Betie

Da, da... sunt beat. Tu nu ai cum sa iti dai seama, asa ca am sa iti spun eu: m-am imbatat cu parfumul tau. Cu siguranta, ai sa te intrebi cum am reusit sa fac asta. Ei bine, explicatia este simpla si plauzibila. Cand ne-am intalnit, am prins un moment in care ochii ti-au fugit pentru cateva secunde in alta parte si ti-am furat parfumul si l-am pus intr-o sticluta pe care o aveam pregatita de acasa. Sunt foarte mandru ca am reusit sa fac “ghidusia” fara ca tu sa te prinzi. De ce ma bucur ca nu ti-ai dat seama??!! Pentru ca m-ai fi putut considera un obsedat sclerozat sau poate un patetic... si mi-a fost teama... Da, da... sunt beat si caldura in trupu-mi creste vertiginos. Chiar nu inteleg de ce acum e asa de cald in trupul meu pentru ca in el mai tot timpul ploua. O ploaie calduta si frumoasa care a reusit sa ma cucereasca si sa ma faca sa o accept. Puterile incep sa ma paraseasca. Am fruntea plina de sudori si incep sa ma panichez pentru ca nu esti langa mine. Unde esti? Care e secretul magiei tale? Cum ai reusit sa imi manipulezi creierul care avea deja celulele afectate de la prea multe dezamagiri? Nu-mi pare rau de nimic pentru ca te iubesc... Da, sunt beat. Iarta-ma... La urma urmei totul se reduce la suferinta. Eu cred ca astazi ma simt mult mai bine ca maine. Am cazut in ispita iubirii si autoamagelii si nu as vrea sa mor in josnicia unei intelegeri gresite a situatiei. Te iubesc... Iarta-ma dar ti-am baut tot parfumul, iubita mea! Iarta-ma, dar sunt beat...

O povestioara simpla cu si despre o broasca...

 
     Pe un lac din Bucuresti, mai precis pe cel din Dobroiesti, o broscuta sta pe-o frunza neobosita... O broscuta tristuta, cam uracioasa si ingandurata. Sta pe frunzulita uscata si vrea sa revada chipul fluturelui ce i-a sucit mintile si din cauza asta a si inceput sa vorbeasca scalciat in clanul broscutelor... Ii e teama sa le spuna celolalte "oac" ce e in inimioara ei, gandul ce o sfasie ca nu-l va mai revedea... sa nu cumva sa se faca de rusine. Nu-i poate spune nici doamnei de onoare si nici confidentei... Oricum ea e urata, buboasa, mai toata lumea fuge si rade de ea, pe cand EL, fluturele ei iubit, e firav, pretios si dragalas...Sta si isi roade buzele de suparare si... deodata, langa ea se aseaza o musca cam ingamfata:

- Ce mai faceti, doamna Broasca?
- Pai ce sa fac? Nu vezi ce fac? Stau pe frunza asta si ma uit la stele! De ce te uiti asa la mine????
- Nu inteleg de ce stai de atata timp pe frunza! Te privesc de cateva ore bune si te vad ingandurata...
- Oaaaaaaac! Nomaaaaaaal! Apai de ce as as sta singura aici? Nu ca sa ma gandesc?? Sau poate pentru ca astept pe cineva??!!
- Pfuuuu... Pe cine sa astepti tu? Vreo prietena? Ca la cat esti de urata nu cred ca ar putea fi cineva indragostit de tine!
- Da, stiu ca sunt urata si buboasa, dar... m-am indragostit si... il tot astept!
- Aha... banuiesc ca e vreun broscoi focos de la voi de pe aici.
- Te inseli... nu este vorba despre cineva din specia mea... M-am indragostit de un... Nu pot sa iti spun!
- Haideeeeeeeeeee! Spune-mi! Nu mai spun nimanui!
- Daca iti spun ce vrei sa auzi imi spui si tu ce vreau sa aflu de la tine?
- Bine... S-a facut!
- Pai uite... m-am indragostit de un catel!
- Hahaha. Pai si atunci de ce il astepti aici pe lac si nu pe uscat? Oricum e foarte dubios faptul ca iubesti un caine... Cum ai putea sa fii tu cu un caine?
- Eram sigura ca reactionezi asa!!! Ce naiba ti se pare asa de dubios??? Crezi ca poti sta impotriva sentimentelor?? Ma plimbam intr-o zi pe uscat si la un moment dat am vazut un caine care se rostogolea prin iarba. Un caine mare, mare cat un munte, paros, probabil era si vopsit pentru ca are culoare minunata... nu am mai vazut la nimeni... Si m-am indragostit de nasucul lui umed si mare care semana cu o roca!
- Ca tot vorbesti de roca... cred ca mai bine iti placea de o foca!
- Esti nebuna?? De unde foca?
- Faceam si eu o rima... Vroiam sa te mai inveselesc! Nu imi place sa te vad atat de trista!
- Si ce iti pasa tie daca sunt trista??? Nu ma cunosti, nu te cunosc si nici macar nu imi pasa de viata ta!
- Usor, doamna Broasca... Ce te ambalezi asa? Nu vrei si tu sa ai prieteni? Poate te-as putea ajuta.... Mie mi-e mai simplu sa zbor si sa iti caut cainele si as si putea sa vorbesc cu el... Nu crezi? Dar pentru asta ar trebui sa te comporti mai frumos cu mine.. spre exemplu ai putea sa ma consideri, in seara asta, regina! Tare mult as vrea sa fiu regina...
- Mai Muscooooooooo... cum as putea sa te consider pe tine regina?? Tu nu ai putere de convingere si pe langa faptul ca esti si cam uratica si cam puti, mai esti si aroganta. Celelalte insecte si animale nu te-ar putea accepta. Nu poti avea acest statut!
- Ne putem preface...
- Ok... dar sa stii ca te-am mintit! Nu imi place de un caine! Iubesc un fluture.
- Pai mai bine... Asa mai vii de acasa!
- Cum adica?
- Bazzzzz... Macar fluturele e mai mic, mai prost si nici nu traieste mult....
- Tu chiar ca esti proasta! Cum poti sa imi spui asa ceva?
- Pai asta e realitatea, doamna Broasca... desi nici nu stiu cum poti iubi un fluture... Mi se pare atat de oribil...Cum arata fluturele asta al tau?
- E gri si de obicei umbla noaptea!
- Ataaaaaaat?????????????? Atat stii despre el? Doamna Broasca ma tem ca nu prea am cum sa te ajut! Cam toti fluturii arata la fel... mai e si gri si umbla noaptea... Uite cum facem... Am sa incerc acum sa iti gasesc fluturele, iar tu ai sa ma astepti, nu stiu cum faci dar asta vreau, cu magiun! Ok?
- Hmmmmm... bine....

Musca ingamfata se face ca isi pregateste aripile si pleca in cautatea fluturelui gri. In zbor, se gandeste pe unde se o ia. Ci\onsidera ca este prea obosita de atata gandit si se aseaza pe o creanga intr-un copac. Sta pentru cateva secunde nemiscata si deodata se aseaza langa ea un fluture. Mai sa fie! E un fluture gri, dar beat.
- Buna seara, maestre fluture, ii zice musca.
- Seara buna, stimabila musca!
- Cu multa stima as vrea sa va ascult si sa-mi impartasiti sentimentele dumneavoastra de acum?
- Hac! Haaaac! Ce sentimente? Esti nebuna? Doar ce mi-a murit consoarta! Nu vezi ca sunt beat? De ce crezi ca sunt in starea asta? Nu ma intereseaza nimeni si nimic!
- Eu te inteleg, dar, totusi nu ati vrea sa va inveselesc putin?
- Cum ai putea tu, musco?
- As putea sa iti spun niste bancuri!
- Daca mi-ai spune niste bancuri cred ca as putea sa si vomit!
- Atunci as putea sa iti gasesc pe cineva cu care ai putea sa iti petreci restul zilelor!
- Hai ca esti prea proasta si deja incepi sa ma enervezi foarte tare! Cred ca am sa plec...
- NUUUUUU!!!!! Staaaaaaai!!! Ce rost are sa fii suparat??? Ce mai conteaza acum? Ea s-a dus iar tu ce ai sa faci acum? Ai sa traiesti din amintiri? Oricum, ea nu are cum sa afle ce vei face tu de acum incolo pentru ca este moarta. Cred ca ai putea sa privesti pozitiv lucrurile... Nu vreau sa fiu rea, dar viata e frumoasa, scurta si trebuie traita la intensitate maxima... Nu crezi? Nu ma privi ca pe o nebuna! Si eu am trecut prin ce treci tu acum si asa am procedat cum te rog si pe tine sa o faci acum. Trebuie doar sa accepti ceea ce spun, sa te gandesti mai bine si ai sa vezi ca asa e...

 Fluturele ramane pe ganduri si nu spune nimic si fixeaza un punct la nivelul ochilor, in departare. Tinde sa fie de acord cu musca.

- Deeeeci... ce spui??? Ai putea sa vezi cu oricine si orice, ai putea sa te distrezi dar sa si te indragostesti. Totul e asa de frumos...
- Ai vreo propunere?
- Da... Uite... am gasit o broasca urata si uleioasa pe lac care spune ca s-a indragostit de un  fluture gri. I-am promis ca in aceasta seara o sa-i aduc fluturele in schimbul magiunului. Am o pofta mare de magiun si acum nu am chef de oameni. Nu am chef sa intru in casele lor. Tu ai putea sa ii spui ca esti fluturele de care s-a indragostit pentru ca... na... toti sunteti la fel...
- Bine... dar mie ce imi iese din asta?
- In primul rand o sa ne distram copios si apoi as putea sa iti dau din magiunul meu. Ce zici?
- Cred ca e o idee buna. Hai sa mergem  la broasca.

Amarata broasca statea pe frunza si ii astepta. Intre timp gasise doua frunze mai mici pe care le-a pus una peste cealalta si putin namol intre ele astfel incat musca sa creada ca acolo se afla magiunul ei. Din departare observa ca se aproie de ea doua trupuri. Musca si fluturele. Emotionata pana in maduva oaselor pentru ca in sfarsit are ocazia de a se intalni si discuta cu fluturele ei. Cu cat se apropiau mai mult de ea, isi dadea seama ca ceva nu este in regula. Fluturele nu era EL... Deodata devine nervoasa si nu poate accepta ca este luata de proasta. Incearca sa se calmeaze si asteapta ca cei doi sa se aseze langa ei, pe frunza.

- Ti-am adus iubitul, deci... imi vreau magiunul, zise musca mandra.
- Aaaaaa.... da? Vreti magiun??? Magiun o sa deveniti amandoi in stomacul meu!

Ii inghite pe amandoi deodata fara nici o remuscare.

Broascai, suparata, deodata ii veni ideea ca nu are rost sa isi mai astepte iubirea, plus ca e o iubire interzisa pentru ca nimeni nu ar putea accepta o relatie intre ei doi si ca ar  putea fi data afara din clanul broastelor, iar cum e slaba din fire nu ar putea face fata singura intr-o lume asa de mare. Resemnata, a ajus la concluzia ca iubirea nu are nici un rost, ca o sa ii fie mult mai bine singura, fara complicatii.. Acum era si satula dupa ce ii mancase pe cei doi " infractori" si si-a spus ca are nevoie de putin somn. A sarit de pe frunza in lac sa mai faca putina miscare inainte de somn. Totusi, tine la silueta ei....





* Povestioara o sa continue....

" Sinuciderea unui inger"

     Pe lumea asta exista persoane ireductibile, de exemplu eu si cu tine. Nu simtim nici o placere in singuratate. Nu pot respira daca nu sunt in preajma ta, trec peste tot felul de obstacole, nu reusesc niciodata sa le ocolesc... Am ajuns un invalid care si-a tras obloanele si nu mai vrea ca lumina sa-i mangaie ploapele. Simt aerul ca si cand ar fi speriat si e atat de rece, iar eu am decis sa iubesc pe masura capacitatii mele reduse. Am incercat de nenumarate ori sa imi creez scenarii noi cu tine, dar dupa ce incerc sa construiesc un final scenariilor creierul incepe sa secreteze ipoteza dupa ipoteza. Traiesc in vis cu tine, esti in permanenta in gandurile mele. Nu suport diminetile fara tine si nici noptile in care adorm uitandu-ma pe pereti construindu-ti conturul trupului. Pentru mine esti totul... esti licoarea perfecta care imi alina intotdeauna setea. Inca te mai astept... te astept cu ochii inchisi, te mai vreau... nu ma vezi, dar ma simti, nu te vad dar iti simt parfumul... sper ca ingerii mei sa iti tina de urat...

