Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

luni, 31 mai 2010

Nu te-as taia nici de Craciun! Sa te torturez cat mai mult, scroafo!


O sun pe mamaia de dimineata. Vroiam sa vad ce mai face, cum o mai duce dupa operatia de glaucom, ce-a mai facut prin curte, cum s-a mai harjonit cu vecina-sa...d`astea... Suparata imi zice ca are o problema... are o scroafa care a fatat si nu isi lasa purceii sa pape lapte de la ea. E a dracului! Asa ca a trebuit sa o lege de picioare ca sa nu mai fuga si ca purcelusii sa poata manca... Suparare mare... In timp ce imi povestea despre scrofa Nadia ( sare gardul la cocina si alearga prin gradina si ii mai strica si legumele) eu am facut legatura cu mamele care isi parasesc copii, care imediat dupa nastere ii abandoneaza prin spitale, la tomberoane sau cine mai stie pe unde. Nu se gandesc o clipa la sufletelul nevinovat. Altii se chinuie sa faca un bebe, altii nu reusesc niciodata si scroafele astea cu sange rece ii abandoneaza fara nici un fel de remuscare, sau vor sa te convinga ca alta varianta nu au avut, ca le era absolut imposibil sa pastreze copilul. Scroafele dracului... le urasc din toata inima! Saliveaza dupa sex, isi pierd mintile in pat cu barbatul, parca zici ca s-a coborat Raiul pe Pamant... uita idioatele de consecintele grave care pot urma... sau nici macar nu se gandesc... Sunt atatea metode de contraceptie si scroafele astea nu sunt in stare sa le foloseasca. Isi bat joc de bietele sufletele... va credeti cumva Dumnezeu? Imi pare rau ca exista asa ceva... Altele fumeaza sau beau alcool in timpul sarcinii, iesind astfel copii cu malformatii, altele fac avort... Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un pic de minte si ca nu m-a facut sa cred ca sunt atotputernica, sa pot coordona vieti, sa imi bat joc de ele... Halal de viata aveti, scroafelor!


Scuze ca am reactionat asa... trebuia cumva sa ma descarc...

Somebody is funny??? Oh... not me!

Sa fii copil e un lucru atat de serios... E dificil pentru un pici sa se face inteles, sa fie luat in seama de catre cei mari. Cat e mic isi doreste foarte mult sa creasca cat mai repede si isi iese din tatani cand ii spui ca el e un pici si ca nu are cum sa priceapa anumite lucuri, cand va creste mai mare lucrurile se vor schimba... UPS...-- Subcostientul lui: Lasa ca ma fac io :) mare si vedeti voi pe dracu! De fapt voi nu intelegeti nimic. Nici macar tu, mama, nu intelegi nimic. Vad in detaliu, imi dau seama de multe lucruri, chiar de cand eram la tine in burtica... De fapt tu nu vezi mai nimic pentru ca esti absorbita de probleme, de viata de zi cu zi, traiul infern in care ai ajuns din cauza ta... Timp de casa nu mai ai, de tati nu, de mine nici atat... esti... vai de mama ta! Reactionezi ca un copil cand primesti o floare de la tati, cand iti iese ceva bine, iti scalamabi cuvintele si ... imi spui mie ca sunt un copil ???!!!--
Am intalnit zilele trecute o fetita foarte desteapta, de 9 ani, Miruna C. Mi s-a parut incredibil cat de multe cunostinte a putut sa-si bage in bagaj... Mi se pare incredibil de greu si ea inca insista sa mai bage si da... mai poate... Nu o sa se rupa, eventual o sa-si mareasca geamantanul. Stie toti actorii, toate filmele, cunoaste muzica clasica, stie cateva melodii "barosane" pe de rost, face teatru, dansuri moderne si balet. Nu ii plac papusile, le uraste chiar, si ii place foarte mult sa citeasca. Am purtat o discutie foarte serioasa cu ea, interesanta, din care am avut si eu cate ceva de invatat. Recunosc ca mi-a fost un pic greu sa incetez a o mai trata ca pe un copil. Am intrebat-o la un moment dat de mamica ei si s-a intristat. Mamica ei nu are timp de ea, se vad numai in weekenduri. E mult prea ocupata cu munca si ii este dor de ea...
La un moment dat, dupa ce ne-am imprietenit mai mult, imi spune ca vrea sa-mi marturiseasca ceva: " A venit momentul sa-ti spun ceva foarte serios despre mine. Sa stii ca eu ma lipesc foarte repede de oameni. Imi vine sa te iau la mine acasa". Si ma strange in brate... Draga de ea... mi s-a facut dor de ea, de bucuria din ochii ei cand vorbea despre broscutele din apa, despre filmul preferat, despre bunica ei, despre animale; de zambetul ei cald, sinceritatea ei... Sa fii copil e un lucru minunat!