Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

luni, 30 septembrie 2013

Fericirea



  Acum cand am deschis bine ochii mi-am dat seama ca m-am inselat lamentabil... Am crezut ca ai nevoie de evenimente fantastice pentru a fi fericit dar lucrurile nu stau chiar asa. E mult mai simplu... Pentru a fi fericit ai nevoie de o sursa care sa te conduca spre o lume care nu e deloc ostila si care sa te ajute sa-ti dobandesti linistea interioara.

  Pana acum am crezut ca sunt una dintre acele persoane care sufera de singuratate. Bine... nici acum nu sunt convinsa de acest lucru... dar, de foarte putin timp, ceva m-a pus pe ganduri... Am avut cateva momente in care am crezut ca sunt cea mai fericita de pe aceasta planeta. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva de foarte mult timp. Aceasta stare virginala imi era complet straina ... ca un spatiu pe care nu reusesc sa il localizez. Mi-am reamintit ca am mai trait asa ceva candva dar uitasem complet si de cativa ani buni m-am aruncat in acel intuneric care nu imi face neaparat rau...e un fel de hibernare biologica...

  In fine... ce vreau sa spun de fapt e ca nu ai nevoie de mare lucru pentru a fi fericit. Ai nevoie de una bucata iubit/a care sa nu faca ceva in mod deosebit... sa nu incerce sa te impresioneze in nici un fel. Daca face asta e posibil ca pe parcurs sa se transforme intr-un monstru. Cred ca e necesar sa faci ce simti in momentul respectiv. Eu inca lucrez la asta... Recunosc ca sunt cam salbatica. Iesind din lumea mea intunecoasa m-am cam speriat de lumina. Nu prea stiu cum sa-mi exprim sentimentele, trairile de teama ca nu cumva sa cad in penibil. Scutul meu de protectie este mult prea puternic. Am lucrat mult prea mult la el. Ma bucur macar ca incep sa imi dau seama cum stau lucrurile. Si da, de cateva zile ma simt fericita. Ma trezesc fericita si imi inchei ziua la fel. Nu-mi pasa cat o sa dureze asta. Important e ca am redescoperit acest sentiment. E ciudat dar e al dracului de placut... iti controleaza tot trupul... iti schimba chiar si chipul... Te simti in stare sa muti chiar si muntii din loc. Trebuie doar sa iti dai seama ca fericirea nu e chiar atat de scumpa. O poti avea oarecum usor fara prea multa bataie de cap iar cand reusesti sa o dobandesti nu iti bate joc de ea... Incearca doar sa nu te minti si totul va fi simplu...

  Imi place sa stau in stanga sa controlez pedalele si tu sa ai grija de volan, semnalizare si oglinzi... si chiar si invers. Asa ma simt puternica, protejata si fericita...