Toamna

S-a intamplat sa ma trezesc...

M-au trezit copacii cu ale lor urlete de durere ca-si pierd ce au ei mai pretios...
A venit aceasta toamna si cu pretentii de sefa smulge crengilor a le lor frunze
Le imprastie pe pamatul rece si le mai lasa doar un moment pentru ca ele sa isi poata lua bun ramas
Apoi, la cat e de cruda cheama vantul si ploile sa le imprastie... nu le lasa nici macar sa fie impreuna... chiar daca sunt lipsite de viata.

Si copacii inca urla... Si stau la geamul meu si ii ascult...
Imi indrept privirea catre Cer si tind sa cred ca si el e neputincios... E de-un albastru inchis ce sperie orice vietate...
Iar timpul imi confirma din nou ca e un las...

As vrea sa ma ridic de pe scaun si sa ma pot scutura de aceasta povoara ce-mi zbuciuma sufletul...
Imi simt trupul greu si rece... iar tamplele incep sa mi se zbata... E ca un cutremur...

Oare ar fi mai bine sa adorm din nou? Acest cantec de moarte nu pot sa-l mai ascult...
Prea multe cadavre si prea multa tristete...
Oameni zgribuliti de frig alearga ca niste furnicute... iar eu stau si privesc la geamul meu...

Atat mai pot sa fac...

Cuvinte

Am inceput sa ne vedem din ce in ce mai rar
Cuvintele nu mai sunt, nu stiu de ce nu mai am habar.
Te caut printre crengile de copaci iar frunzele uscate si reci imi spun ca tu vrei sa taci...
S-a intamplat sa fie asa...
Eu nu ma pot opune, nu am nici un drept sa ma opun...

De ce te iubesc? Ma intreb si eu...
Cand tu vii si dispari la fel ca o ploaie de vara
Imi invalui trupul si mintea cu parfumul tau si apoi dispari...
Si reapari... si te iubesc mai mult ca oricand... De ce?