Buna dimineata! Despot si Victima...

Au trezit-o telefoanele... S-a ridicat din pat cu parul ciufulit, cu o durere ingrozitoare de cap si burta, cu cearcanele pronuntate, imbracata doar in tricoul lui pe care a avut grija sa il pastreze. S-a dus la baie, s-a spalat pe fata, s-a privit in oglinda si si-a spus ca astazi va fi mai bine. In ochii ei se vad cearsafurile pline de nisip ca dupa furtuna, cerul innourat, doar vreo doua, trei persoane pe plaja si un copil cu o bascuta pe cap care se joaca in nisip.
S-a dus in bucatarie, si-a facut cafea si si-a aprins o tigara. Asculta Casablanca si parca a primit un pumn de energie. Vrea sa-si inceapa ziua cu ganduri pozitive si pofta de viata.
Trebuie sa evadeze din desert, sa se imbete cu libertate si pofta de viata, sa scape de inchisoarea in care e si straja si detinuta. Ea se incapataneaza sa creada ca e o persoana constransa cu toate ca eu cred ca e libera atat timp cat depinde de dragoste, de nebunie, de credinta in relatia lor... Cred ca se sileste sa devina eretica, sa-si infrunte ambitiile nesocotite... isi ingreuneaza situatia, probabil de dorul sentimentelor starnite candva in ea, se grabeste sa traiasca, sa revina la viata... cred ca are o pofta nebuna de caldura, cu toate ca nu prea ii place soarele, lumina... Oare are curajul de a merge pana la capat? De a rezista cu zambetul pe buze si fara sa aiba creierul invadat de conceptii? Va putea oare sa aiba puterea de a spune ceea ce simte, ce gandeste? Va capata puterea cuvintelor? Exista capat, final?
Universul ii este acum ca o inchisoare din care trebuie sa evadeze sau sa o transforme in casa mult dorita la malul marii...

Buna dimineata!