La multi ani, Anca Croitoru!

Cu siguranta vei fi o femeie de succes, absoluta. Esti foarte la moda, ai cele mai tari toale. Si asta nu e de ieri, de azi. Asa e din todeauna pentru ca esti foarte ambitioasa, esti o supravietuitoare. Nu o sa fi niciodata o ratata. Iti place sa iesi in fata, de fiecare data cand ai ocazia, pentru a ti spune punctul de vedere. Eu am mare incredere in tine. Nu pot uita ziua aia in care am avut examen si tu m-ai ajutat. Iti multumesc mult, pisi!
Tu stii ca peste 10 ani o sa fii bogata? Foarte bogata? Atat de bogata o sa fii incat nimeni nu te va mai putea atinge. Vei locui intr-o super vila in Ibitza. O sa ai multi valeti si o sa servesti micul dejun ,in pat, cu tacamuri din aur, de unica folosinta. Vei cina in cele mai luxoase restaurante. Vei avea piscina si jacuzzi, maseur, sauna, marmura :) O sa ai sofer si masina ta de oras va fi un Range Rover Vogue, alb :) Mai pot continua cu imaginatia mea, insa te las pe tine... Stiu ca asa se va intampla pentru ca esti foarte tare si iti place sa obtii ce iti propui!

Sa ai o zi excelenta! Imi pare rau ca nu sunt astazi in Bucuresti, sa te pup si sa te felicit si sa-ti dau o limba baloasa pe obraz!

LA MULTI ANI!!!

Viata de plastic

Slobozia, clar, e "insetata" de club. Bomba din Mircesti, copia polimielita a Vamei Veche. Luminite care de care mai colorate, decor simplu, ca de`... lucrurile simple sunt mai interesante, cateva banci( 5-6), 2 mese si... cireasa de pe tort: D.J-ul. A... si sa nu uitam de muzica house care ne zbarleste parul de pe maini si ne ridica trompetele. Ei pretind ca atmosfera e ca cea din Vama Veche, insa caldura vine de la focul de tabara si nu de la oameni, iar podul parca se joaca de-a fata ascunselea cu lacul. Nisipul nu coopereaza. Slobozenii cei din plastic simuleaza distractia si isi posteaza zambetele de Casanova si Minodore in coliba plina cu vodka si bere. Bancile din mini club imi amintesc de copilaria mea, de scandurile improvizate din fata curtilor ale vecinilor. As sparge niste seminte d`alea negre, mari. Gustul ar fi extraordinar in combinatie cu berea care imi tine companie. Oamenii imi par niste robotei din plastic insetati de "jmecherie" si miros a fructe tavalite prin tarana. Banii sa curga, vodka sa se piarda printre ei... Daca as avea putere financiara le-as face cate-o statuie, sa croncaneasca ciorile pe ele si sa mai faca si alte chestii, dar nu am, asa ca mai bine ori o iau la sanatoasa prin nisip, ori ma prefac ca nu aud cum latra "cainii" sau ma lacomesc ca nesimtita si imi iau o portie imensa de somn in patul meu cel mare din apartamentul de pe strada Mihai Eminescu. Vai... si cartofii aia copti de mama ma asteapta, cu otet si branza... hmmmm.
Visele sa curga, dar nu ca "Hell-ul" in paharele drogatilor... Sarut mana pentru masa si noapte buna!

P.S: Ma refer la cei care au venit sa vada focul de tabara in acel loc special :), nu la toti SLOBOZENII... :)

