de 2 regine, multi argati si prieteni... Toti sa se inteleaga bine, sa fie pace in permanenta. Castelul sa fie inconjurat de apa, pentru a nu-l "dobandi" strainii, sa fie decorat cu flori si stelute. Se straduiesc sa-si construiasca "visul". Mai se strica de la prea multa apa... dar nu-i nimic. Ele stiu ca sunt impreuna, ca pot reusi si se amuza asupra faptului. Intr-un final, dupa stradania depusa reusesc sa construiasca castelul mult-asteptat cu toate dorintele lor in el. Dintr-o data, celei mai mici i se pare ca cea mare a tradat-o. Ca geamul despre care au stabilit impreuna ca va fi pus pe partea stanga, se afla acum pe dreapta. Ii cere explicatii si din cauza oboselii accentuate, strica castelul si fuge pe cearsaful de pe nisip. Grimasa sceptica... Cealalta, mai mare, se aseaza in fund pe nisip si cu lacrimi in ochi priveste castelul daramat de prietena ei, cu care credea ca isi va realiza dorintele... IMPREUNA...
La cativa metri, doua perechi de parinti ba se stropesc in apa, ba se saruta, ba flirteaza, fumeaza, se trag de picioare pe sub apa...