Duminica seara. Stabilesc cu Andrei Dombrovschi sa mergem de dimineata la biblioteca, la scoala, sa ne luam Tolstoi si sa ne apucam de treaba.
"Trebuie sa ne punem cu burta pe carte! Gata, am lenevit destul, dragul meu! Vacanta s-a sfarsit!", ma adresez lui Andrei.
" Bine, Oana. Maine dimineata, la 10:00 astept sa ma suni si sa mergem impreuna la scoala".
Stau pe mess pana dimineata, pana pe la vreo 4:30. ( bine, intre timp am citit si Livada cu visini, Cehov). Ce sa-i faci... ispita e mare. Chiar daca nu-mi place sa comunic prin intermediul netului... deocamdata, altfel nu am cum.
Ma trezesc dimineata,adica pe la 9:30 (in intarziere fiind), il sun pe Andrei, il "echipez" si pe Rooney si plecam spre facultate. Ajungem acolo si... sa vezi si sa nu crezi! Biblioteca inchisa, la fel si secretariatul. Hotaram sa mergem la anticariat sa-mi iau cartile. Ajungem la Universitate si incepem sa-l cautam Tolstoi( in carne si oase hahaha). Ma opresc in fata unui stand si ma uit la carti. Deodata, in spatele meu, o voce calda si patrunzatoare cere tragicii greci. Ma intorc cu fata la dansul, razand in hohote si ii spun ca eu sunt satula de ei. Ne-a pus doamna Nistor la scoala sa-i citim si ca nu mai vreau sa aud de ei. Ca nu-mi place tragedia. El schiteaza un zambet pe fata si ma intreaba ce carte caut. Ii spun ca Tolstoi-Razboi si Pace. Dar nu ca e o dorinta de-a mea sa-l citesc ci ca-mi trebuie la scoala. Ii spun ca scriitorii mei preferati sunt Kafka si Dostoievski. Mai facem schimb de informatii despre autori si carti si ma intreaba la ce facultate sunt. Ii spun si el iar imi zambeste. Ma intreaba daca am vazut" De-ale carnavalului". Ii spun ca da, si distributia, doar ca nu mai stiu de cine e regizata. I-am zis ca ne-a zis Doru Ana, la scoala, ca regizorul s-a stabilit in America, dar nu mai ii stiu numele.
El zambeste din nou si imi spune ca el l-a regizat. Sa-mi pice fata. Ne-am prezentat. El:Aurel Miheles, Eu: simpla Oana Draghici. Inca nu realizam cu cine stau de vorba. Am mai discutat putin despre teatru si ne luam la revedere.
Imi cumpar cartile si zaresc bratari, care mai de care mai colorate. "Bling-bling" ochii mei. Pornesc spre ele. Imi aleg doua, le platesc, si in spatele meu iar aceeasi voce patrunzatoare si putin emotionanta. Era el. Venise sa-mi recomande o carte despre tragedie. Mi-a garantat ca dupa ce o sa o citesc ma voi indragosti de tragedie. Acum sunt eu cea care ii zambeste. Deschide iar discutia. Vorbim despre Sadoveanu, Albulescu, Vasilica Tastaman, Stefan Velniciuc( pe care mi l-a descris foarte frumos si m-am bucurat enorm de mult, mai ales ca am si onoarea de a fi studenta dansului). Isi mai cumpara o carte, ne strangem mainile si isi ia la revedere. Imi ureaza multa bafta in continuare. Se vedea din privirea lui ca i-a facut placere sa discute cu mine. Probabil pentru ca am fost deschisa si nu am avut niciun fel de retineri, eu nestiind cine este cu adevarat.
Ajung acasa si il caut pe net. Gasesc o gramada de informatii despre dansul. Dintr-o data imi amintesc ca si Doru Ana ne-a vorbit despre el cu caldura si respect.
Imi pare rau ca astazi am cunoscut o adevarata personalitate si ca nu i-am acordat atentia necesara. Dupa ce ca ne aflam in Romania si actorii, respectiv regizorii nu primesc atentia bine meritata, eu care impartasesc aceeasi pasiune cu ei... ma comport astfel. Imi pare rau ca s-a intamplat asa, as fi putut sa-i laud filmul " De-ale carnavalului" care mi-a placut extraordinar de mult, dupa care mi s-au "scurs" ochii si despre alte filme de-ale dansului... N-am facut asta... parca am fost in transa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu