Ganduri

 
     Incepand de astazi ma declar nebuna. Sufar de nebunie acuta. Daca as putea mi-as lega gandurile care zboara prin toate partile si nu le pot stapani... Mi-ar placea sa le pot prinde si sa le pot baga intr-o cutie din fildes. Imi doresc atat de mult liniste...
     Nu ma mai simt in stare sa suport compasiunea din ochii celorlalti sau sa le simt durerea, sa vad imposibilitatea de a-si rezolva problemele. Nici eu nu mai sunt in stare sa mi le rezolv. Sunt atatea ganduri... Nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca mi s-ar putea intampla asa ceva... Sa simt ca nu mai pot face fata. Nu as fi crezut vreodata ca va exista un moment in care sa nu mai pot deschide o carte, sa nu mai am chef si asta pentru ca ma oboseste groaznic. Behaitul agonic al civilizatiei ma sperie... Sfarsitul e de nesuportat aproape in orice situatie. Nu exista deznodamant... Specia umana a devenit ingrozitor de insolenta.
   Ma duc pe hol unde am oglinda si unde ma pot vedea din cap pana in picioare. Ma uit la mine si incerc sa fac cumva sa ma scot din starea de mutenie. Nu mai sunt in stare sa rostesc cuvinte. Sunt prea multe ganduri si am impresia ca sunt incoerenta. Nu le pot stapani, nu le pot face fata... Raman acolo pentru cateva minute bune, strang in dinti si imi spun ca e mai bine sa revin in pat. Renunt... Am inceput chiar si sa fac pariuri cu mine insami. Cateodata am dreptate... Dar, deznadejdea mi-a inchis gura...
   Sunt de neiertat ca am inceput sa dorm... Dorm mult... si visez mult. Ma trezesc si incep sa imi analizez gandurile. In timp ce fac asta in vin in minte alte ganduri. Revin la cele de dinainte si apoi vin altele... si tot asa... Si sfarsesc prin a adormi din nou...
   Da... sufar de tacere punctata de cuvinte pline de semnificatie dar dorinta de a mai  face ceva nu este deloc exaltanta.