Bucuria unei dimineti

Dimineata. Baie. Cafea. Tigara. Balcon. Blog. Racoare. Cantecul pasarelelor. Dansul frunzelor. Dor de mare...

Mintea imi pluseaza gandurile. Sentimentele placute se instaleaza in trupul meu, in dimineata asta. Fiecare cuvant de mai sus il asociez cu cate o imagine, cu cate-o pictura realizata chiar de mine, unde toate culorile sunt vii... Amintirile imi sunt valoroase... pretioase. Prezentul imi e ca o cana cu cafea tare, pe care o s-o savurez pana la ultima picatura... Ambianta asta e asa de placuta, notele muzicale se afla la locul lor pe portativ, valurile sunt bucuroase si danseaza cu oamenii...

Din suflet pentru suflete...

Petra Ratiu: ce faci Oano?
Draghici Oana-Gabriela: bine..
Petra Ratiu: imi zici si mie cativa autori moderni
Petra Ratiu: de stii
Petra Ratiu: de dramaturgie
Draghici Oana-Gabriela: kkt
Draghici Oana-Gabriela: nuhsh
Draghici Oana-Gabriela: poate de maine incolo o sa stiu
Petra Ratiu: vreau sa ma apuc de citit
Petra Ratiu: de maine intr o luna
Petra Ratiu: n am nici un chef
Petra Ratiu: imi place cum scrii
Petra Ratiu: ti am mai zis
Draghici Oana-Gabriela: multumesc mult
Draghici Oana-Gabriela: ai mai citit?
Petra Ratiu: da, tot
Petra Ratiu: citesc mai multe odata
Draghici Oana-Gabriela: iti multumesc
Draghici Oana-Gabriela: ma bucur mult
Petra Ratiu: e meritul tau
Petra Ratiu: in f multe m am regasit
Petra Ratiu: din ce ai scris
Draghici Oana-Gabriela: doamne.,.. cat de mult ma bucur...
Draghici Oana-Gabriela: nici nu stii cat ma bucur \sa aud asta
Petra Ratiu: reusesti sa atingi puncte sensibile
Petra Ratiu: e ceva
Draghici Oana-Gabriela: e minunat sa aud asta...
Draghici Oana-Gabriela: am ajuns la 900 de vizitatori pe zi
Draghici Oana-Gabriela: pe blog
Petra Ratiu: oau
Draghici Oana-Gabriela: e ...
Petra Ratiu: f tare
Draghici Oana-Gabriela: ma bucura mult
Petra Ratiu: cred
Petra Ratiu: pentru ca e din suflet
Petra Ratiu: si simplu
Petra Ratiu: adevarat
Draghici Oana-Gabriela: da... asa e
Draghici Oana-Gabriela: iubire...


Ce ma poate bucura mai mult de atat? Primesc atatea measaje de la voi... ca va place cum scriu... Va multumesc! Ma bucur ca va regasiti prin ce scriu, ca intru astfel in voi... :) Va pup, suflete dragi!

Praf si pulbere s`alege...

Ma, cum sa fiu coordonata in halul asta de tigari??? Nu mai pot de oftica... Ma enervez foarte tare. De ieri si pana acum o ora nu am fumat deloc. In schimb am mancat incredibil de mult, pana nu m-am mai putut ridica din pat. Probabil o sa ajung cat o vaca... Si totul a inceput dintr-o prostie. M-am apucat de fumat de cand am intrat la UNATC. Ma gandeam pe atunci ca o sa ma pot lasa cand vreau, ca nu pot niste tigari sa-mi coordoneze viata. Am crezut ca asa pot socializa mai usor cu colegii... Se strangeau toti la tigara. Si uite cum am ajuns sa-mi imbolnavesc plamanii... sa-i sufoc cu fumul de tigara, cum imi ingalbenesc dintii, cum imi stric tenul... si asta cu acordul meu.... Plus ca atunci cand sunt nervoasa si fumez mai mult ma ustura gatul ingrozitor... Cred ca sunt mult prea slaba... Chiar nu pot spune STOP? Perioada asta cat n-am fumat, m-am simtit ametita, ca si cum as fi fost mahmura, ochii imi lacrimau... Doamne... si cat am mancat...

Descoperirea inevitabilului dureros...

Despre ce vorbim acum? Despre fluturi???? Fluturi nenorociti, blestemati ce ati aparut in viata mea! Colorati... Moliilor ce sunteti! Sa-i spulberati pantecele. Ati inceput sa ma roadeti, sa ma distrugeti. Am vrut sa va pastrez pentru todeauna... Ma distrugeti... Mi-ati aratat florile, m-ati lasat sa ma indragostesc de ele, sa urc pe munte si sa cred ca nu e niciun obstacol, ca nu ma pot rani... Am cazut... jos nu mai erau flori... am gasit trandafiri cu spini... Si cu toate astea, inca va iubesc, nu-mi pot lua gandul de la voi... Trebuie sa scap de voi, moliilor! Incep sa-mi pierd din culoare....

Bate clopotul a iubire...

de...
Iuliean Rustea


Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin

Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.

Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.

Dezgolirea partiala a sufletului

As vrea sa ma pot plimba desculta prin campia plina de floricele viu colorate fara sa calc nici una... Sa zboare fluturii pe langa mine, sa aud cantecele copacilor si vantului... Sa fiu libera... Sa-mi dau drumul de pe munte si sa plutesc deasupra florilor... Vreau o buna dispozitie iradianta, sa scap de bonomia ipocrita pe care am capatat-o in ultima perioada, sa ma proptesc in iubire din alunecarea in condescendenta. Vreau sa-mi regasesc cheia bunei dispozitii si a credintei. Toate obstacolele pe care le intampinam le consideram garduri pline de smoala fierbinte... Scaparea noastra este iubirea, fericirea insasi. Binele combinat cu buna sansa...

Aseara am vazut cel mai frumos cer... Arata ca o apa inghetata amestecata, de EL, cu lapte. Mii de fete imi zambeau, fericirea era acolo... maretul... Constitutie indescriptibila.

E asa de frumos aici unde ma aflu acum incat n-as vrea sa mai plec niciodata... incerc sa prelungesc cat mai mult momentele astea... Stiu ca par candida, dar si egoista... e o lacomie copilareasca alimentata de iubire. Si azi iubesc...

Calator prin inconstient

Seara. Liniste. Lumina beata de la veioza. Parfum de frezie. Ganduri pozitive. Asternuturi curate cu miros de crini. Geam deschis. Aer curat. Te asezi in pat. Deschizi cartea. Citesti 23 de pagini si Mos Ene se gandeste sa-ti faca o vizita. Se aseaza langa tine si incepe sa-ti spuna o poveste. Tu incepi sa alergi prin imaginatie. Esti intr-o casa pustie, intuneric, miros de lumanari, geamuri inchise. Te cuprinde teama. Apare un cal negru. Se apropie de tine. Si pentru ca iubesti atat de mult caii te duci inspre el. Te cauti prin buzunare si gasesti seminte. I le oferi lui. Il mangai, nu te mai simti singura. Vrei sa iesi din casa, dar e blocata. Te sperii. Deodata simti un miros venind din spate... Te intorci speriata... nu e nimeni. Incepi sa plangi, ti-e foarte frica. Iei calul de gat, inchizi ochii si lacrimile sarate iti curg siroaie pe obraji... ~Nu-ti fie teama! Nu-ti fac nici un rau!~ Deschizi ochii si cauti cu privirea vocea respectiva. Un barbat inalt, bine facut, imbracat in costum negru si palarie neagra. ~ Vreau doar sa te anunt ca perla sufletului tau va piere... Cel ce ti-e drag va fi unul dintre noi. Ii va fi mult mai bine aici, scapa de durere. Gandeste-te la el~ Si a plecat...
Deschizi ochii. Esti in camera ta. Lumina aprinsa. Geamurile deschise. Mirosul florilor e inca acolo. Ochii iti sunt inlacrimati. Perna e umeda. Ora 4:25. Te ridici din pat. Aprinzi luminile peste tot. Iti pregatesti un ceai, aprinzi o tigara si iesi pe balcon. Pe suportul de flori se aseaza o cucuvea. Te sperii ingrozitor. Arunci tigara, inchizi geamurile si te bagi in pat. Dai drumul la televizor si astepti sa se faca ziua... Intre timp adormi... Ora 9:45. Suna telefonul. Mama :~ Nu te necaji, a plecat la Doamne-Doamne. Avea nevoie de el. Ii va fi mult mai bine acolo. Va avea grija de tine de acolo. A zis ca te iubeste~. Inchizi telefonul, te enervezi ca te-a luat cu povesti de adormit copii. Plangi, te revolti si te intrebi: ~ De ce eu? De ce chiar el? De ce atat de devreme? Nu am reusit sa fac nici pe jumatate din ce vroia el de la mine... Nu o sa se mai bucure de mine... Nu va mai avea cand~. Te bagi in pat si te tot intrebi... Ce a fost cu visul ala? A fost real? Futu-i...

