Uitam sa fim fericiti...

Gandurile murdare incep sa se plimbe goale pe nisipurile ude din creierii nostri. Fericirea se gaseste in lucrurile "spalate". Nu te mai poti misca. Trupurile ne devin transparente si nesemnificative. Bucuria sublima e greu de dobandit. Se cresteaza prea mult si nemilos in arborii genealogici. Ne conduc banii si puterea. Ne vindem sufletele ieftin. Am pierdut drumul catre coltul de Rai... Mai putem oare sa gandim? Mai suntem in stare de asa ceva? Sau trebuie sa ma consolez cu ideea ca am devenit niste roboti. Niste roboti care functioneaza cu bani, bagi un banut, ridica o mana, un picior, bagi doi banuti isi deseneaza un zambet pe fata, bagi vreo 5 banuti si iti da un pupic... si asa mai departe. In functie de dorinte, pretul creste sau... scade...

Familia Munteanu- suflete dragi

Cristi- un barbat de douazeci si trei de ani, potrivit la statura, nici prea gras nici prea slab, cu obrazul putin buged si roscovan, bine ras, parul blond, unghii ingrijite. Hainele dichisite si casual, rufaria ireprosabila. Vorbea cald dar in acelasi timp cu un ton patrunzator, sigur. Toti cei care-l cunosc il gasesc un om vesel, plin de viata, bine scuturat, care-si "cunoaste"bine familia si interesurile.

Asa l-am deslusit eu pe Cristi in prima zi cand l-am cunoscut. Marile din ochii nostri s-au unit, pescarusii nostri s-au imprietenit, au inceput sa prinda pesti impreuna. La fiecare clipa afectarea lui tainuita se facea simtita. Mi-a fost cu usurinta sa-mi dau seama ca are un suflet bogat, plin de iubire si compasiune, ca stie sa-si gaseasca fericirea in lucrurile simple, sa-si pretuiasca familia... sa dea totul pentru ei. Imi place la nebunie modul lui de a fi, de a trece cu usurinta, nu cu nepasare, peste orice fel de obstacol... gandirea lui pozitiva, bucuria de a-si tine sotia si copilul in brate, bucuria copilareasca si parinteasca in acelasi timp la vederea zambetelor lui David. Grija cu care isi "apara" familia, bucuria cu care si-a construit "cuibul" ... E la inceput de drum... dar stiu ca nu e un drum gresit, si probabil si el stie asta...

Sunteti extraordinar de frumosi impreuna: Tu, Alexandra si David. O famile calda, "bogata", unita, tanara si plina de sperante. Ma bucur ca v-am cunoscut, suflete vesele, colorate... Aveam nevoie de voi!

Chin inconstient

Munti de bani, monede, facturi... banii se intrevad la orizont. Masini de lux, apartamente cu toate dorintele unui visator de zi materializate, vacante in cele mai pretentioase statiuni, fite cat toate cele enumerate la un loc, gigolo intretinuti ( baieti de companie pentru amuzament), pitzipoance doritoare de faima si de lux, pustani smecheri pe banii si faima parintilor... in concluzie, suflete nevinovate vandute la kilogram in SH-uri...
Ei nu stiu ca muscaturile de veverita pot avea consecinte serioase, grave- TURBARE!

Sa fii propria-ti mama si propriu-ti tata, sa fii propriu-ti supervizor... e greu, nu?