Primul pas: ziua crapă și nu văd nicio rezolvare.
Al doilea pas: nu mai am răbdare, nici chef să ascult pe cineva, nici măcar în amiaza răcoroasă.
Al treilea pas: seara se întoarce și mă enervează, fiindcă știu că imediat o să vină iar dimineața.
Oamenii și pisicile miaună pe scări, fac gălăgie.
Afară, un peisaj tern, pe care nici nu am dorința să-l pictez, deși aș putea spune că iubesc griul.
Dar nici asta nu-mi mai face plăcere.
Aș mânca, dar nu vreau.
Aș ieși, dar nu pot.
Casa mă apără și mă închide în același timp.
Mi-e teamă.
Teamă că o să mă pierd din nou.
Teamă că o să pierd din nou acea stare pe care o caut mereu și care se tot rupe din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu