Copacul

Copac falnic si uscat
La radacina ta multe au vrut si unele chiar au ingenunchiat
Tot soiul de animale care mai de care.
Pasari trec mii si mii pe cerul tau cel gri
Dar una s-a ambitionat si din drumu-i lung si atroce si-a lasat al ei trup
Pe a ta crenguta verde care abia se mai vede.

Trupul ti se leagana in vant
Copac falnic si uscat
Copac fara amanunt...

V-ati promis ca veti ramane nicidecum singuri pe lume
Tu si pasarea cea mica in aceasta lume mahnita...

Timpul a trecut si el
E grabit si ca orisicare fura toturor acea stare de iubire nemarginita si o face prihanita.

Vanatorul a venit si el si c-un glont de otel
Ii spulbera pasarii o aripa
Asa crede el c-o va face nenorocita.

Dar cu a ei vointa, pasarea se scutura de praful pustii
Si gaseste in copac o scorbura parasita si prea mult prafuita.
Un sentiment de " acasa" o cuprinde si de-o data stie ca
 de acum va exista si "maine".

Copac falnic si uscat
La radacina ta multe au ingenunchiat...
Copac cu vise si sperante de mult spulberate de acest timp hain
Lasa-te in voia sortii si nu uita
Pasarea e doar a ta...
Iti umple sufletul tau gol cu ale ei aripi calde si cu miros de "acasa".

Copac falnic si uscat
Pasarea a ingenunchiat...