Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

vineri, 9 iulie 2010

Familia Munteanu- suflete dragi


Cristi- un barbat de douazeci si trei de ani, potrivit la statura, nici prea gras nici prea slab, cu obrazul putin buged si roscovan, bine ras, parul blond, unghii ingrijite. Hainele dichisite si casual, rufaria ireprosabila. Vorbea cald dar in acelasi timp cu un ton patrunzator, sigur. Toti cei care-l cunosc il gasesc un om vesel, plin de viata, bine scuturat, care-si "cunoaste"bine familia si interesurile.

Asa l-am deslusit eu pe Cristi in prima zi cand l-am cunoscut. Marile din ochii nostri s-au unit, pescarusii nostri s-au imprietenit, au inceput sa prinda pesti impreuna. La fiecare clipa afectarea lui tainuita se facea simtita. Mi-a fost cu usurinta sa-mi dau seama ca are un suflet bogat, plin de iubire si compasiune, ca stie sa-si gaseasca fericirea in lucrurile simple, sa-si pretuiasca familia... sa dea totul pentru ei. Imi place la nebunie modul lui de a fi, de a trece cu usurinta, nu cu nepasare, peste orice fel de obstacol... gandirea lui pozitiva, bucuria de a-si tine sotia si copilul in brate, bucuria copilareasca si parinteasca in acelasi timp la vederea zambetelor lui David. Grija cu care isi "apara" familia, bucuria cu care si-a construit "cuibul" ... E la inceput de drum... dar stiu ca nu e un drum gresit, si probabil si el stie asta...


Sunteti extraordinar de frumosi impreuna: Tu, Alexandra si David. O famile calda, "bogata", unita, tanara si plina de sperante. Ma bucur ca v-am cunoscut, suflete vesele, colorate... Aveam nevoie de voi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu