As vrea sa ma pot plimba desculta prin campia plina de floricele viu colorate fara sa calc nici una... Sa zboare fluturii pe langa mine, sa aud cantecele copacilor si vantului... Sa fiu libera... Sa-mi dau drumul de pe munte si sa plutesc deasupra florilor... Vreau o buna dispozitie iradianta, sa scap de bonomia ipocrita pe care am capatat-o in ultima perioada, sa ma proptesc in iubire din alunecarea in condescendenta. Vreau sa-mi regasesc cheia bunei dispozitii si a credintei. Toate obstacolele pe care le intampinam le consideram garduri pline de smoala fierbinte... Scaparea noastra este iubirea, fericirea insasi. Binele combinat cu buna sansa...
Aseara am vazut cel mai frumos cer... Arata ca o apa inghetata amestecata, de EL, cu lapte. Mii de fete imi zambeau, fericirea era acolo... maretul... Constitutie indescriptibila.
E asa de frumos aici unde ma aflu acum incat n-as vrea sa mai plec niciodata... incerc sa prelungesc cat mai mult momentele astea... Stiu ca par candida, dar si egoista... e o lacomie copilareasca alimentata de iubire. Si azi iubesc...
Tot ce nu-i uitare ne uzează substanţa; remuşcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea ameninţătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îţi umple clipele cu senzaţii de plumb topit în sânge,spunea un batran prieten,padurea isi ascunde salbaticia,crima,vina si daca te prinde dimineata vei auzi greieri sau poate privighetori,colibri,pitigoi,seva arborelui nostru de sequoia se scurge intr-un neant sau intr-un pamant strabun patruns de credinta si dragoste asteptand sa zamisleasca lumii arhetipala existenta? cuprins de chintesenta le zdrobesc iluziilor asteptarea si le plasmuiesc daruirea...visez,sant mort...sau traiesc...
RăspundețiȘtergere