STOP si PUNCT

STOP:

1. trairilor empirice


2. neseriozitatii mele si a altora


3. promisiunilor neangajate


4. persoanelor goale


5. haosului


6. iluziilor

Lucram la dezorganizare...

Simplul interesant...

Soare, muuuult soare. Azi e mult soare, caldura. Azi vreau sa o ard chill. Sa las toate gandurile deoparte... Vreau sa ma simt bine, sa stau intr-un parc cu o cafea in mana si cu Rooney jucandu-se pe langa mine, Anca si ea cu vata pe bat si Minnie cu fundita in par alergand dupa minge. Un alt loc care imi place la nebunie si imi ofera o placere maxima si imi reaminteste de copilaria mea frumoasa este balconul Ancai de la bucatarie. Ador sa stau in balconul ala plin cu flori, borcane cu dulceata, muraturi, scaunele ei... Poate parea absurd ceea ce spun insa pentru mine e ceva minunat. Simt caldura, intr-un fel protectie... Cele doua cosuri mari pline cu fructe si legume sunt tocmai bune de pictat... Mirosul ala parca vine de undeva... de departe... din copilaria mea... Azi iubesc...

Te intrebi ce si cum? Si raspunsul vine... ?

Nu cred ca e cazul sa vorbim despre iresponsabilitate, nedaruire, negatie, nepasare... Eu cred ca e ceva simplu, foarte simplu... recuperarea timpului pierdut in cautarea lucrurilor simple, un pic artificiale, si fara prea mare valoare... ceva, ceva din simpla" libertate adolescentina pe care a avut-o candva in maini, pentru o perioada foarte scurta de timp, si a scapat-o printre degete.... E posibil chiar sa fi fost iluzorie...

Incredere isi doreste de la tine, atat!

Haos si flori...

Constati cu mare dezamagire ca ai uitat de multe lucruri, de paricularitati din viata ta, din tine... nu vrei sa te gandesti ca le-ai pierdut. Oricum te doare... Ai trecut la un alt nivel, uitandu-le complet pe celelalte... constructiile la care ai muncit din greu, ai uitat chiar si de prima caramida pe care ai pus-o si de care te-ai bucurat ca un copil ca ai reusit sa o procuri... cu atat greutate... si lupta interioara... Ai uitat de flori... s-au cam ofilit... Le-ai pune apa, poate isi revin. O sa incerci... trebuie sa incerci orice. Nu vrei sa se ofileasca si sa le pui in carti la presat, langa celalalte. Esti constienta ca flori ca ale tale putini au si nu sunt multi cei care isi dau seama de valoarea lor... Le-ai primit din toata inima, asa vrei sa crezi, si tu nu ai stiut sa ai grija de ele... Ti-e rusine, teama, esti suparata pe tine... Vrei sa multumesti pe toti si de fapt nu reusesti nimic... cu putin nu se multumeste nimeni... Toti sunt cei pe care ii iubesti... da, si despre TINE e vorba... Te ofilesti, iubirea mea... ne ratacim. Parca nu ne mai intelegem... Eu de fapt te inteleg. Te cred. Te iubesc. Te vreau. Vreau sa cred ca esti numai al meu... Tu te pierzi in mine... Tu te ratacesti in ochii mei, in privirea mea... ma simt ca o straina cateodata. Nu stiu de unde sa te iau, cum sa te readuc in lumea mea. E haotica, stiu... Dar e frumoasa... e plina de iubire, puritate... Poate tie nu-ti face bine lumea asta mea... te simti stingher, nu? Poate ar fi bine sa iti dau drumul, sa zbori mai departe... sa-ti gasesti acea lume altundeva, poate acolo iti va fi mai bine... Nu vreau sa fiu egoista, nu vreau sa ranesc si nici sa pun stapanire pe viata ta... Desi, daca stau bine si ma gandesc si tu esti egoist... Imi furi din toate cate putin... fara sa vrei, fara sa-ti dai seama..