Nu te-as taia nici de Craciun! Sa te torturez cat mai mult, scroafo!

O sun pe mamaia de dimineata. Vroiam sa vad ce mai face, cum o mai duce dupa operatia de glaucom, ce-a mai facut prin curte, cum s-a mai harjonit cu vecina-sa...d`astea... Suparata imi zice ca are o problema... are o scroafa care a fatat si nu isi lasa purceii sa pape lapte de la ea. E a dracului! Asa ca a trebuit sa o lege de picioare ca sa nu mai fuga si ca purcelusii sa poata manca... Suparare mare... In timp ce imi povestea despre scrofa Nadia ( sare gardul la cocina si alearga prin gradina si ii mai strica si legumele) eu am facut legatura cu mamele care isi parasesc copii, care imediat dupa nastere ii abandoneaza prin spitale, la tomberoane sau cine mai stie pe unde. Nu se gandesc o clipa la sufletelul nevinovat. Altii se chinuie sa faca un bebe, altii nu reusesc niciodata si scroafele astea cu sange rece ii abandoneaza fara nici un fel de remuscare, sau vor sa te convinga ca alta varianta nu au avut, ca le era absolut imposibil sa pastreze copilul. Scroafele dracului... le urasc din toata inima! Saliveaza dupa sex, isi pierd mintile in pat cu barbatul, parca zici ca s-a coborat Raiul pe Pamant... uita idioatele de consecintele grave care pot urma... sau nici macar nu se gandesc... Sunt atatea metode de contraceptie si scroafele astea nu sunt in stare sa le foloseasca. Isi bat joc de bietele sufletele... va credeti cumva Dumnezeu? Imi pare rau ca exista asa ceva... Altele fumeaza sau beau alcool in timpul sarcinii, iesind astfel copii cu malformatii, altele fac avort... Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un pic de minte si ca nu m-a facut sa cred ca sunt atotputernica, sa pot coordona vieti, sa imi bat joc de ele... Halal de viata aveti, scroafelor!

Scuze ca am reactionat asa... trebuia cumva sa ma descarc...

Somebody is funny??? Oh... not me!

Sa fii copil e un lucru atat de serios... E dificil pentru un pici sa se face inteles, sa fie luat in seama de catre cei mari. Cat e mic isi doreste foarte mult sa creasca cat mai repede si isi iese din tatani cand ii spui ca el e un pici si ca nu are cum sa priceapa anumite lucuri, cand va creste mai mare lucrurile se vor schimba... UPS...-- Subcostientul lui: Lasa ca ma fac io :) mare si vedeti voi pe dracu! De fapt voi nu intelegeti nimic. Nici macar tu, mama, nu intelegi nimic. Vad in detaliu, imi dau seama de multe lucruri, chiar de cand eram la tine in burtica... De fapt tu nu vezi mai nimic pentru ca esti absorbita de probleme, de viata de zi cu zi, traiul infern in care ai ajuns din cauza ta... Timp de casa nu mai ai, de tati nu, de mine nici atat... esti... vai de mama ta! Reactionezi ca un copil cand primesti o floare de la tati, cand iti iese ceva bine, iti scalamabi cuvintele si ... imi spui mie ca sunt un copil ???!!!--
Am intalnit zilele trecute o fetita foarte desteapta, de 9 ani, Miruna C. Mi s-a parut incredibil cat de multe cunostinte a putut sa-si bage in bagaj... Mi se pare incredibil de greu si ea inca insista sa mai bage si da... mai poate... Nu o sa se rupa, eventual o sa-si mareasca geamantanul. Stie toti actorii, toate filmele, cunoaste muzica clasica, stie cateva melodii "barosane" pe de rost, face teatru, dansuri moderne si balet. Nu ii plac papusile, le uraste chiar, si ii place foarte mult sa citeasca. Am purtat o discutie foarte serioasa cu ea, interesanta, din care am avut si eu cate ceva de invatat. Recunosc ca mi-a fost un pic greu sa incetez a o mai trata ca pe un copil. Am intrebat-o la un moment dat de mamica ei si s-a intristat. Mamica ei nu are timp de ea, se vad numai in weekenduri. E mult prea ocupata cu munca si ii este dor de ea...
La un moment dat, dupa ce ne-am imprietenit mai mult, imi spune ca vrea sa-mi marturiseasca ceva: " A venit momentul sa-ti spun ceva foarte serios despre mine. Sa stii ca eu ma lipesc foarte repede de oameni. Imi vine sa te iau la mine acasa". Si ma strange in brate... Draga de ea... mi s-a facut dor de ea, de bucuria din ochii ei cand vorbea despre broscutele din apa, despre filmul preferat, despre bunica ei, despre animale; de zambetul ei cald, sinceritatea ei... Sa fii copil e un lucru minunat!

