Ideal, absolut, desavarsire, infinit...
luni, 21 iunie 2010
Descoperirea inevitabilului dureros...
Despre ce vorbim acum? Despre fluturi???? Fluturi nenorociti, blestemati ce ati aparut in viata mea! Colorati... Moliilor ce sunteti! Sa-i spulberati pantecele. Ati inceput sa ma roadeti, sa ma distrugeti. Am vrut sa va pastrez pentru todeauna... Ma distrugeti... Mi-ati aratat florile, m-ati lasat sa ma indragostesc de ele, sa urc pe munte si sa cred ca nu e niciun obstacol, ca nu ma pot rani... Am cazut... jos nu mai erau flori... am gasit trandafiri cu spini... Si cu toate astea, inca va iubesc, nu-mi pot lua gandul de la voi... Trebuie sa scap de voi, moliilor! Incep sa-mi pierd din culoare....
Bate clopotul a iubire...
de...
Iuliean Rustea
Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin
Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.
Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.
Iuliean Rustea
Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin
Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.
Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)