Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

Ideal, absolut, desavarsire, infinit...

marți, 14 septembrie 2010

Dor si doare...

Nu am mai avut o asemenea dimineata placuta de foarte multi ani, nici nu mai stiu cu precizie acum cat timp... Am terminat de vazut prima serie din Californication si primele doua seriale din cel de-al doilea sezon. Imi place la nebunie. In seara asta nu ne-am intalnit virtual, doar imaginar. A fost placut si asa. Te-am asteptat pana la ora asta si probabil o sa te mai astept pana cand praful de stele imi va cadea pe gene si-mi va ingreuna pleoapele, chiar daca ma aflu in zori de zi. Urasc dimineata... odata am adorat-o...
M-am ridicat din pat cu parul valvoi si m-am indreptat spre geam pentru a profita un pic de curva de tigara. Stateam si trageam din ea si deodata vad un grup de copii cu ghiozdanele in spate, somnorosi si scandalosi in acelasi timp. Cred ca a inceput scoala... M-am vazut si eu printre ei, dar eu zambeam... Ma bucura totul, colegii, frunzele, pavelele, animalele, cerul... Mi-am adus aminte de perioada din liceu, de nazbatiile pe care le faceam la scoala, de orele de dirigentie cand, de fiecare data, mi se reprosa cate ceva, de geamurile sparte ale scolii... Doamne, cantam manele pentru a o enerva pe doamna Stroe, profesoara de geografie, radeam de "R"-ul profesoarei de istorie si ma dadea afara din clasa sau ma asculta, bineinteles ca nu invatam, si primeam nota 2... Sunt foarte multe amintiri, am dat peste ele in dimineata asta... cum ai dat tu peste jucariile si pozele din casa.
Acum stau in pat si as mai fuma o tigara. Rooney doarme. A dormit cam mult de cand am venit in Slobozia. Probabil vrea si el sa doarma cat mai mult pentru a se intalni cu Minnie in vis... Cine stie?
Cred ca am profitat destul de dimineata asta... ma sperie un pic. O sa trag jaluzelele pentru a reveni la intuneric... Mi-e foarte dor si greu...

Un comentariu: