Ziua a devenit dusmanul ei. Caldura ii topeste puterile, lumina ii orbeste ochii, razele soarelui nu se mai joaca in parul ei ci il arde... Ii place sa viseze, uneori inchide ochii si isi imagineaza tot felul de povesti, de eroi care salveaza lumea, printi si printese care se indragostesc...
Intra in camera ei pe intuneric. Se dezbraca repede, nerabdatoare sa se gaseasca in asternut si sa viseze.
Incepuse sa-i placa foarte mult propriul pat. Ii placea sa-si simta trupul gol cum se destinde pe cearsafurile proaspate, sa-si leneveasca miscarile, sa asculte cantecul noptii, isi simtea corpul leganandu-se ca intr-o betie si ii placea...isi simtea corpul ca si cum ar fi simtit un corp ce, in acelasi timp, e si al ei si al altcuiva... Se silea sa nu adoarma, undeva, ceva, cineva, trebuia sa-i tina companie, sa o introduca in povesti... Necunoscutul o atragea mai mult ca oricand...
