Doar ei doi

Statea in pat cu capul sprijinit pe pieptul lui, care-i ocorotea umerii cu un gest tandru al bratului stang. Ea avea ochii inchisi si isi imagina lumea perfecta. De cateva minute aluneca printre ganduri.

-Doamne, cat de frumoasa e! isi spuse el simtind o bucurie nemarginita.

Cu un gest de-o infinita delicatete ii dadu parul ciufulit de pe fata-ntr-o parte, apoi degetele i s-au prelins pe langa obrajii rosietici ca de copil, atingandu-i buzele frumos conturate si pline, reusind astfel sa-i infloreasca un zambet cald, tandru in timp ce ochii ii se retrageau ca doua evantaie.
De asta data cuvintele nu-si mai aveau rostul. Erau doar ei doi, linistea noptii si cateva carti. El isi deschide o carte. Si cu toate astea ar fi vrut sa-i asculte gadurile, sa i le asculte... Noaptea, rece dar placuta, ii ocrotea, invaluindu-i cu panze moi urzite cu raze de luna.
Mana ei cu degete lungi, desenate cu acceasi maiestrie care guvernase parca oranduierea intregii ei fiinte, si unghiile vopsite cu oja bleumarin, culoarea ei preferata, se apropie usor, dar sigur de fiinta lui.

- Ma doare capul! spuse Andrei in soapta, sprijinidu-si fruntea in palmele fetei.

- Nu stiu nici un leac, mama nu prea m-a invatat, insa, iti pot face un ceai. Ce zici?

- Sa stii ca nu ar fi rau. Cum e mama ta?

- E o femeie simpla, marinimoasa, dar... Ai s-o cunosti!... - habar nu avea de ce a spus asta... Pur si simplu, porumbelul a evadat.

S-a ridicat sfioasa de pe pat si s-a indreptat spre bucatarie. I-a pregatit lui Andrei ceaiul si se indreapta cu acesta spre camera lui. Il gaseste in acelasi loc, in aceeasi pozitie si rascolind aceeasi carte. Il saruta si se indreapta catre baie. Dupa ce-si termina "ritualul" dinaintea fiecarui somn ( demachiere, dus s.a.m.d.) se intoarce in camera. Pentru cateva secunde sta proptita in pragul usii si il priveste pe Andrei dormind, pierdut in toata aceasta atmosfera febrila. Deodata o cuprinde un sentiment de tandrete si se pune langa el in pat. Trupurile li se impletesc si incep sa alunece usor in noapte.

An I, sem.1, grupa A.

Pur si simplu

Ceea ce urma fu ingrozitor... le-am simtit ca pe niste reprosuri oribile, simteam cum incepe sa muste din mine. Si totul din cauza prostiilor conexe, nevinovate, al jocului ipocrit pe care eu l-am inceput. Ascultam acea inversunare in lupta pentru existenta cu zambetul pe buze. Ma speria violenta vocii lui. Vocea lui, mai intai soptita, se ridica incetul cu incetul. Simteam ca o sa pierd si nu puteam accepta asta. Am ascultat si am plecat, fara sa dau explicatii. Dar m-am intors, nevrand sa accept bataila pierduta. Si nu am facut asta din orgoliu... Pur si simplu simteam ca ceea ce construisem pana in momentul respectiv e inca brodat cu rosu. Caci da, chiar realizasem ceva... In fond fericirea, sa fi fost oare realizabila? Se reducea la cateva intalniri pe saptamana, hlizeli, fuga de realitate( spunea el)... Oare chiar ma eschivam?

Si totusi, daca as mai fi putut s-o iau de la inceput, ei bine, nu cred ca as mai fi facut prostia sa ma incapatanez in lucruri imposibile. Am paralizat conexiunea intr-un mod atat de greoi, incat nici unul dintre noi nu s-a ales cu nimic din asta. Cand stau si ma gandesc la asta ma tot intreb si nu reusesc sa ma dumiresc de ce m-am schimbat asa de mult, de ce nu am reusit sa raman eu? Vedeti voi, prieteni, e ingrozitor sa-ti dai seama de anumite lucruri asa tarziu... Ne-am rispit pe drum, iar profundele noastre nepotriviri ( banuite ) au iesit la iveala... Iar eu, nu ma pot incapatana la nesfarsit, se pare ca trebuie sa abandonez partida...

Incep o noua zi, fara tine, dar cu Beethoven. Iubesc simfonia lui in la, acel bangat care tot revine si ma izbeste in inima. Si e pacat, pentru ca stiu ca pentru a-l asculta pe Beethoven trebuie sa fii in doi, pentru a te infiora. E trist dar si placut in acelasi timp.

Mi-a mai ramas putin timp, exact cat sa ma pregatesc si sa ajung la facultate. O zi frumoasa tuturor!

Imensa marinimie azvarlita-n tine!

O: Dar ce trista sunt si astazi... Iar nu am putut sa dorm, mi-e un pic dor de el, parca e un facut...

A: Ei dracie! Ia priveste martoagele astea extravagante. Uite... o adevarata capodopera! Si cinstita si naiva si convinsa. Uite cum isi flutura parul pe holuri. Ha! Si ce craci are. Poti vedea Franta printre picioarele ei. Apropo... nu spuneai ca vrei sa te plimbi prin strainataturi? Acum ai ocazia! Hai in Franta!

O: Du-te naibii de nebuna! Adevarul e ca tipa asta caraghioasa frecventeaza o lume nebuna si se comporta ca atare, desi nu are nebunia aia frumoasa... In fine... Vai, uite ce mata jigarita vine inspre noi! Ce jale! Fereste-ti privirea! Grozav m-au distrat imbecilii astia, dar acum m-am plictisit... Nu mai am chef de ei!

A: Tu crezi ca eu mai am chef de ei? Hai mai bine sa mergem in oras, sa mancam ceva bun, sa bem ceva si sa mai palavragim! Ce zici?

O: Hai!

Ne aprindem cate o tigara si ne indreptam spre masina. In masina dam muzica mai tare pe Magic Fm sau City Fm si incepem sa cantam, sa ne hlizim, sa dansam care cum putem si uite asa ne binedispunem! De fapt, fugim de problemele pe care le continem si pe care ni le creem singure cateodata.( nu fugim de ele la nesfarsit :) ) Nu ne plac vietile simple, lejere. Iar Anca ma ajuta sa vadesc verve, elocinte, care ma insufletesc. Ma starneste si sfarsesc de fiecare data prin a ma inveseli. Imi place cel mai mult cand reuseste sa imite gama stupida a rasetelor. Si, de fiecare data cand ne intalnim, spun acelasi lucru: ca nu as da ziua respectiva pentru nimic in lume.
Da, Anca, imi esti necesara... Ador sa facem lucruri impreuna, imi place cand ne certam si apoi ne impacam, imi place si cand esti suparata si eu te impac, imi place tot ce facem. Se pare ca am gasit ce-mi trebuie mie, cand vorbesc de prietenie, nu mare lucru pentru unii, e un coltisor numai al meu, necesar pentru o viata de om... Dar, tu cred ca stii astea deja... 21 de mii de bucurii mi-ai adus in viata, prin 21 de mii de greutati am trecut impreuna...

In fine...

O, Doamne... Micuta cu suflet mare incepe sa devina femeie... O femeie adevarata, care incepe sa invete, sa-si dea seama ca gandirea e un produs al intregului corp, sa se maturizeze... Ma bucur ca trecem impreuna prin acest proces al tau. Ca am prins un pic si din copilaria ta si o sa prind si din maturitate. M-ai ajutat sa traiesc ceea ce nu am reusit la timpul respectiv. Si totusi, s-a demonstrat ca nu a fost tarziu...
Astazi, draga mea prietena, implinesti 21 de ani! Ani grei, dar si frumosi. Ai trecut prin multe si ai reusit sa ajungi la mal, de fiecare data, cu zambetul pe buze.
De anul trecut, de Craciun am inceput sa simt pentru tine o puternica prietenie si s-a dovedit ca nu m-am inselat. Stii despre ce vorbesc... Ma tot laud cu momentul ala...
Vreau sa traiesti mult si sa ne bucuram din plin de toate bucuriile pe care ni le ofera viata. Si nu vreau, neaparat, sa nu ai momente grele in viata, vreau doar sa treci prin ele cu maturitate si cu zambetul pe buze. Din orice ai de invatat. Si sper sa ai parte de tot ce-ti doresc!