Prostia umana

Draghici Oana-Gabriela: Radu, de ce asculta lumea muzica la telefon mergand pe strada?
Draghici Oana-Gabriela: Fumam o tigara la geam si am vazut si niste pustoaice ascultand house la telefon...
Io radu: li se pare cool... muzica la tel... aude lumea...smecherie... cred
Draghici Oana-Gabriela: ce-o insemna muzica pentru ei? fala? nu inteleg...
Io radu: nu e doar muzica... e muzica pe strada...
Io radu: un fel de a merge cu geamu deschis si muzica tare cand e frig afara, sau a deschide geamul si a da drumul la boxe sa auda tot cartieru, sau pur si simplu nu le pasa ca aude si altcineva
Draghici Oana-Gabriela: Fetele de ce sunt asa de vulgare? Ma refer la pustoaice... Vorbesc urat, se imbraca cat mai sumar... Bine... ele cred ca arata mult mai bine, fardandu-se cat mai strident...
Io radu: si vor sa asculte muzica
Io radu: vor putica
Draghici Oana-Gabriela: nu cred ca nu le pasa... cred ca vor sa se dea mari cu telefoanele si cu melodiile lor "jmechere"
Draghici Oana-Gabriela: da, Radu... dar sunt mici... Te uiti la o pustoaica de 16 ani si ai impresia ca are 23
Io radu: toate fetele se cred dive facand pictoriale sexy
Io radu: pai stiu...
Draghici Oana-Gabriela: Diva... apropo de cuvantul asta... eu acum il asociez cu ceva vulgar, din cauza lor...
Io radu: dar daca asta se promoveaza
Io radu: io il asociez cu o poanta
Draghici Oana-Gabriela: comentarii pe facebook: Esti o diva!
Io radu: exact
Io radu: ba
Io radu: iesi p-afara?
Io radu: acu
Draghici Oana-Gabriela: Ca si cum ai spune: Esti o vaca poanta!
Io radu: te mai doare spatele?
Draghici Oana-Gabriela: nu ma, nu ies
Draghici Oana-Gabriela: ca ma doare
Draghici Oana-Gabriela: da
Draghici Oana-Gabriela: am luat Tador
Io radu: ma refeream tot p-aci pe la scara
Io radu: dar lasa stai in casa
Draghici Oana-Gabriela: nu... am stat mult cu mama astazi... i-am oferit mult din timpul meu :)
Io radu: ai auzit de ce se imbraca asa?
Draghici Oana-Gabriela: mi-ai scris mai sus
Io radu: interpretez gresit?
Draghici Oana-Gabriela: e si asta unul dintre motive.. dar mai sunt si altele... in plus de asta... cultura nu mai e in case si strada ci s-a ridicat spre cer, s-a risipit ca aburul de cafea
Io radu: ce cultura ma
Io radu: crezi ca daca citeste o carte o sa fie o fata normala? de la televizor se trag multe
Draghici Oana-Gabriela: nu... dar macar mai are si ea habar de ceva, ar putea purta o discutie interesanta, lipsita de clisee, interjectii...
Io radu: mass media adica
Io radu: sunt si fete d-astea. si se imbraca tipator
Io radu: fetele din alte tari nu sunt asa ca la noi
Draghici Oana-Gabriela: Pe mine astea ale noastre ma intereseaza....
Io radu: nu te alarma prea tare
Draghici Oana-Gabriela: nu ma alarmez, doar ca aveam o priveliste frumoasa pana sa-mi apara astia in fata ochilor... nu m-a afectat prea tare ce am vazut insa, m-a atins cumva...
Io radu: asta e viata..acu sunt asa..pe la 25 isi plang de mila
Io radu: sau mor in ele
Io radu: gata si concert
Draghici Oana-Gabriela: multam

Absenta- acel musafir neinvitat

Statea in camera ei pe intuneric, in pat, cu tigara in mana, gandindu-se la momentele petrecute impreuna, la viata ei, la ce ceea ce va urma. Oare ce se va intampla cu viata ei? Cu ei? Mlastina aia cand se va usca? Cand va putea trece dincolo?
Avea geamul deschis, aerul proaspat ii intra in camera si se juca pe pielea ei, i-o furnica. Deodata, se aseaza pe pat, langa capul ei, acea colocatara nenorocita: doamna Absenta. O mangaie usor pe par si pe maini cu raceala. Corpul i se cutremura si ii este invaluit de dorinta. Aparent are de toate si de fapt nimic... EL ii lipseste.

