Ceea ce urma fu ingrozitor... le-am simtit ca pe niste reprosuri oribile, simteam cum incepe sa muste din mine. Si totul din cauza prostiilor conexe, nevinovate, al jocului ipocrit pe care eu l-am inceput. Ascultam acea inversunare in lupta pentru existenta cu zambetul pe buze. Ma speria violenta vocii lui. Vocea lui, mai intai soptita, se ridica incetul cu incetul. Simteam ca o sa pierd si nu puteam accepta asta. Am ascultat si am plecat, fara sa dau explicatii. Dar m-am intors, nevrand sa accept bataila pierduta. Si nu am facut asta din orgoliu... Pur si simplu simteam ca ceea ce construisem pana in momentul respectiv e inca brodat cu rosu. Caci da, chiar realizasem ceva... In fond fericirea, sa fi fost oare realizabila? Se reducea la cateva intalniri pe saptamana, hlizeli, fuga de realitate( spunea el)... Oare chiar ma eschivam?
Si totusi, daca as mai fi putut s-o iau de la inceput, ei bine, nu cred ca as mai fi facut prostia sa ma incapatanez in lucruri imposibile. Am paralizat conexiunea intr-un mod atat de greoi, incat nici unul dintre noi nu s-a ales cu nimic din asta. Cand stau si ma gandesc la asta ma tot intreb si nu reusesc sa ma dumiresc de ce m-am schimbat asa de mult, de ce nu am reusit sa raman eu? Vedeti voi, prieteni, e ingrozitor sa-ti dai seama de anumite lucruri asa tarziu... Ne-am rispit pe drum, iar profundele noastre nepotriviri ( banuite ) au iesit la iveala... Iar eu, nu ma pot incapatana la nesfarsit, se pare ca trebuie sa abandonez partida...
Incep o noua zi, fara tine, dar cu Beethoven. Iubesc simfonia lui in la, acel bangat care tot revine si ma izbeste in inima. Si e pacat, pentru ca stiu ca pentru a-l asculta pe Beethoven trebuie sa fii in doi, pentru a te infiora. E trist dar si placut in acelasi timp.
Mi-a mai ramas putin timp, exact cat sa ma pregatesc si sa ajung la facultate. O zi frumoasa tuturor!
Ideal, absolut, desavarsire, infinit...
joi, 9 decembrie 2010
Imensa marinimie azvarlita-n tine!
O: Dar ce trista sunt si astazi... Iar nu am putut sa dorm, mi-e un pic dor de el, parca e un facut...
A: Ei dracie! Ia priveste martoagele astea extravagante. Uite... o adevarata capodopera! Si cinstita si naiva si convinsa. Uite cum isi flutura parul pe holuri. Ha! Si ce craci are. Poti vedea Franta printre picioarele ei. Apropo... nu spuneai ca vrei sa te plimbi prin strainataturi? Acum ai ocazia! Hai in Franta!
O: Du-te naibii de nebuna! Adevarul e ca tipa asta caraghioasa frecventeaza o lume nebuna si se comporta ca atare, desi nu are nebunia aia frumoasa... In fine... Vai, uite ce mata jigarita vine inspre noi! Ce jale! Fereste-ti privirea! Grozav m-au distrat imbecilii astia, dar acum m-am plictisit... Nu mai am chef de ei!
A: Tu crezi ca eu mai am chef de ei? Hai mai bine sa mergem in oras, sa mancam ceva bun, sa bem ceva si sa mai palavragim! Ce zici?
O: Hai!
Ne aprindem cate o tigara si ne indreptam spre masina. In masina dam muzica mai tare pe Magic Fm sau City Fm si incepem sa cantam, sa ne hlizim, sa dansam care cum putem si uite asa ne binedispunem! De fapt, fugim de problemele pe care le continem si pe care ni le creem singure cateodata.( nu fugim de ele la nesfarsit :) ) Nu ne plac vietile simple, lejere. Iar Anca ma ajuta sa vadesc verve, elocinte, care ma insufletesc. Ma starneste si sfarsesc de fiecare data prin a ma inveseli. Imi place cel mai mult cand reuseste sa imite gama stupida a rasetelor. Si, de fiecare data cand ne intalnim, spun acelasi lucru: ca nu as da ziua respectiva pentru nimic in lume.
Da, Anca, imi esti necesara... Ador sa facem lucruri impreuna, imi place cand ne certam si apoi ne impacam, imi place si cand esti suparata si eu te impac, imi place tot ce facem. Se pare ca am gasit ce-mi trebuie mie, cand vorbesc de prietenie, nu mare lucru pentru unii, e un coltisor numai al meu, necesar pentru o viata de om... Dar, tu cred ca stii astea deja... 21 de mii de bucurii mi-ai adus in viata, prin 21 de mii de greutati am trecut impreuna...
In fine...
O, Doamne... Micuta cu suflet mare incepe sa devina femeie... O femeie adevarata, care incepe sa invete, sa-si dea seama ca gandirea e un produs al intregului corp, sa se maturizeze... Ma bucur ca trecem impreuna prin acest proces al tau. Ca am prins un pic si din copilaria ta si o sa prind si din maturitate. M-ai ajutat sa traiesc ceea ce nu am reusit la timpul respectiv. Si totusi, s-a demonstrat ca nu a fost tarziu...
Astazi, draga mea prietena, implinesti 21 de ani! Ani grei, dar si frumosi. Ai trecut prin multe si ai reusit sa ajungi la mal, de fiecare data, cu zambetul pe buze.
De anul trecut, de Craciun am inceput sa simt pentru tine o puternica prietenie si s-a dovedit ca nu m-am inselat. Stii despre ce vorbesc... Ma tot laud cu momentul ala...
Vreau sa traiesti mult si sa ne bucuram din plin de toate bucuriile pe care ni le ofera viata. Si nu vreau, neaparat, sa nu ai momente grele in viata, vreau doar sa treci prin ele cu maturitate si cu zambetul pe buze. Din orice ai de invatat. Si sper sa ai parte de tot ce-ti doresc!
Hey:
LA MUUUUUUUULTI ANI, TAMPITOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!
A: Ei dracie! Ia priveste martoagele astea extravagante. Uite... o adevarata capodopera! Si cinstita si naiva si convinsa. Uite cum isi flutura parul pe holuri. Ha! Si ce craci are. Poti vedea Franta printre picioarele ei. Apropo... nu spuneai ca vrei sa te plimbi prin strainataturi? Acum ai ocazia! Hai in Franta!
O: Du-te naibii de nebuna! Adevarul e ca tipa asta caraghioasa frecventeaza o lume nebuna si se comporta ca atare, desi nu are nebunia aia frumoasa... In fine... Vai, uite ce mata jigarita vine inspre noi! Ce jale! Fereste-ti privirea! Grozav m-au distrat imbecilii astia, dar acum m-am plictisit... Nu mai am chef de ei!
A: Tu crezi ca eu mai am chef de ei? Hai mai bine sa mergem in oras, sa mancam ceva bun, sa bem ceva si sa mai palavragim! Ce zici?
O: Hai!
Ne aprindem cate o tigara si ne indreptam spre masina. In masina dam muzica mai tare pe Magic Fm sau City Fm si incepem sa cantam, sa ne hlizim, sa dansam care cum putem si uite asa ne binedispunem! De fapt, fugim de problemele pe care le continem si pe care ni le creem singure cateodata.( nu fugim de ele la nesfarsit :) ) Nu ne plac vietile simple, lejere. Iar Anca ma ajuta sa vadesc verve, elocinte, care ma insufletesc. Ma starneste si sfarsesc de fiecare data prin a ma inveseli. Imi place cel mai mult cand reuseste sa imite gama stupida a rasetelor. Si, de fiecare data cand ne intalnim, spun acelasi lucru: ca nu as da ziua respectiva pentru nimic in lume.
Da, Anca, imi esti necesara... Ador sa facem lucruri impreuna, imi place cand ne certam si apoi ne impacam, imi place si cand esti suparata si eu te impac, imi place tot ce facem. Se pare ca am gasit ce-mi trebuie mie, cand vorbesc de prietenie, nu mare lucru pentru unii, e un coltisor numai al meu, necesar pentru o viata de om... Dar, tu cred ca stii astea deja... 21 de mii de bucurii mi-ai adus in viata, prin 21 de mii de greutati am trecut impreuna...
In fine...
O, Doamne... Micuta cu suflet mare incepe sa devina femeie... O femeie adevarata, care incepe sa invete, sa-si dea seama ca gandirea e un produs al intregului corp, sa se maturizeze... Ma bucur ca trecem impreuna prin acest proces al tau. Ca am prins un pic si din copilaria ta si o sa prind si din maturitate. M-ai ajutat sa traiesc ceea ce nu am reusit la timpul respectiv. Si totusi, s-a demonstrat ca nu a fost tarziu...
Astazi, draga mea prietena, implinesti 21 de ani! Ani grei, dar si frumosi. Ai trecut prin multe si ai reusit sa ajungi la mal, de fiecare data, cu zambetul pe buze.
De anul trecut, de Craciun am inceput sa simt pentru tine o puternica prietenie si s-a dovedit ca nu m-am inselat. Stii despre ce vorbesc... Ma tot laud cu momentul ala...
Vreau sa traiesti mult si sa ne bucuram din plin de toate bucuriile pe care ni le ofera viata. Si nu vreau, neaparat, sa nu ai momente grele in viata, vreau doar sa treci prin ele cu maturitate si cu zambetul pe buze. Din orice ai de invatat. Si sper sa ai parte de tot ce-ti doresc!
Hey:
LA MUUUUUUUULTI ANI, TAMPITOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)