Statea in pat cu capul sprijinit pe pieptul lui, care-i ocorotea umerii cu un gest tandru al bratului stang. Ea avea ochii inchisi si isi imagina lumea perfecta. De cateva minute aluneca printre ganduri.
-Doamne, cat de frumoasa e! isi spuse el simtind o bucurie nemarginita.
Cu un gest de-o infinita delicatete ii dadu parul ciufulit de pe fata-ntr-o parte, apoi degetele i s-au prelins pe langa obrajii rosietici ca de copil, atingandu-i buzele frumos conturate si pline, reusind astfel sa-i infloreasca un zambet cald, tandru in timp ce ochii ii se retrageau ca doua evantaie.
De asta data cuvintele nu-si mai aveau rostul. Erau doar ei doi, linistea noptii si cateva carti. El isi deschide o carte. Si cu toate astea ar fi vrut sa-i asculte gadurile, sa i le asculte... Noaptea, rece dar placuta, ii ocrotea, invaluindu-i cu panze moi urzite cu raze de luna.
Mana ei cu degete lungi, desenate cu acceasi maiestrie care guvernase parca oranduierea intregii ei fiinte, si unghiile vopsite cu oja bleumarin, culoarea ei preferata, se apropie usor, dar sigur de fiinta lui.
- Ma doare capul! spuse Andrei in soapta, sprijinidu-si fruntea in palmele fetei.
- Nu stiu nici un leac, mama nu prea m-a invatat, insa, iti pot face un ceai. Ce zici?
- Sa stii ca nu ar fi rau. Cum e mama ta?
- E o femeie simpla, marinimoasa, dar... Ai s-o cunosti!... - habar nu avea de ce a spus asta... Pur si simplu, porumbelul a evadat.
S-a ridicat sfioasa de pe pat si s-a indreptat spre bucatarie. I-a pregatit lui Andrei ceaiul si se indreapta cu acesta spre camera lui. Il gaseste in acelasi loc, in aceeasi pozitie si rascolind aceeasi carte. Il saruta si se indreapta catre baie. Dupa ce-si termina "ritualul" dinaintea fiecarui somn ( demachiere, dus s.a.m.d.) se intoarce in camera. Pentru cateva secunde sta proptita in pragul usii si il priveste pe Andrei dormind, pierdut in toata aceasta atmosfera febrila. Deodata o cuprinde un sentiment de tandrete si se pune langa el in pat. Trupurile li se impletesc si incep sa alunece usor in noapte.