Dorinta din fundul inimii 2

Am o pofta nebuna de 3 kg de cirese... Mari, carnoase ( fara carnita ), dulci... yammmy... Cine imi poate satisface pofta? Tu????

Buna, buna... Vrei o guma? Nu e Orbit, dar e buna...

Iubesti, zbori, mai gandesti lucid sau... da??? A... pai atunci e si frumos, si urat, profitabil si... inestetic?! Sigur, asa e! Frumos pentru ca el e cel mai dulce si pentru ca te face si pe tine sa te simti minunata, e urat pentru cei ce "ravnesc"la tine, e profitabil pentru ca iti alimenteaza trupul cu energie si inestetic pentru ochii invidiosilor. In concluzie benefic pentru sufletul tau. Iubesti si totul se invarte in jurul tau, fericirea iti iese prin toti porii si pluteste in aer... esti plina de candoare si de culoare. Oricine se vrea in pielea ta. Te simti iar ca o pustoaica, ca in liceu. Te bucura atat de mult floarea de la el...alintul cu care ti se adreseaza... el iti spune pisica [ :)) ], tu ii spui robotel... cuvinte atat de banale pentru unii... Fiecare moment petrecut impreuna e trait cu intensitate maxima.
Va tineti de mana si va plimbati prin Herastrau. El iti cumpara vata pe bat iar tu, drept rasplata, ii oferi un pupic. Cel mai dulce pupic... si sunteti atat de fericiti. Iti doresti ca momentul asta sa dureze la nesfarsit . Nu vrei mai mult de atat. Doar sa fie cu tine, sa te iubeasca, sa te protejeze si sa te sustina. Vrei calura, cat mai multa caldura... Suna alarma telefonului. Te trezesti si realizezi ca a fost un vis, ca, pentru cateva ore, te-ai alimentat, de fapt, cu dorinte. Incepe sa-ti fie frig... si e atat de frig si intunecat... unde au disparut culorile? Esti in camera ta. Singura. Ochii iti sunt iritati. Incepe sa te doara. Iar. Nu stii de ce s-a ajuns aici. Cum de s-a schimbat atat de mult? Cine e vinovat??? Poate... tu. Nu a reusit sa te inteleaga, a interpretat gresit totul. Tu nu ai vrut sa-l indepartezi doar ti-ai dorit acteva momente de liniste. Cert e ca acum floarea de colt de pe munte s-a transformat in macul uscat de pe camp, aerul pe care il respiri acum e poluat, iarba s-a ingalbenit iar soarelui nu-i mai face placere sa se joace de fata-ascunselea... s-a ascuns de tot de ea...
Formezi numarul de telefon. Iti raspunde o voce cam indiferenta. Vrei sa stii cum mai e, ce s-a intamplat cu el, daca ii e bine si el este indiferent. Ai lacrimi in ochi. Iti vine sa izbucnesti in plans, insa te abtii. Nu, nu vrei sa pari slaba. Te intreaba ce s-a intamplat, iar tu ca de fiecare data cand ajungi in stadiul asta ii spui simplu: NIMIC. Stii ca asta il irita cel mai tare si tu continui sa rasucesti cutitul in rana. Nu mai poti continua asa. Inchizi telefonul si vrei sa adormi din nou, poate o sa ai acelasi vis sau poate toate astea se vor in realitate.

Ingredientul special este...

