Neclaritati

Sufletul iti e arestat intr-o celula plina de praf
Zace incatusat si din nou e singur
Ar vrea sa strige sa-si poata recapata liberatatea
Dar stie ca e in zadar...
Nu mai e nimeni prin preajma si nu mai simte nimic
I-au ramans doar amintirile
Nu mai stie daca ar vrea sa retraiasca momentele trecute
Acum, sufletu-ti zace...
Zace si crede ca nu mai simte nimic...
Nici el nu mai stie de e zi sau noapte
Daca a fost iubire sau inca mai e
Sacul plin de griji si de neincrederi atarna mult prea greu acum
A devenit pur si simplu un cocosat...
Un cocosat plin de neincredere intr-o celula intunecata
In acest moment atat de chinuitor isi doreste o aparenta de raceala...
Totul e atat de neclar.
Parca mai simte ceva... sau ce e asta?
Ar vrea sa revina printre oameni, ar vrea si el sa aiba incredere in el si in cei din jur
O interminabila si nebuneasca conversatie intre el si voce interioara incolti in inima lui...
"Gata! Nu mai sunt singur", isi spuse sufletul ratacit printre praful din celula
Saracutul... l-a cuprins nebunia...
Astazi crede ca e mai bine, crede si spera ca nu mai e singur
Nu reuseste sa isi dea seama ca in celula e doar el
Vocea lui interioara ii tulbura universul, gandirea...



>Suflet plin de neincredere si doar al meu pe veci sper sa iti revii si sa scapi din acea celula... Te astept plina de vise si de incredere in tine. Astept sa preiei din nou comenzile masinii mele<