Scrisoare

    S-a dus... De data asta am pierdut orice fel de miros.Si totusi, am mai ramas cu ceva... un zambet de-al tau intiparit in suflet si port cu mine caldura ochilor tai tristi. Ne-am calcat cu bocancii plini de noroi cum am stiu mai bine, ne-au urat si ne-am iubit ca in povesti, am plans si am ras ca si clovnii, ne-am dezlantuit ca niste animale salbatice in captivitate...
    Trebuie sa iti spun ca intotdeauna am admirat la tine iubirea ce zace in trupu-ti, caldura pajistii tale uscate. Am fost si eu candva acolo si am alergat desculta prin iarba uscata. Am cazut, m-am speriat si mi-am ranit atat de tare picioarele in cat nu am mai putut continua... Sper sa ajung intr-un alt timp in care sa te regasesc... undeva unde totul miroase a nou, unde fluturii zboara liberi si neinfricati. Iti trimit un zambet cald si un strop din parfumul meu pe aripile unui fluture beat si trist ce isi cauta fericirea prin balarii. Tu sper sa primesti darul si sa-l pastrezi in cutia ta cu amintiri.
    Iti mai aduci tu oare aminte ca te-am invelit cu o aripa si cu celalalta te-am purtat in zbor spre cer? Iar tu m-ai avut dinainte sa ma castigi. Si aveam o prsimtire ca nu o sa mai fim la fel pana la sfarsitul verii...

   Si da, de asta data am hotarat sa plec, dar stiu ca intotdeauna o sa ne lege acel ceva... Iti scriu, asta mi-a mai ramas, insa am sa ma opresc curand. Iar tu, daca o sa ne mai intalnim te rog sa nu mai fugi. Sunt doar un trup ce-ti miroase a carte veche, scrisa chiar de tine si publicata timpuriu in care ai pus la presat acel fluture betiv, nestatornic si lasciv.