Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

miercuri, 16 iunie 2010

Calator prin inconstient

Seara. Liniste. Lumina beata de la veioza. Parfum de frezie. Ganduri pozitive. Asternuturi curate cu miros de crini. Geam deschis. Aer curat. Te asezi in pat. Deschizi cartea. Citesti 23 de pagini si Mos Ene se gandeste sa-ti faca o vizita. Se aseaza langa tine si incepe sa-ti spuna o poveste. Tu incepi sa alergi prin imaginatie. Esti intr-o casa pustie, intuneric, miros de lumanari, geamuri inchise. Te cuprinde teama. Apare un cal negru. Se apropie de tine. Si pentru ca iubesti atat de mult caii te duci inspre el. Te cauti prin buzunare si gasesti seminte. I le oferi lui. Il mangai, nu te mai simti singura. Vrei sa iesi din casa, dar e blocata. Te sperii. Deodata simti un miros venind din spate... Te intorci speriata... nu e nimeni. Incepi sa plangi, ti-e foarte frica. Iei calul de gat, inchizi ochii si lacrimile sarate iti curg siroaie pe obraji... ~Nu-ti fie teama! Nu-ti fac nici un rau!~ Deschizi ochii si cauti cu privirea vocea respectiva. Un barbat inalt, bine facut, imbracat in costum negru si palarie neagra. ~ Vreau doar sa te anunt ca perla sufletului tau va piere... Cel ce ti-e drag va fi unul dintre noi. Ii va fi mult mai bine aici, scapa de durere. Gandeste-te la el~ Si a plecat...
Deschizi ochii. Esti in camera ta. Lumina aprinsa. Geamurile deschise. Mirosul florilor e inca acolo. Ochii iti sunt inlacrimati. Perna e umeda. Ora 4:25. Te ridici din pat. Aprinzi luminile peste tot. Iti pregatesti un ceai, aprinzi o tigara si iesi pe balcon. Pe suportul de flori se aseaza o cucuvea. Te sperii ingrozitor. Arunci tigara, inchizi geamurile si te bagi in pat. Dai drumul la televizor si astepti sa se faca ziua... Intre timp adormi... Ora 9:45. Suna telefonul. Mama :~ Nu te necaji, a plecat la Doamne-Doamne. Avea nevoie de el. Ii va fi mult mai bine acolo. Va avea grija de tine de acolo. A zis ca te iubeste~. Inchizi telefonul, te enervezi ca te-a luat cu povesti de adormit copii. Plangi, te revolti si te intrebi: ~ De ce eu? De ce chiar el? De ce atat de devreme? Nu am reusit sa fac nici pe jumatate din ce vroia el de la mine... Nu o sa se mai bucure de mine... Nu va mai avea cand~. Te bagi in pat si te tot intrebi... Ce a fost cu visul ala? A fost real? Futu-i...