Anii de sus ai gloriei lor...

Da... mi-e dor... Mi-e dor de tine... au trecut multi ani de cand tu nu mai esti langa mine... 10 ani nenorociti!!! Ai plecat fara ca eu sa stiu cand. Am stat langa tine nopti intregi. Nu vroiai sa mananci decat de la mine, vroiai sa-ti iau tigari pe ascuns, eu te ascultam... Ai asteptat sa adorm si ai plecat. Stiu ca nu vroiai asta, ne iubeai prea mult, vroiai sa te bucuri de noi, vroiai sa ma alinti in continuare, sa-mi dai bani imprumut si sa ma treci pe caiet, sa razi de nazabtiile mele, sa te bucuri de inteligenta si respectul meu fata de oamenii mai mari, sa te mandresti cu mine,sa ma vezi actrita, sa ma duci pe balta si sa ma plimbi cu barca. Sa-mi faci ciorba de peste cu apa din balta si sa razi de mine cand ma stramb ca nu imi place si ca mi-e scarba, sa-mi dai icre negre si eu sa le mananc cu mate, sa calaresc porcii taiati, sa te amuzi cum ma alearga gainile prin curte ca le-am furat puii... Sa ma vezi jucandu-ma cu animalele, sa te incante fata mea mirata cand fata o vaca, sa ma aperi de mamaia cand vroia sa ma bata cand bagam porcii in casa. M-ai invatat sa-mi bag o perna in pantaloni cand ea venea sa ma bata la fund. M-ai invatat sa iubesc animalele si natura, oamenii... Nu pot sa uit cand mamaia se chinuia sa faca mancare si tu bagai strainii in casa si le dadeai meniul creat cu sudoare de dansa. Cand beai dupa-amiaza si te ameteai. Vai, cat mai radeam de tine cand te sprijineai de peretii casei sa nu cazi iar mamaia iti facea fel si fel de scene. Se prefacea ca lesina, ca ii este rau... Haaaaa, cand am bagat pisica in soba cu TT... Doamne... Si casuta aia in pamant, in padure pe care mi-ai facut-o...barcuta-leagan din curte care a facut multe victime. Asa si-au spart capul Lori si Marcela... Marcela are acum o fetita... Mi-e dor de oamenii care veneau la noi, de politistul Andrei de care eu eram indragostita... de crapii tai cu sare uscati pe franghie, de mainile tale muncite, povestile tale... M-ai invata sa fiu microbista :) Tineam cu Rapid... Erai foarte mandru ca eu sunt singura microbista din familie, ca ma uitam cu tine la meciuri, te enerva rasul meu de 40 de minunte cand venea timpul stirilor la televizor si ma dadeai afara din casa. Eu ma urcam pe casa si iti deranjeaza antena... Mi-e dor de toate astea... Ma trezeam cu tine in fiecare dimineata a 5:00 sa facem focul in casa, sa dam de mancare animalelor... Am atat de multe amintiri,,, mi-ai facut cea mai frumoasa copilarie... nu pot sa uit ziua cand mi l-ai daruit pe Bujor... cel mai tare calut din sat. Mi-e dor de caii tai, de vacile si oile tale, de capre, de gaini, de morunii tai... chiar si de lemnele din curte... Mi-e dor de tine... Vorbesc cu tine zilnic, dar tu taci... nu-mi mai raspunzi... De ce nu ma mai enervezi? De ce nu mai razi de mine? De ce nu te mai vad? Doar te simt... Vom mai putea fi oare vreodata impreuna? Acum Laluta ta e singura si te asteapta la poarta... Iti da chiar ea vin si tigari numai sa te intorci... si face si mancare multa pentru toata lumea... Nu pot merge acolo, sa-ti vad poza pe crucea aia nenorocita, nu pot intra in camera ai din care tu ai plecat... nimic nu mai e ca inainte fara tine... Tu stii oare cat de mult te-am iubit? Nu cred ca ti-am spus-o niciodata...