Sa fii copil e un lucru atat de serios... E dificil pentru un pici sa se face inteles, sa fie luat in seama de catre cei mari. Cat e mic isi doreste foarte mult sa creasca cat mai repede si isi iese din tatani cand ii spui ca el e un pici si ca nu are cum sa priceapa anumite lucuri, cand va creste mai mare lucrurile se vor schimba... UPS...-- Subcostientul lui: Lasa ca ma fac io :) mare si vedeti voi pe dracu! De fapt voi nu intelegeti nimic. Nici macar tu, mama, nu intelegi nimic. Vad in detaliu, imi dau seama de multe lucruri, chiar de cand eram la tine in burtica... De fapt tu nu vezi mai nimic pentru ca esti absorbita de probleme, de viata de zi cu zi, traiul infern in care ai ajuns din cauza ta... Timp de casa nu mai ai, de tati nu, de mine nici atat... esti... vai de mama ta! Reactionezi ca un copil cand primesti o floare de la tati, cand iti iese ceva bine, iti scalamabi cuvintele si ... imi spui mie ca sunt un copil ???!!!--
Am intalnit zilele trecute o fetita foarte desteapta, de 9 ani, Miruna C. Mi s-a parut incredibil cat de multe cunostinte a putut sa-si bage in bagaj... Mi se pare incredibil de greu si ea inca insista sa mai bage si da... mai poate... Nu o sa se rupa, eventual o sa-si mareasca geamantanul. Stie toti actorii, toate filmele, cunoaste muzica clasica, stie cateva melodii "barosane" pe de rost, face teatru, dansuri moderne si balet. Nu ii plac papusile, le uraste chiar, si ii place foarte mult sa citeasca. Am purtat o discutie foarte serioasa cu ea, interesanta, din care am avut si eu cate ceva de invatat. Recunosc ca mi-a fost un pic greu sa incetez a o mai trata ca pe un copil. Am intrebat-o la un moment dat de mamica ei si s-a intristat. Mamica ei nu are timp de ea, se vad numai in weekenduri. E mult prea ocupata cu munca si ii este dor de ea...
La un moment dat, dupa ce ne-am imprietenit mai mult, imi spune ca vrea sa-mi marturiseasca ceva: " A venit momentul sa-ti spun ceva foarte serios despre mine. Sa stii ca eu ma lipesc foarte repede de oameni. Imi vine sa te iau la mine acasa". Si ma strange in brate... Draga de ea... mi s-a facut dor de ea, de bucuria din ochii ei cand vorbea despre broscutele din apa, despre filmul preferat, despre bunica ei, despre animale; de zambetul ei cald, sinceritatea ei... Sa fii copil e un lucru minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu