El: Ai uitat ca fluturii rad de noi cand ne urcam in tramvai?
Ea: Nu, n-am uitat... Nu ma pot obisnui cu gandul asta. Dar ce-ti veni de mi-ai spus asta?
El: Ma pregateam sa ma imbarc intr-un vis, cand, un fluture pestrit se strecoara printre firele de par si-mi sopteste-n ureche - "ce mai face EA?"
Un fel de povestitor: Creste ceva in mine
Ea: Vai... ma bucur ca un fluture ti-a amintit si de mine.. tu nu esti in stare sa faci asta pe cont propriu.. e greu, stiu.. Un fluture pestrit.. bine ca nu era negru .
Ea: Povestitorule in tine ce creste??? nu ma speria...
El: Daca-mi puteam aminti singur, ar fi insemnat sa nu te uit, iar atunci nu as fi stiut cum e sa-mi lipsesti.
In Povestitor creste tot.
Dialogul asta e scris de tine? Sau e intre tine si El? Daca e intre voi si e real, foarte frumos cu toate ca el pare mai indragostit. Cel putin asta inteleg din cuvintele lui. Si cred ca esti si fericits daca ai avut ocazia sa traiesti astfel de sentimente
RăspundețiȘtergere