Ce-mi lipseste?

Si... ca sa raspund public unei intrebari ale unei fetiscane, fara prea multa minte... Gagica mi-a adresat o intrebare fara nici un sens, avand impresia ca o duc... genial... Ma duc in parc cu cateii, imi aprind o tigara si ma uit sagalnic la frunzele din copaci care parca danseaza in bataia vantului. Ele imi par fericite. In fine... Se apropie de mine o domnisorica care se aseaza langa mine pe banca. Ma saluta si incearca sa ma bage in seama. Eu incerc sa o ignor uitandu-ma in continuare la frunzele mele libere( oare ele se cearta intre ele, se iubesc?)... Dupa cateva momente de tacere, ma intreaba: "Ce-ti lipseste?". In momentul ala am avut impresia ca m-a lovit un meteorit... Am vrut sa-i raspund sincer dar nu am putut. I-am spus doar ca imi lipseste o masina noua... Aiurea-n tramvai! A inceput sa rada si mi-a zis ca lumea are nevoie de oameni care mai stiu sa si glumeasca... :) Vai!

Acum... sa raspundem sincer.

Pai de cand ma stiu am sperat sa imi gasesc relatia perfecta, de maini care cauta trupul perfect, de sarutari fierbinti pe buze care ar vrea sa se dezlipeasca si nu pot. De fiecare data cand intalnesc pe cineva, imi schimb conceptul. Dar, sa nu va inchipuiti ca nu am avut parte de iubire. Am cunoscut-o si pe cea platonica si pe cea animalica, pe cea senzuala si sentimentala. In viata mea au existat barbati, cei drept nu multi... dar, au fost barbati ca aceia doriti in filme, inteligenti, salbatici cand era cazul dar si domestici, culti, pasionati, melancolici. I-am iubit pana la extrem, le-am oferit timpul si universul meu. Imi amintesc acum de primul " Te iubesc" adevarat spus cu voce tremuratoare care mi-a facut corpul sa tremure cateva momente, care a reusit sa ma faca sa ma eliberez... a fost ca un orgasm perfect. Am scris sute de scrisori pe care nu am avut niciodata curajul sa i le dau, cuvinte pe care nu le puteam spune pe cale libera... pur si simplu nu am avut curaj. Da, si eu am iubit... si am cunoscut si chinurile geloziei, nelinistea indoielii, dorinta de a nu ma dezlipi de trupul iubitului. Am incercat iubirea in fel si chip, m-am lasat furata si mi-am platit la timp tributul.

Acum sa raspund la intrebare... Pai ceea ce imi lipseste in viata asta gri este barbatul ideal care pune stapanire pe sufletul meu si mi-l transforma si ma tine acolo, sus...

Dar, fie ca n-am inteles iubirea, fie ca n-am intalnit-o, inca mai cred in ea...

Ce mai vreti de la mine?

Ma cautati, vreti sa stati de vorba cu mine, va intereseaza ce am mai facut in ultima perioada. Nici nu ies bine din scara si deja ma intampina vreo trei sau patru vecini/e care ma intreaba cum o mai duc, daca imi doresc sa mai slabesc acum cand am mai pus pe fund, ce mai face iubitul meu care acum nu mai exista, cum o mai duc cateii mei, daca Dementia si-a mai revenit... Ma duc la magazin sa-mi iau tigari si vanzatoarea ma intreaba cum sunt astazi, daca mi-e bine si daca am inceput sa mananc sanatos. Ma urc in masina si la stop un cretin imi face cu ochiul si imi cere numarul de telefon. Ii spun ca nu ma intereseaza persoana lui si incerc sa il ignor. Boul care bou ramane insista si ma intreaba de ce nu vreau sa ies cu el la o cafea. In fine, ii arunc o privire scarboasa si sunt lasata in pace. Primesc un telefon. E de la mama care ma intreaba ce fac, cum o mai duc, daca am activitatea. Ii raspund dragut pentru ca, totusi, e mama... Din cauza minutelor interminabile si blestemate incepe sa ma intrebe daca am mancat, ce am mancat, daca am scos cainele afara, ce mai fac prietenii mei si asa mai departe. Incep sa ma enervez, se enerveaza si ea si incepe sa-mi reproseze ca nu imi pasa de ea... Inchid telefonul si imi continui drumul. Primesc mesaj si aflu ca sunt invitata la o petrecere cu oameni pe care nu ii cunosc. Ce sa fac acolo? Sa beau si sa cunosc oameni noi? Pai nu vreau asta... Vecinul meu ma intreaba cum stau cu bugetul in ultima perioada, casiera blocului se intereseaza de ce nu am platit cotizatia la fondul de rulment, intru intr-un magazin si vanzatoarea ma intreaba daca ma poate ajuta cu ceva... la fel si la benzinarie, platesc motorina si casiera vrea sa-mi bage pe gat si o ciocolata pe banii mei. Si nu inteleg de ce atunci cand imi petrec noaptea prin alte parti si ma intorc in pijamale acasa, "amicii" mei vecini imi fac poze cu telefoanele lor smechere.

Deci... eu nu pricep ce mama masii au toti cu mine... Cine dracu sunt eu? De ce nu pot iesi din casa fara sa ma bage nimeni in seama? Nu vreau sa dau socoteala la nimeni. ACUM, vreau sa fiu singura, doar eu cu mine. Am dreptul la asta. Vreau sa ma vad cu prietenii care nu ma streseaza, care ma cunosc si stiu cum sa ma abordeze. Vreau sa duc o viata linistita si lipsita de intrebari, nu vreau sa vorbesc. Am nevoie de libertate, am nevoie sa-mi rumeg tristetile, rusinile.  Dorintele  lor de a cunoaste amanunte din viata mea ma fac sa vomit, complimentele ma degradeaza, iar cafeaua ma va otravi cu siguranta.

Nu datorez nimanui nimic! Punct!