Solutie

Am gasit o solutie pentru atunci cand vreau sa fiu singura: imi pun gluga pe cap. Chiar functioneaza.

De ce?

     Atentie!!! Acest text nu contine arome sau coloranti!

 De cateva zile a inceput decadenta mea, mai precis de duminica. O stare tulburatoare, nelinistitoare s-a instalat pe nesimtite in tot trupu-mi. A inceput in momentul in care mi-am dat seama ca sunt singura, ca sunt neputincioasa. Si, pe de alta parte ma simt ca si cum as fi indragostita... Parca fluturii care-mi zboara neconteniti prin camera mi-au intrat acum in stomac. Au momente in care stau linistiti, dar sunt foarte rare... Lucrurile astea nu-mi plac, nu imi place deloc faptul ca nu imi pot controla starile... Am crezut pana nu demult ca sunt atotputernica... Si, da... centrul universului nu sunt eu... cel putin nu al universului meu. Din aroganta am crezut ca universul este al meu, ca l-am cucerit din prima clipa cand ochii  mei au luat contact cu lumina.
      Astazi am o scarba pentru umanitate, pentru tot ceea ce ma incojoara. Vreau si nu simt sa fiu singura, vreau sa comunic dar parca as vrea sa si zac in singuratate. Nici nu mai stiu ce vreau. Parca sufletul imi locuieste intr-un trup de rebut. As avea si niste intrebari carora as vrea dar parca nu sa le gasesc raspunsuri. Acum totul ma depaseste... nu-mi pot accepta sub nici o forma conditia. Cred ca incepe sa mi se dubleze uratenia... de-as putea s-o estompez... Un fir invizibil ma tine in momentul de fata legata de aceasta lume pe care nu reusesc sa o inteleg, mi se pare extrem de complicat totul, parca nimic nu se leaga... ma uit la prietenii mei care se casatoresc doar asa ca sa nu treaca timpul pe nesimtite pe langa ei. Cred ca e un mister... Lor nu le este foame??? De frumos, purtitate, frumusete? Vad oameni tristi care se indragostesc de cei care nu le pot impartasi aceleasi sentimente...sau daca, prin minune reusesc sa-si gaseasca persoana portivita, la un moment dat nu mai stiu sa repare, nici macar nu incearca sa rezolve lucrurile... Le aruncam si cautam pe altcineva... Ca sunt foarte multi/multe in lumea asta, nu-i asa? Se pare ca am inceput din nou cu intrebarile...Din nou, ma amarasc din cauza asta...
     Stiu prea bine ca nu sunt copilul de care parintii lui sa fie multumiti, sa se mandreasca cu el. Sunt dificila cu     toate ca nu vreau asta... Saracii de ei... au trebuit inca din copilaria mea sa invete sa imi accepte singuratatea si consecintele distrugatoare nevoite asupra familiei si a prietenilor mei. Vreau sa cred ca e normal ce se intampla... vreau sa cred cu ardoare ca nu iti poti controla sentimentele. Nu am inteles de ce am reusit sa vad la un moment dat in bezna ca si in lumina... Niciodata nu m-au interesat lucrurile materiale, mereu am avut impresia ca trebuie sa muncesc din greu pentru a obtine ceva. Din cauza asta parintii mei au fost foarte afectati cand vedeau ca nimic nu ma multumeste. Nu au inteles de ce un copil nu se bucura din toata inima cand primeste drept cadou o vacanta in strainatate, o masina sau chiar si un apartament si multe altele...  de ce nu sunt recunoscatoare. Normal ca toate astea m-au ajutat candva, cumva... dar nu puteam sa ma bucur pe deplin. Imi dadeau drept raspuns ca am rezultate bune in orice fac si ca isi doresc pentru mine ceea ce ei nu au avut candva... Bun, am inteles... Dar rezultatele erau pentru ca eu aveam nevoie sa evoluez si oricum niciodata nu am facut decat in asa fel incat sa imi fie bine. Am citit si invatat cand am vrut eu, m-am documentat si mi-am rezolvat problemele cand simteam ca e cazul. Iar azi am pierdut controlul... am o nelamurire. Nu stiu cum, cand si de ce a aparut acest sentiment despre care eu nu am habar... Si asta ma enerveaza maxim!!! Deocamdata accept sa refuz...  Insa am sa revin...