Mi-e rau. Am racit pentru nu mai stiu a cata oara si sunt foarte suparata pentru ca trebuie sa stau in casa. Tre` sa stau cu servetelele langa cap. Ei bine, asa le infrumusetez cu substanta, gelatinoasa, secretata de mucoasa nazala si eliminata prin nari. Am nevoie de putina culoare. Azi totul e gri. Nu ma pot hrani cu nuanta asta. Ma doare si in gat, capul, ochii... Nu am avut timp sa-mi fac manichiura, dar am fost machiata dragut si am facut poze frumoase. Am fost si la scoala, la repetitii. L-am luat si pe Rooney, care de fiecare data cand intra in scoala aia e super entuziasmat. Nu stiu de ce. Colegul meu, Adi Georgescu, statea la o foarte mare imensa :) distanta fata de mine spunand ca imprastii germenii peste tot... Am fost marginalizata, noroc cu Rooney, prietenul meu credincios care nu ma lasa la greu. Mai am putin si termin si "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare.. Ma bag in pat, iau un paracetamol si o sa vreau si un ceai de fructe... dar cine mi-l face??? Mai bine... lasa... sa o lasam pe maine...

Nu stiu de ce am scris toate aberatiile astea aici, da... sunt ale mele, fac parte din mine. Cred ca am nevoie de mama, ei trebuia sa-i spun toate astea, dar cum nu puteam sa o sun la ora asta... Rooney doarme si el...

Dorinta din fundul inimii

Am cazut la patima povestirilor cu mare pasiune... poate pana imi va trece furoarea senila ce ma inconjoara, macar sa mai uit de ea... pana o sa mai pot nascoci ceva din devla... deocamdata sunt o tampa! Tu spui multe vorbe de prisos, eu ma prefac ca ascult si ma cufund in oceanurile beethoveniene, cu voia proniei :). Scuza-ma ca sunt egoista si povestesc de fapt tot pentru mine. Cred ca acum ti-am declarat razboi. Sigur te gandesti la o prompta razbunare. Te gandesti la o reparatiune a propriului suflet, la paguba pe care presupui ca ti-am provocat-o. Nu vreau asta. Dorinta arzatoare din adancul inimii mele plina de speranta, iubire si caldura e ca tu sa intelegi... povestea mea, care poate fi si povestea ta :). Vise placute!

Imi place sa inventez scenarii.

Scrisoarea lui Caragiale catre G. Grideanu

Crenvirstul international saluta cu respect carnatul roman.

Berea cosmopolita felicita cu stima pelinul national.

Berarul Caragiale saluta si felicita cu dragoste pe confratele sau de G. Grideanu supranumit Conasul roman.

La multi ani cu fericire si cu toate cele dorite!

Perla sferei mele de duminica

Astazi sunt jumatate din jumatatea jumatatii. Putin din oboseala, din tristete, fericire, melancolie, durere, dor, sete, iubire, mila, remuscare, chin, speranta, lene, calm. Ce-i drept, toate astea formeaza un intreg. Un intreg al meu, o ispita in fata careia eu cedez fara sa ripostez( astazi si maine ). Cand ma cufund intr-un astfel de mix de sentimente si stari, parca ma dizolv iar amintirile dau buzna in mintea mea, se joaca cu creierul meu, cad in melancolie si incep sa ratacesc prin mahalalele intunecoase si pline de praf. Cad, ma ridic, ma scutur si ma duc in neant. Am atatea lucruri de facut si asa putin timp am... Acum cer doar LINISTE DEPLINA pana la sfarsitul zilei. Multumesc.

Iubire la gunoi...

Se intampla ca te-a parasit... S-a saturat de rasul tau fals, de monologul tau banal de zi cu zi, de plictiseala ta fata de tot ce-ati construit pana in momentul respectiv. A plecat fara sa se uite in urma, cu lacrimi in ochi, cu inima sfasiata si constiinta neimpacata. Nici macar nu ai vrut sa va incheiati conturile. Ai lasat-o de izbeliste, nu ai incercat in nicio secunda sa o opresti din drumul nou pe care si l-a ales, drumul pe care tu nu-l cunosti si poate nu o sa-l gasesti niciodata... Ati aruncat totul la gunoi, v-au ramas doar amintirile...
Azi, ai zarit-o pe strada si te-ai dus la ea. Te privea ca pe-un strain iar tu abia iti stapaneai lacrimile pentru ca ai realizat ca ea este baza ta, fara ea nu poti respira, ea face parte din tine, fara ea esti paralizat... Ai invitat-o la cafea. O sorbeai din priviri, era mai dulce ca niciodata... Vroiai sa afli cat mai multe despre ea, vroiai ca un egoist sa-i descoperi drumul, prin cai miselesti, sa-i navalesti in noua viata. Ai uitat ca pe cea veche i-ai facut-o praf, i-ai sfaramat-o in mii de bucatele... Descoperi uimit ceva rece si dur in privirea ei, ca iti spune un monolog banal, monoton asemanator cu cel vechi al tau... cu care o vrajeai de fiecare data. Nu o mai poti intoarce din noul drum... te-ai indragostit din nou de ea... Vrei sa construiesti mai departe impreuna cu ea, vrei mai mult, dar nu se mai poate. Nu mai este a ta! Impaca-te cu gandul asta. Tu ai avut sansa sa urci pe munte, nu ai patit nimic, te-ai rostogolit de pe munte drept in flori. Insa tu, nemultumit ca ai doar acolo mirosul imbatator al florilor, le-ai rupt si le-ai dus in casa ta. Ai uitat, egoistule, ca florile alea se usuca? Le-ai omorat... Nu te-ai multumit cu putinul mult de nepretuit...

Abia respira... Ajut-o, te rog!

S-a nascut usor, dintr-o intamplare si chiar nu si-a dorit asta... A crescut incet, frumos dar greu. Avea o inocenta mirobolanta. O zareai in departare, vroiai sa te apropii si nu puteai sa iti mai iei ochii de la ea. Ai fi vrut sa o atingi dar nu... era greu, aproape imposibil. Atat de stralucitoare, toti si-ar fi dorit-o... Insa, nimeni nu stie prin ce obstacole a trecut ca sa supravietuiasca. A ajuns la maturitate, vrea sa atinga alte culmi si tu nu o lasi pentru ca i-ai gasit punctul slab si ai prins-o in plasa, chiar in plasa ta de prins fluturi. Ii place acolo si totusi ii este foarte greu... nu e confortabil, nu se poate dezvolta mai mult, nu-si poate demonstra ca a inteles ce a invatat despre ei, ei doi... Fara sa-ti dai seama o strangi in pumni, o sfarami, o scapi pe jos si apoi fara sa vezi o calci in picioare. Alteori, nu stiu... ti-o imaginezi ca pe-o pereche de pantofi... nici macar nu te intereseaza pe unde calci, prin noroi, prin rahat. Nu mai conteaza atata timp cat tu te simti bine, nu? Dar te-ai gandit vreodata ca se poate duce la fel de usor precum a venit? Esti atat de egoist incat nici nu-ti dai seama ca nu ii faci rau nu numai ei, ci chiar si tie. Incearca sa nu ai fiti paraleli, fiti macar perpendiculari sa va intalniti intr-un punct. A avut vise colorate, pline de sperante, iar acum ea e gri, conturul il are inca viu colorat... ar mai fi o sansa... Dar tu nu... refuzi sa te modelezi cu ea si sustii ca ea iti aduce savoare in viata, dragalasenie in trup, tinerete in suflet, culoare in par, stralucire in ochi... sa inteleg ca tu te hranesti cu ea? Ca o sorbi? Vrei ca ea sa traiasca prin tine si nu cu tine? Nu cred ca e posibil asa ceva... Atata timp cat inca o mai ai, fa dracului ceva si nu o pierde! Ai noroc ca ai dat peste ea, ca ti s-a intamplat cu tine, nu mai umbla pe carari ratacite prin padure, nu te pisa pe ferigile uscate de seceta. Tine-o langa tine si nu uita ca nu a vrut sa se strecoare in viata ta, nu a vrut sa te incomodeze, s-a nascut prematur si oricine si-ar dori-o... Cine nu ar vrea o DRAGOSTE atat de sincera? Ai grija sa nu o gaseasca careva ratacind pe strazi si sa ti-o fure, sa si-o insuseasca, sa nu regreti ca ai pierdut ceea ce tu aveai si te lafaiai in ea. Tine minte ca o invarteai pe degete, venea sfioasa la tine si nu vroia decat putina atentie, iar tu ii reprosai ca e imatura... Practic, s-a nascut mult prea devreme, a respirat cu ajutorul aparatelor.... Nu o sufoca! Nu o mai trata cu indiferenta! Te implor, in numele tuturor celor care poseda ceea ce tu ai deja si nu constientizezi... IUBIREA... E magica, colorata, vie... nu ii poti reprosa nimic... Imi pare rau pentru tine suflet sarac ca ai ceva atat de valoros! Daca crezi ca nu iti mai trebuie, daca te impiedici de ea si nu mai ai ce sa faci cu ea, nu o arunca... aseaz-o undeva... poate o gaseste cineva... cineva care o merita. ( vezi Taxi- Dragostea ca o pereche de pantofi)