Hey:

LA MUUUUUUUULTI ANI, TAMPITOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!

Marele nimic

Da... nu sunt o femeie ideala pentru o familie. Nu-mi pot face timp pentru asa ceva. Am timp pentru orice altceva, numai pentru familie nu. Imi place sa spal vasele, sa ma plimb cu masina, sa citesc o carte buna, sa vizionez un film, teatru, putin Facebook, o plimbarica cu Rooney, mai un poker, un remi sau canasta, din cand in cand cate-o narghilea, mai nou ma duc la sala... Fac orice altceva numai praful nu vreau sa-l sterg. Nu-mi place. L-am lasat sa se asterne unde a vrut el. As putea face cumva sa scap de el, insa nu vreau, mi-e bine si asa.
Cica trebuie sa lupti pentru iubire... Ok. Lupti, castigi batalia si apoi? Ce faci cu ea? O stergi de praf cand el se asterne? Pai daca nu-ti place sa faci asta? Cum se procedeaza?
Am o fotografie cu mine de pe vremea cand eram mica impreuna cu bunicii si parintii. Familia ideala. Am crezut asta dintodeauna. O ador. E dragalasa. Insa... e doar o fotografie. Nu are viata. Nimeni nu stie ce se petrece dincolo. E complicat sa-ti formezi o familie. Ai foarte multe beneficii dar si dezavantaje. Te caci junk-food cand respectiva/ul te inseala. Te strici la burta cand ea/el pleaca la munte fara tine. E misto cand apare copilul. Iti lumineaza viata. Dar ce faci cand el nu te ajuta cu bebele? Nopti nedormite, cearcane, te ingrasi, apar ridurile s.a.m.d.

Da... hooo!! Stiu ca nu exista relatie ideala, stiu ca nu e totul perfect, dar hai sa ne intalnim, mai vorbim, mai glumim, ne-o mai si tragem si din cand in cand sa mai stergem si praful chiar daca nu ne place sa facem asta. Incercam. Cine stie?! Ce zici?

Intodeauna cu Anca Dinicu, Niciodata fara...

Fericirea e ca si cum ai face pipi pe tine. Toata lumea vede, dar doar tu simti caldura... Buna asta!

M-am trezit trista, pe la vreo 14:00. Din nou, n-am putut sa dorm. Am adormit pe la vreo 6:30. I-am ordonat telefonului sa ma trezeasca la 8:30 ca sa ma pot duce de dimineata la facultate. Bineinteles, asta nu s-a intamplat. M-am trezit foarte tarziu... Nici o sansa de a mai ajunge la scoala.
Nu mai puteam de nervi, nu-mi venea sa cred ca iar am ratat o zi de scoala. De obicei ratam cursurile de dimineata, insa astazi si actoria... Mama masii de treaba.
Telefonul imi suna in draci, Andrei incearca sa ma calmeze... Nu reuseste nimeni. Ma apuc sa-mi fac curat prin casa, bag si la spalat... Vine si varul TT. Stam putin de vorba si aud ca bate cineva la usa. Ii spun astuia sa raspunda el, pentru ca eu am nervi si nu am chef sa vorbesc cu nimeni. Deschide usa, si cine sa fie??? Mosul... A venit Mosul si la mine! Anul trecut m-a ratat. Cred ca a uitat ca m-am mutat in Bucuresti de vreo 6 ani. A venit la Slobozia, dar nu si aici... Anca Dinicu a avut grija sa-i reaminteasca mosului unde stau... Draga de ea... nu stie ce si cum sa faca sa ma inveseleasca zilnic... O adevarata prietena. Te iubesc, Anco! Inseamna foarte mult pentru mine! Ai reusit sa ma inveselesti si astazi, mi-ai facut ziua frumoasa... Si cate si mai cate...

Ma bucur ca te-am intalnit, ca ma suporti si ma accepti asa cum sunt! Multumesc.

Nu uita

Cele trei interdictii:
Nu ai voie sa renunti.
Nu ai voie sa te comporti necivilizat.
Nu ai voie sa fi trist.

Cele trei bucurii:
Vicisitudinea.
Cinstea
Indemanarea.

Cele trei lucruri rele:
Teama.
Indoiala.
Confuzia.