de...
Iuliean Rustea
Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin
Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.
Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.
nu pe ape moarte, sarate, dulci vreau sa visez pamantul, ci pe stanci zdrobite de pasii tai incaltati de spuma si nisip...aceleasi stanci in care cu privirea iti naruiai aparenta existenta si imbratiseai cu atata pathos noul...si portul...nefericirea e starea poetica prin excelenta...ferice de mine nu? imi dezbrac hoitul asta care ma apasa greu si imi eliberez sufletul din inchisoarea asta blestemata, si am sa ma gandesc la Icar...voi privi soarele in departare si nici in apa nu voi privi cum Narcis...fericirea este un lucru frumos,este greu sa o gasim in noi si imposibil sa o gasim aiurea!ma gandesc la nemurire...oare trebuie sa ma gandesc la moarte ca la un joc placut in care iau la dans viata pe partitura betiei?nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii...oare ce floare voi fi? pe ce colt de munte imi va zace faptura...cine-mi va mangaia minele...cine-mi va gusta a fi-ul? ce joc umil ma provoaca la sah...regina sta la locul ei cu o vapaie aprinsa in panzele scuturate de fluturi...si regele...ah regele intors din luptele-i cu sine...ii aduce marea...amintirile...gemetele...tremurii...O asculti? inchide ochii si asculta-n scoica!
RăspundețiȘtergere