Toamna

Si stau la geamul meu si vad pe cer micuta stea
Si-as vrea sa o pot lua de acolo si sa ti-o pot da tie...
Dar e mult prea departe de mine si ma tem ca ale mele maini obosite ma vor dezamagi din nou...
Iar pe pervaz zace un pahar cam trist si gol
L-as sparge sa ii crut durerea...
Dar nu... cred ca am sa pun acest sfarsit de toamna in el si am sa il sigilez
Sa nu pierd niciodata amintirile acestei perioade funeste care, paradoxal, mi-au umplut sufletul de bucurie

Si da.. ma sperie aceasta fericire nebuna care mi-a invadat universul sumbru...
Mi-e teama ca nu va dura mult acest pur sentiment
Mi-e teama sa nu ne pierdem din nou prin balarii
Si sa ne comportam ca niste copii...
Copii gelosi si prostovani.

Iubesc toamna, in fiecare an, pentru felul in care ma face sa ma simt
Pentru ca-si lanseaza linistea direct la mine-n suflet chiar daca nu iubesc...
Si ea... ea nu ma pacaleste niciodata!

Si acum stau in patul meu rece si gol
Si-as vrea sa vii langa mine sa te acopar ca aceasta toamna care e doar a mea!
Sa simti si tu ce simt si eu...

Iar cand gandurile despre mine te vor parasi cauta-ma in toamna!