Slabiciune...

Mi-e asa de dor de tine... Simt o greutate care imi apasa pieptul. Am rascolit prin calculator, prin poze si am dat si de cele cu tine. Au trecut doi ani de cand ai plecat acolo. Durerea e la fel de mare ca in ziua in care m-ai parasit. Stiu ca nu ai vrut sa-mi faci asta. Eu sunt vinovata ca nu am fost langa tine in ziua aia blestemata, cu toate ca as fi putut! Nimic nu-mi poate alina durerea. Nu e zi in care sa nu ma gandesc la tine. Incerc sa ma pacalesc ca iti e bine acolo unde esti, ca esti mai fericit si nu mai simti durere... Imi vin in minte tot felul de momente cu tine, in care erai fericit, haios, prostovan.... intrai cu capul in stalpii de pe strada, te rostogoleai pe scari, alunecai pe gheata... Cand se speria toata lumea de tine pentru ca pareai un fioros,. Tu nu vroiai decat sa te joci si sa oferi iubire... Ai fost cel mai bun din lume, cel mai bun prieten. Stiai sa te bucuri impreuna cu mine si simteai cand eram trista. Legatura noastra era mult prea stransa... Imi e foarte greu fara tine. Imi doresc atat de mult sa te mai vad macar o data... Sa te mai strang o data la pieptul meu... Nu te voi uita niciodata si te voi iubi mereu, Maxule! Sper sa-ti fie bine acolo si sper ca ti-ai facut multi prieteni asa cum iti doreai tu...

Pricepe logica care e ilogica...

Se prea pare ca mitocania a devenit mandrie nationala. Hazul s-a pierdut, ne cufundam incet, dar sigur, in mahala. Stresul cotidian iti patrunde`n vene, pana`n inima. Nu conteaza de esti dama sau domn { : ) }, tot te intinzi comod pe puful neghiobiei. Vezi ca iti este bine si nu te mai ridici, iti place acolo... esti comod. Devii simplist. Creierul iti este invadat de rautate, uiti sa zambesti, uiti ce inseamna fericirea care, de cele mai multe ori, este rezultata din lucrurile simple. Energia pozitiva se duce pe apa Sambetei. Putini sunt acei oameni care isi gasesc fericirea in acele lucrurile simple, care sunt mai mereu cu zambetul pe buze, pozitivi, plini de viata, care gasesc rezolvari cu calm. Cand gasesti un astfel de om incearca sa te aproprii cat mai mult de el, sa-ti devina prieten. Ai nevoie de el! Licroarea bucuriei depline... asta sunt. Cu un zambet sa te scoata din starea de cacat in care te aflai, cu o vorba sa-ti aline sufletul ratacit, cu buna dispozitie sa te revigoreze, cu o atingere sa te faca sa te ridici de jos si sa mergi mai departe cu fruntea ridicata... Jos palaria in fata voastra!

Ma bucur ca esti prietenul meu, Silviane! Sa-mi traiesti o mie de ani!