S-a nascut usor, dintr-o intamplare si chiar nu si-a dorit asta... A crescut incet, frumos dar greu. Avea o inocenta mirobolanta. O zareai in departare, vroiai sa te apropii si nu puteai sa iti mai iei ochii de la ea. Ai fi vrut sa o atingi dar nu... era greu, aproape imposibil. Atat de stralucitoare, toti si-ar fi dorit-o... Insa, nimeni nu stie prin ce obstacole a trecut ca sa supravietuiasca. A ajuns la maturitate, vrea sa atinga alte culmi si tu nu o lasi pentru ca i-ai gasit punctul slab si ai prins-o in plasa, chiar in plasa ta de prins fluturi. Ii place acolo si totusi ii este foarte greu... nu e confortabil, nu se poate dezvolta mai mult, nu-si poate demonstra ca a inteles ce a invatat despre ei, ei doi... Fara sa-ti dai seama o strangi in pumni, o sfarami, o scapi pe jos si apoi fara sa vezi o calci in picioare. Alteori, nu stiu... ti-o imaginezi ca pe-o pereche de pantofi... nici macar nu te intereseaza pe unde calci, prin noroi, prin rahat. Nu mai conteaza atata timp cat tu te simti bine, nu? Dar te-ai gandit vreodata ca se poate duce la fel de usor precum a venit? Esti atat de egoist incat nici nu-ti dai seama ca nu ii faci rau nu numai ei, ci chiar si tie. Incearca sa nu ai fiti paraleli, fiti macar perpendiculari sa va intalniti intr-un punct. A avut vise colorate, pline de sperante, iar acum ea e gri, conturul il are inca viu colorat... ar mai fi o sansa... Dar tu nu... refuzi sa te modelezi cu ea si sustii ca ea iti aduce savoare in viata, dragalasenie in trup, tinerete in suflet, culoare in par, stralucire in ochi... sa inteleg ca tu te hranesti cu ea? Ca o sorbi? Vrei ca ea sa traiasca prin tine si nu cu tine? Nu cred ca e posibil asa ceva... Atata timp cat inca o mai ai, fa dracului ceva si nu o pierde! Ai noroc ca ai dat peste ea, ca ti s-a intamplat cu tine, nu mai umbla pe carari ratacite prin padure, nu te pisa pe ferigile uscate de seceta. Tine-o langa tine si nu uita ca nu a vrut sa se strecoare in viata ta, nu a vrut sa te incomodeze, s-a nascut prematur si oricine si-ar dori-o... Cine nu ar vrea o DRAGOSTE atat de sincera? Ai grija sa nu o gaseasca careva ratacind pe strazi si sa ti-o fure, sa si-o insuseasca, sa nu regreti ca ai pierdut ceea ce tu aveai si te lafaiai in ea. Tine minte ca o invarteai pe degete, venea sfioasa la tine si nu vroia decat putina atentie, iar tu ii reprosai ca e imatura... Practic, s-a nascut mult prea devreme, a respirat cu ajutorul aparatelor.... Nu o sufoca! Nu o mai trata cu indiferenta! Te implor, in numele tuturor celor care poseda ceea ce tu ai deja si nu constientizezi... IUBIREA... E magica, colorata, vie... nu ii poti reprosa nimic... Imi pare rau pentru tine suflet sarac ca ai ceva atat de valoros! Daca crezi ca nu iti mai trebuie, daca te impiedici de ea si nu mai ai ce sa faci cu ea, nu o arunca... aseaz-o undeva... poate o gaseste cineva... cineva care o merita. ( vezi Taxi- Dragostea ca o pereche de pantofi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu