Cateodata ma simt foarte trista atunci cand ma uit la oamenii din jurul meu. Motivele sunt diverse... Nu are rost sa le enumar acum... Inchid ochii si incerc sa ma gandesc la ale mele... Si-asa nu sunt intr-o stare prea buna de ceva timp... mai bine nu mai comentez o perioada.
Ce inseamna sa faci un suflet fericit? Cat de greu e? Cat de mult ar trebui sa renunti la tine pentru a face ceva pentru altcineva?
Astazi sunt foarte fericita. Ma simt mandra ca l-am cunoscut pe Emil. Nu il cunosc de foarte mult timp pe acest baiat. Am aflat intr-o seara ca suntem vecini. Stam in acelasi cartier la diferenta de cateva blocuri. Am mers intr-o seara la o cunostinta comuna sa jucam Fifa. Acolo am mai schimbat cateva vorbe. Intr-o alta seara ne-am intalnit la tenis de picior si iar am discutat putin ( mentionez ca nu stiu sa joc asa ceva, am mers cu baietii doar sa ma uit la ei cum joaca). Nu am reusit sa imi fac o imagine clara despre el. Stiu doar ca ii plac foarte mult masinile si motoarele. Participa la curse si pare a fi un barbat ;dur;. Daca te uiti mai bine in ochii lui e posibil sa descoperi altceva.
Aseara ma plictiseam groaznic. Am stat toata ziua in casa nefacand ceva anume. M-a sunat Popa, un amic foarte bun, sa iesim la o bere in fata blocului. Am scos si cainele, ne-am luat cate o bere si ne-am asezat pe banca din fata blocului si am inceput sa discutam despre toate dracoveniile posibile. Dupa vreo ora apare si Emil cu un prieten de-al lui si se hotarasc si ei sa ni se alature. Am inceput sa glumim, sa facem caterinca aiurea. Deodata vine in viteza inspre noi o catelusa. O catelusa haioasa cu pete negre. Alerga catre noi de parca ar fi fost a vreunuia dintre noi. Am luat-o in brate si mi-a venit sa ii spun Carla... In capul meu a sunat asa: " Doamne... ce ma fac cu ea? Doar ce I-am promis tatalui meu ca nu ii mai duc nici un caine... In casa nu o pot duce pentru ca nu am cum sa am grija de ea... Il am si pe Rooney... Ce ma fac?"
Eu si Emil. Ne uitam unul la celalalt si imi spune ca o va lua el. Pur si simplu nu mi-a venit sa cred. Mi s-a parut incredibil. Se pare ca durul nu e chiar asa de dur... poate fi si vulnerabil. Nu a stat prea mult pe ganduri si a si dus-o intr-un loc unde a putut sta peste noapte. A improvizat si o cusca... Astazi i-am dus mancare si ne-am jucat putin cu ea. Dupa cateva ore am primit un mesaj de la el spunandu-mi ca I-a gasit stapan. Nu va pot spune cat de fericita sunt. Nu am cum sa exprim asa ceva... Ma bucur ca acest baiat a salvat un suflet nevinovat si ma simt extrem de norocoasa ca l-am intalnit si ca am descoperit ca mai exista oameni ca si el.
Emil... sper sa fi rasplatit pentru aceasta fapta buna... Mie mi-ai castigat respectul si mi se pare deosebit ce ai facut tu. Iti multumesc din suflet!
