Marele nimic

Da... nu sunt o femeie ideala pentru o familie. Nu-mi pot face timp pentru asa ceva. Am timp pentru orice altceva, numai pentru familie nu. Imi place sa spal vasele, sa ma plimb cu masina, sa citesc o carte buna, sa vizionez un film, teatru, putin Facebook, o plimbarica cu Rooney, mai un poker, un remi sau canasta, din cand in cand cate-o narghilea, mai nou ma duc la sala... Fac orice altceva numai praful nu vreau sa-l sterg. Nu-mi place. L-am lasat sa se asterne unde a vrut el. As putea face cumva sa scap de el, insa nu vreau, mi-e bine si asa.
Cica trebuie sa lupti pentru iubire... Ok. Lupti, castigi batalia si apoi? Ce faci cu ea? O stergi de praf cand el se asterne? Pai daca nu-ti place sa faci asta? Cum se procedeaza?
Am o fotografie cu mine de pe vremea cand eram mica impreuna cu bunicii si parintii. Familia ideala. Am crezut asta dintodeauna. O ador. E dragalasa. Insa... e doar o fotografie. Nu are viata. Nimeni nu stie ce se petrece dincolo. E complicat sa-ti formezi o familie. Ai foarte multe beneficii dar si dezavantaje. Te caci junk-food cand respectiva/ul te inseala. Te strici la burta cand ea/el pleaca la munte fara tine. E misto cand apare copilul. Iti lumineaza viata. Dar ce faci cand el nu te ajuta cu bebele? Nopti nedormite, cearcane, te ingrasi, apar ridurile s.a.m.d.

Da... hooo!! Stiu ca nu exista relatie ideala, stiu ca nu e totul perfect, dar hai sa ne intalnim, mai vorbim, mai glumim, ne-o mai si tragem si din cand in cand sa mai stergem si praful chiar daca nu ne place sa facem asta. Incercam. Cine stie?! Ce zici?

Intodeauna cu Anca Dinicu, Niciodata fara...

Fericirea e ca si cum ai face pipi pe tine. Toata lumea vede, dar doar tu simti caldura... Buna asta!

M-am trezit trista, pe la vreo 14:00. Din nou, n-am putut sa dorm. Am adormit pe la vreo 6:30. I-am ordonat telefonului sa ma trezeasca la 8:30 ca sa ma pot duce de dimineata la facultate. Bineinteles, asta nu s-a intamplat. M-am trezit foarte tarziu... Nici o sansa de a mai ajunge la scoala.
Nu mai puteam de nervi, nu-mi venea sa cred ca iar am ratat o zi de scoala. De obicei ratam cursurile de dimineata, insa astazi si actoria... Mama masii de treaba.
Telefonul imi suna in draci, Andrei incearca sa ma calmeze... Nu reuseste nimeni. Ma apuc sa-mi fac curat prin casa, bag si la spalat... Vine si varul TT. Stam putin de vorba si aud ca bate cineva la usa. Ii spun astuia sa raspunda el, pentru ca eu am nervi si nu am chef sa vorbesc cu nimeni. Deschide usa, si cine sa fie??? Mosul... A venit Mosul si la mine! Anul trecut m-a ratat. Cred ca a uitat ca m-am mutat in Bucuresti de vreo 6 ani. A venit la Slobozia, dar nu si aici... Anca Dinicu a avut grija sa-i reaminteasca mosului unde stau... Draga de ea... nu stie ce si cum sa faca sa ma inveseleasca zilnic... O adevarata prietena. Te iubesc, Anco! Inseamna foarte mult pentru mine! Ai reusit sa ma inveselesti si astazi, mi-ai facut ziua frumoasa... Si cate si mai cate...

Ma bucur ca te-am intalnit, ca ma suporti si ma accepti asa cum sunt! Multumesc.