Cu parul alb si lacrimi in ochi rupe fila ce-a scris-o mai de demult. A deranjat-o faptul ca amintirile ei, puse pe acea fila, se jucau prea mult. Avea impresia ca isi bat joc de ea. Nu se mai simtea la fel la fel de tanara, usoara, pura, frumoasa... Tabloul de deaspupra patului cu ea si sotul ei o raneste... El nu mai e langa ea. Ca un las a parasit-o si s-a dus ACOLO... Asa au facut mai toti cei dragi ei... Se simte cumva singura, parasita. Isi are copii si nepotii insa acestia nu au timp sa o viziteze. Vorbesc la telefon, dar degeaba... faptul asta nu poate acoperi golul. Nu vrea sa plece de acolo, din casa pe care a construit-o impreuna cu cel care i-a fost alaturi 57 de ani... O tin acolo copacii pe care i-au plantat impreuna, cocina pe care au construit-o impreuna, cuibarul, gradina plina de legume si flori... Isi aminteste chiar si de chirpicii cu care au construit casoaia... degeaba e casoaie daca ea e singura... Vorbeste cu animalele ei, cu fructele ei, cu noul membru al familie Kiko-catelusa poznasa...
In fiecare zi face gogosi si multa mancare in speranta ca bucata ei de Rai va fi umpluta din nou ca pe vremuri...
O gasesti la poarta cu catelusa ei, cu ochelarii pe nas si cu mainile incrucisate. Mai nou are telefon mobil si asteapta sa fie sunata... ziua sa-i fie mai plina, macar de cuvinte, de ganduri pozitive... Mai are multa iubire de oferit... Si eu o iubesc atat de mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu