Buna dimineata! Despot si Victima...

Au trezit-o telefoanele... S-a ridicat din pat cu parul ciufulit, cu o durere ingrozitoare de cap si burta, cu cearcanele pronuntate, imbracata doar in tricoul lui pe care a avut grija sa il pastreze. S-a dus la baie, s-a spalat pe fata, s-a privit in oglinda si si-a spus ca astazi va fi mai bine. In ochii ei se vad cearsafurile pline de nisip ca dupa furtuna, cerul innourat, doar vreo doua, trei persoane pe plaja si un copil cu o bascuta pe cap care se joaca in nisip.
S-a dus in bucatarie, si-a facut cafea si si-a aprins o tigara. Asculta Casablanca si parca a primit un pumn de energie. Vrea sa-si inceapa ziua cu ganduri pozitive si pofta de viata.
Trebuie sa evadeze din desert, sa se imbete cu libertate si pofta de viata, sa scape de inchisoarea in care e si straja si detinuta. Ea se incapataneaza sa creada ca e o persoana constransa cu toate ca eu cred ca e libera atat timp cat depinde de dragoste, de nebunie, de credinta in relatia lor... Cred ca se sileste sa devina eretica, sa-si infrunte ambitiile nesocotite... isi ingreuneaza situatia, probabil de dorul sentimentelor starnite candva in ea, se grabeste sa traiasca, sa revina la viata... cred ca are o pofta nebuna de caldura, cu toate ca nu prea ii place soarele, lumina... Oare are curajul de a merge pana la capat? De a rezista cu zambetul pe buze si fara sa aiba creierul invadat de conceptii? Va putea oare sa aiba puterea de a spune ceea ce simte, ce gandeste? Va capata puterea cuvintelor? Exista capat, final?
Universul ii este acum ca o inchisoare din care trebuie sa evadeze sau sa o transforme in casa mult dorita la malul marii...

Buna dimineata!

"O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere", Caragiale

Se gandeste cu teama la ziua in care va pierde totul, la ziua in care nu o sa te mai poata gasi. Viata nu-i este pustie, deocamdata, pentru ca tu faci parte din ea, tu o faci sa spere, sa pretuiasca mai mult orice clipa, tu ai trezit in ea sentimentele de mult uitate, ingropate intr-un colt al sufletului ei. Stie ca in curand va veti pierde si totusi mai spera... vrea sa ajunga sa inteleaga cu inima ei.
Nu vrea comizeratie... vrea sa creada ca totul s-a nascut din admiratie, joc nevinovat si placere.
Se bucura ca faci parte din viata ei, ai ajutat-o sa redevina ceea ce a fost candva, contribui la fericirea ei si asta va ramane pentru todeauna asa. Chiar daca intr-o buna zi, nu te va mai gasi, va veti pierde prin paduri, ea va fi multumita ca ai intrat si ai lasat urme pretioase in universul ei palid. Da... si ai dreptate, tacerea e nimic, cuvintele fac totul, te ajuta sa te avanti in necunoscut, sa ai puterea de a descoperi lucruri noi, si de a putea tine piept provocarilor si bineinteles de a clarifica actiunile sau lipsa lor.
"Azi" devine "Ieri"... nu vrea sa descopere melancolia, regretul... timpul fiind ireparabil...