Ce-mi lipseste?

Si... ca sa raspund public unei intrebari ale unei fetiscane, fara prea multa minte... Gagica mi-a adresat o intrebare fara nici un sens, avand impresia ca o duc... genial... Ma duc in parc cu cateii, imi aprind o tigara si ma uit sagalnic la frunzele din copaci care parca danseaza in bataia vantului. Ele imi par fericite. In fine... Se apropie de mine o domnisorica care se aseaza langa mine pe banca. Ma saluta si incearca sa ma bage in seama. Eu incerc sa o ignor uitandu-ma in continuare la frunzele mele libere( oare ele se cearta intre ele, se iubesc?)... Dupa cateva momente de tacere, ma intreaba: "Ce-ti lipseste?". In momentul ala am avut impresia ca m-a lovit un meteorit... Am vrut sa-i raspund sincer dar nu am putut. I-am spus doar ca imi lipseste o masina noua... Aiurea-n tramvai! A inceput sa rada si mi-a zis ca lumea are nevoie de oameni care mai stiu sa si glumeasca... :) Vai!

Acum... sa raspundem sincer.

Pai de cand ma stiu am sperat sa imi gasesc relatia perfecta, de maini care cauta trupul perfect, de sarutari fierbinti pe buze care ar vrea sa se dezlipeasca si nu pot. De fiecare data cand intalnesc pe cineva, imi schimb conceptul. Dar, sa nu va inchipuiti ca nu am avut parte de iubire. Am cunoscut-o si pe cea platonica si pe cea animalica, pe cea senzuala si sentimentala. In viata mea au existat barbati, cei drept nu multi... dar, au fost barbati ca aceia doriti in filme, inteligenti, salbatici cand era cazul dar si domestici, culti, pasionati, melancolici. I-am iubit pana la extrem, le-am oferit timpul si universul meu. Imi amintesc acum de primul " Te iubesc" adevarat spus cu voce tremuratoare care mi-a facut corpul sa tremure cateva momente, care a reusit sa ma faca sa ma eliberez... a fost ca un orgasm perfect. Am scris sute de scrisori pe care nu am avut niciodata curajul sa i le dau, cuvinte pe care nu le puteam spune pe cale libera... pur si simplu nu am avut curaj. Da, si eu am iubit... si am cunoscut si chinurile geloziei, nelinistea indoielii, dorinta de a nu ma dezlipi de trupul iubitului. Am incercat iubirea in fel si chip, m-am lasat furata si mi-am platit la timp tributul.

Acum sa raspund la intrebare... Pai ceea ce imi lipseste in viata asta gri este barbatul ideal care pune stapanire pe sufletul meu si mi-l transforma si ma tine acolo, sus...

Dar, fie ca n-am inteles iubirea, fie ca n-am intalnit-o, inca mai cred in ea...