Dezordine

Cum in prea putine cuvinte nu as putea sa o fac, iar prea multe nu ar putea fi niciodata, am sa-ti astern dinaintea ochilor, un fragment din freamatul inimii mele. Sunt, poate, nedemna de o asemenea bunatate si josnica pentru ca ti-o cer, insa stiu ca-ti sunt recunoscatoare.

Nu asteptam nimic, atunci cand aripile vantului m-au rasturnat in drumul tau, eram obosita si-nsingurata, guraliva la inghesuiala dar tacuta la întuneric. Stiam sa clipesc doar atunci cand fumul de la tigara Imi gadila retina. Delabrata din fire, percepeam fericirea doar superficial si o afisam pentru a nu fi catalogata drept deprimata. In realitate eram posaca si furioasa, defulam doar din aroganta. Apoi, pe drumul pietruit, cu pasii galesi incurcati de un mers vesel, ai aparut tu. Ispititor si pur, ca toamna lui octombrie, mi-ai faramat barierele, indoielile, timpul si solitudinea. Obstinata, mi-am incruntat zambetul si am ramas neclintita. Nu era cinstit, aveam sa-mi pierd intunecimea. Fara rost, as putea sa-ti insir o cavalcada de motive pentru ce a urmat, dar acum stii prea bine tot ce nu reuşesc sa graiesc pana la capat, si nu-mi doresc sa te plictisesc. Acum, cand imi umbli in suflet in voie, cand adorm in bratele tale, cand te privesc plecand si refulez un strigat de chemare, pentru ca simt cum ma dezbin, acum, pot sa-mi intorc privirea catre stele. Pot sa-mi dansez prin viata.

Clipele se sparg de timp asemenea valurilor de stanci, se dizolva si renasc. N-as vrea sa ies din aceasta mare, aceasta apa-nvolburata, chiar cu riscul de a ma ineca. Cum sa nu ma las prada hazardului, cand el mi-a oferit pacea? Pot sa pierd, stiu. De fapt am si pierdut. Iluzia nesfarsirii m-a legat la ochi, poate, dar pot umbla si oarba. Iar acum ca a venit si momentul apocaliptic, plenitudinea lipsei de speranta, am sa prefer sa ma inec decat sa pasesc pe tarm.

 Iti datorez eternitatea, viata fara margini. Caci pe tabla ta de sah, imi ingadui sa fiu si regina si nebun.

 Apoi a venit cutremurul… Dar mai inainte de asta totul era oarecum lin si calm. Stateam pe niste scaune incomode, tu ma priveai cu drag, eu nu aveam timp sa-mi aleg cuvintele. Nu am apucat sa iti spun ca un cutremur e ca o plimbare cu barca prin furtuna, oricat de tare te-ai clatina, daca te tii bine, ai toate sansele sa scapi. Am coborat privirea de cateva ori, oftand din cauza lipsei cuvintelor. Imi doream foarte tare sa te conving de niste treburi, nu mai stiu exact care, sau poate stiu dar prefer sa le pastrez doar pentru mine, cert e ca nu mai stiu de ce imi doream asta. Imi placea, inca-mi place, dar mie imi plac multe lucruri si am tot auzit in ultima vreme ca nu pot sa iau ce vreau si sa las ce pot, desi nici asta nu imi e prea clar de ce nu e permis sau moral, sau corect. Ai privirea inconfundabila a unui om care vrea sa fie. Care vrea sa fie aici, acolo si peste tot, fara teama de a pierde sau a castiga, fara sa consume prezentul cu perspective nematerializate ale unui viitor posibil, in fond, te temi doar de cutremure, iar in privinta asta nici unul dintre noi nu are vreun control.   

Monolog

Ma intrebati cine sunt si ce am facut pana acum. Adica, un fel de " Ce caut eu in viata mea". Pai am sa incep prin a va spune, desi pare cliseic, ca sunt un simplu diletant. Imi place sa cred ca gandesc in profunzime, ca am aspiratii nemarginite catre arta, literatura, amor. Intr-un singur cuvant: teatru. Adica viata in general. Sunt o persoana ireductibila care a ales sa-si traiasca viata pe masura capacitatii reduse. Ce inseamna asta? Adica am renuntat la toate sansele pe care le-am primit de la diferiti oameni in favoarea teatrului. Nu-mi place sa fiu asemenea omului de rand. Acel robotel nefericit setat pe doar pe munca. E posibil sa gresesc acum prin ceea ce spun. Dar, cred ca teatrul reprezinta viata mea. La urma urmei ce inseamna actoria? Este un cumul de sentimente, de trairi, de mai multe vieti. Si daca esti norocos poti trai chiar mai multe in acelasi timp. E clar! Nu intelegeti nimic. Va uitati la mine de parca as fi beat. Aveti impresia ca un om de 45 de ani si-ar permite aroganta de a se prezenta in fata dumneavoastra imbatat de aburii alcoolului? Sau... stati putin... poate ca sunt beat. Dar nu din cauza alcoolului, ci datorita vietii.  Sa nu cumva sa aveti impresia ca ma dau boem. Nu, nu... Nu imi plac condimentele. Poate doar in mancare. Maica-mea stie sa pregateasca o mancare de ajunge sa se joace cu papilele gustative. Suntem niste oameni atat de simpli... De cand m-am nascut imi povestea maica-mea ca am fost un copil foarte ravratit, unu care oracaia, caruia nu prea ii convenea ca nu poate face lucruri de unul singur. Ei bine, dar si cand am mai crescut si am inceput sa fiu pe picioarele mele, la propriu vorbind, si am descoperit oamenii si natura... Cand am vazut ce minunat este peisajul ce ma inconjoara. Vai de capul meu minunat! Sa stiti ca eu sunt un om care se bucura ca s-a nascut, un om care crede in iubire desi nu prea am avut parte de ea pana acum. Am avut iubiri platonice cu cearsafuri innodate, perne cazute pe podea, corpuri salbatice si impleticite, buze fierbinti. Dar, cred ca nu este cazul sa dezbatem acest subiect. Vad ca va uitati mirati la mine si unii dintre voi aveti si gurile cascate. Haideti mai, oameni buni, si voi ati trecut prin asta... Recunoasteti ca si voi v-ati pierdut capul dupa femei! Femeia reprezinta arta. Cum sa nu va intereseze frumosul? A... ma scuzati... nu vreau sa deranjez pe nimeni. Stiu ca unii dintre voi... Da... si barbatul reprezinta... puterea! Logic ca va atrage si puterea. Pe mine mai mult frumosul... Inteleg foarte bine natura omului. Nu am venit aici sa intru in polemici cu dumneavoastra. Sa revenim, am fost si instructor auto si sofer si frizer... Apropo, dumneavoastra cel din fata mea, fara sa va deranjeze vorbele mele, dar cred ca ati avea nevoie de o noua freza. Daca nu aveti disponibilitate astazi, ma puteti contacta oricand. Am primit laude. Mi se spune ca si in acest domeniu sunt talentat. Am colindat aceasta tara, chiar si toata Europa. Stiu vreo 4 limbi straine.  Daca stau bine si ma gandesc chiar 5. Am incercat sa-mi fac un rost in viata. Dar uite ca imprejurarile m-au adus tot aici, in tarisoara mea, unde am un apartament modest, prieteni remarcabili in diferite domenii dar si simpli si chiar un mentor spiritual. Si din cand in cand cate-o dama incantatoare care imi invaluie lenjeria de pat cu parfumul ei. Sa nu cumva sa credeti ca sunt vreun obsedat! Doamne fereste asa ceva! Poate aveti impresia ca sunt vreun prost, un cretin care are un mentor. Ei bine, eu nu consider asa. Cred ca am mare nevoie de asta. Este un om cu puteri magice asupra sufletului meu, care ma ajuta sa iau decizii atunci cand este vorba despre meseria mea, un om cu care ma simt in largul meu. E adevarat ca uneori ma mai si inhiba si cateodata mi-e teama sa nu zic vreo traznaie si care nu cumva sa il supar. Desi am 45 de ani nu prea ma incadrez in standardele maturitatii. Tot aud ca la o anumita varsta trebuie sa te comporti intr-un anume fel. Dar eu nu am un fel anume. Imi place sa rad, sa chicotesc, sa fac glume, mai spun si lucruri fara sa-mi dau seama... dar sa stiti ca sunt un om corect! Nu am probleme cu legea si imi place sa-mi platesc facturile la timp. Chiar si daca imprumut vreun ban de la cineva ii inapoiez la termen. Apropo, nu aveti cumva sa ma imprumutati cu 100 de lei pana saptamana viitoare? Ar trebui sa ies cu o fata care a venit din Italia tocmai pentru mine. Daca ati vedea-o v-ati indragosti pe loc. E frumoasa ca un inger. Are ochii albastri spre gri, parul blond si pielea translucida. E adevarat  ca e putin mai inalta decat mine dar iti faci treaba cu ea. Adica poate fi o sotie ideala. Stie sa faca de toate, sa gateasca, sa spuna glume, sa aiba grija de mine. Chiar asa... daca ma poate tine pe mine in frau e clar ca poate avea grija si de niste copii, nu?Adica, ma gandes ca la un moment dat as putea sa-mi fac o familie.... Ce spuneati? Ca aveti sa-mi dati 100 lei? Stati linistiti ca nu vreau... vroiam doar sa vad daca mai exista un pic de umanitate. Nu ma supar. Eu trec mai departe. Acum sunt paznic la o librarie. E frumos jobul asta. Radeti? Vi se pare ciudat cum cineva poate angaja pe un om cu o inaltime atat de mica sa apere o librarie? Ei... pai asta e. Ca nu stiti despre mine ca sunt foarte puternic. O data m-am batut cu 5 barbati in acelasi timp. Pe toti i-am doborat la pamant. Buturuga mica rastoarna carul mare. Ei bine, si acolo la librarie mai mult stau... citesc. Ce marfa e sa citesti carti. Gratis... Am descoperit cat de mult ma poate influenta o carte. Deseori ma imaginez ca fiind personajul principal din cartea respectiva. Ma si vad print, hot, erou... A... si acolo la librarie vin foarte multe fete frumoase. Acum ca e iarna si este frig, pe cele pe care le vad colindand ca nebunele pe strazi le invit in librarie sa-si incalzeasca sufletul citind o carte. Daca ma impresioneaza fata si mai mult fac un efort si ii cumpar si un ceai. In concluzie am parte de tot ce e mai frumos in viata asta. In casa am micul meu univers iar cand pasesc spre oras incepe lumea povestilor. Cred ca am vorbit cam mult despre mine. Acum, va rog sa imi spuneti cate ceva si despre voi. Imi place mult sa stau la povesti. Ma uit la voi si imi pareti tare simpatici. Ma duc sa cumpar un vin? Aaaaaa! Nu e nevoie sa-mi dati bani! Va fac eu cinste. Vaaaaai! Ce prost sunt! Iertati-ma dar trebuie sa fug! Am uitat ca trebuie sa-mi iau italianca de la aeroport.