Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

marți, 26 octombrie 2010

Inteligenta personala= latura intuitiva+ bun simt


(...)
Ea: Nu te speria, nu mai am de gand sa ma apar. Nu si de data asta!

El: De ce nu plangi iar, ticaloasa mica?

Ea: Pentru ca n-o sa mai plang niciodata din cauza ta.

El: Un cutremur zguduie orasul...

El se duce spre ea. O ia in brate, o saruta si o atinge pe san.

El: Ce ating aici?

Ea il respinge.

Ea: O inima zdrobita!

El: Esti morocanoasa si indaratnica astazi? Sau vrei sa faci pe dura?

Ea: Termina! Nu vreau sa ma mai atingi niciodata!

El: De ce? Inca mai ai de-aface cu cretinul ala?

Ea: Nu, din pacate. Am renuntat definitiv la el pentru tine. Am crezut in tine. Credeam ca putem avea o relatie serioasa. Dar nu... Tu te-ai jucat cu sentimentele mele. Te gandesti numai la tine.

El: Hai sa nu ne mai batem capul cu asta. Discutia asta am mai purtat-o. Stii foarte bine ca nu e asa. Te iubesc, vreau sa fii doar a mea, sa construim impreuna, sa avem o familie, sa ma trezesc in fiecare dimineata cu tine, in pat. Termina cu prostiile astea. Sunt niste copilarii. Voua, femeilor, va place sa va lamentati, sa va vaitati, sa vedeti cum reactionam noi, barbatii. Va faceti filme cu buget redus. Trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a trecut vara asta blestemata. De obicei, femeile, de la caldura, o iau razna. Hai sa dormim, maine cand o sa te trezesti o sa simti mirosul toamnei si poate o sa-ti schimbi si mentalitatea.

Ea: Esti convins ca ma iubesti?

El: Hai ca incep sa te recunosc... Convins? N-am nici o convingere!

Ea: Deloc?

El: Normal ca nu! Numai cretinii au convingeri!

Ea: Esti imoral! Vezi tu cum e viata asta? Idiotului ii vine cate-o idee si o ridica la rangul de convingere. Spui ca ma iubesti insa nu esti convins. Iti place sa ma chinui, sa ma tavalesti prin tarana, sa incerci sa ma convingi ca ma iubesti si asta, de fapt nu e o convingere, pentru ca e doar o parere, doar a ta. Esti un escroc!

El: Da, recunosc, sunt un escroc. Dar nu si cu tine!

Ea: Ti-ai pierdut de mult credibilitatea si notiunea de onoare.

El: Hai ca ai inceput sa vorbesti in paradoxe! Cred ca discutia asta nu-si are rost acum. Chiar trebuia sa revenim la ce am discutat si zilele trecute?

Ea: Da! Nu mai pot continua asa. Nu am vazut nicio schimbare. Pe tine nu te intereseaza sa ne fie noua bine, doar tu sa te simti comfortabil... Atat conteaza. Ia zi... Sunt draguta?

El: Foarte draguta!

Ea: Sunt batjocoritoare?

El: Cateodata... De fapt, nu la fel ca data trecuta.

Ea: Cum nu la fel?

El: Asa bine...

Ea: Cum adica? Crezi ca sunt o necioplita? Crezi ca nu stiu cum sa ma comport in societate?

El: Nu spun nimic. De fapt esti nesigura pe tine si din cauza asta imi adresezi toate intrebarile astea cretine.

Ea: Nu trebuie sa-mi raspunzi. Imi dau singura seama din comportamentul tau.

El: Acum de ce te-ai intristat, gaza mica? Iti vine sa plangi?

Ea: Nu-mi vine sa plang! Cred ca o "gaza" nenorocita mi-a intrat in ochi! Da, da...

El: Incerci sa insinuezi ceva?

Ea: Cred ca tu ai pe altcineva.

El: Nu fi copila. Stii foarte bine ca nu e asa. Vrei sa ma innebunesti cu intrebarile astea idioate? Tu nu vezi ca tot ce spui tu e un nonsens? Ce dracu vrei de fapt de la mine? Vrei sa-ti confirm verbal tot ce simt pentru tine? Nu stii ce ma atrage la tine, de ce stau cu tine? Care sunt intrebarile ce te macina? Vrei sa-ti aduc zilnic flori pentru ati dovedi ca te iubesc?

Ea: Da, vreau sa stiu toate astea.

El: Ei, bine, afla ca nu o sa verbalizez ceea ce simt. Imi pare rau ca nu ma simti, ca nu esti constienta de faptul ca nu imi bat joc. De ce trebuie ca de fiecare data sa gandesti negativ? Sa erodezi relatia asta?

Ea: Ce vorbesti!

El: Te rog, nu ma mai pune sa ascult astfel de baliverne! Esti atat de frumoasa astazi...

Ea: Cum adica? Doar astazi? Pana acum nu ai observat asta?

El: Doamne... nu stiu unde o sa ajungem... M-ai intrebat mai devreme daca esti draguta si ti-am raspuns ca da. Cred ca vorbeai in general, nu?

Ea: Da...

Ea: De ce oftezi?

El: Asa imi vine intodeauna... Stii si tu, dupa chef. O sa ies putin din casa, am nevoie de aer, vreau sa ma plimb pe strazi si sa te las sa-ti faci putina ordine in ganduri. Nu o sa ajungem niciunde cu discutia asta.

Ea: Te rog sa nu pleci de langa mine. Nu pot sa dorm fara tine.

El: Trebuie sa plec in orice caz. Nu mai putem continua asa! Am obosit...

(...)

Dualitatea este necesara dar relativa.

Daca esti intelept, iti vei aminti mereu aceasta fraza!