Absenta: Ce s-a intamplat? De ce ti se prelinge lacrima pe obraz?
Ea: Poate e de la curent...
Absenta: Nu cred... I-am spus cretinei de Minciuni sa nu vina in seara asta aici. Hai lasa-o pe doamna Adevar sa te ajute.
Ea: Sunt in abis... Ma simt singura, goala. Ati venit cu totii in camera mea, neinvitati, si Tristetea, Melancolia, Ura, Chinul, Minciuna, Dorul... De ce vreti ma ma torturati? Vad ca tu ti-ai adus si bagaje. Ai de gand cumva sa te muti la mine? De ce nu ma lasi singura? De ce ati venit cu totii cand eu am nevoie de una singura in prima faza?
Absenta : Pentru ca ea a locuit o perioada cu tine. Si te-a schimbat. Ai putut crea. Si de ce nu vrei sa ne cunoastem mai bine?
Ea: Pentru ca nu am nevoie de voi. Nu am nevoie de paduri uscate. Si mi-e teama ca daca te voi goni, vei ajunge in casa altcuiva. Vezi tigarea asta cum arde? Ramane doar scrumul din ea. Asta imi doresc sa se intample si cu tine. Sa vina vantul si sa te risipeasca prin mlastina.
Absenta: Ambitia ta este desarta. Voi exista intodeauna...
Ea: Vreau sa adorm. Vreau sa ma intalnesc cu el acolo, in vis. Lasa-ma, te rog. Fi buna si spune-mi o poveste sa adorm. Iar cand ma voi trezi si voi vrea sa beau ceva, pune-mi un somnifer in bautura ca sa pot dormi din nou.
Absenta: Nu pot face asta. Nu asta e menirea mea. Oricum tu iubesti stelele, noaptea, linistea... Ramai treaza!
Ea: Mi-a spus ca imi vrea binele... Toti imi vor binele... Binele se afla pe ramura aia care a fost rupta de vant. Acum e pe jos... Cine il poate ajuta sa se ridice? De ce e totul asa de gri? Unde sunt fluturii mei colorati??
Absenta: De ce cauti asa de mult in lucruri? De ce te astepti ca totul sa se intample cum ai visat? Esti egoista...
Ea: Doamne, cat de mult as vrea sa dispari... As fi vrut ca tu sa nu fi existat... Sa te poata cineva prinde cu plasa de prins fluturi, sa te bage in colivie si sa te faca sa simti ce trezesti tu in noi...
Hai lasa-ma sa dorm... Maine ne vom trezi impreuna, vom face lucruri impreuna. Acum vreau liniste deplina in vis... Te rog... Ce vie e poza asta din laptop, vezi? Uite ce zambet are... A, ai adormit...

Incepe sa se lumineze. Linistea noptii incepe sa fie torturata de zgomotele masinilor...

Despre fluturi...

El: Ai uitat ca fluturii rad de noi cand ne urcam in tramvai?

Ea: Nu, n-am uitat... Nu ma pot obisnui cu gandul asta. Dar ce-ti veni de mi-ai spus asta?

El: Ma pregateam sa ma imbarc intr-un vis, cand, un fluture pestrit se strecoara printre firele de par si-mi sopteste-n ureche - "ce mai face EA?"

Un fel de povestitor: Creste ceva in mine

Ea: Vai... ma bucur ca un fluture ti-a amintit si de mine.. tu nu esti in stare sa faci asta pe cont propriu.. e greu, stiu.. Un fluture pestrit.. bine ca nu era negru .

Ea: Povestitorule in tine ce creste??? nu ma speria...

El: Daca-mi puteam aminti singur, ar fi insemnat sa nu te uit, iar atunci nu as fi stiut cum e sa-mi lipsesti.
In Povestitor creste tot.

Dor si doare...

Nu am mai avut o asemenea dimineata placuta de foarte multi ani, nici nu mai stiu cu precizie acum cat timp... Am terminat de vazut prima serie din Californication si primele doua seriale din cel de-al doilea sezon. Imi place la nebunie. In seara asta nu ne-am intalnit virtual, doar imaginar. A fost placut si asa. Te-am asteptat pana la ora asta si probabil o sa te mai astept pana cand praful de stele imi va cadea pe gene si-mi va ingreuna pleoapele, chiar daca ma aflu in zori de zi. Urasc dimineata... odata am adorat-o...
M-am ridicat din pat cu parul valvoi si m-am indreptat spre geam pentru a profita un pic de curva de tigara. Stateam si trageam din ea si deodata vad un grup de copii cu ghiozdanele in spate, somnorosi si scandalosi in acelasi timp. Cred ca a inceput scoala... M-am vazut si eu printre ei, dar eu zambeam... Ma bucura totul, colegii, frunzele, pavelele, animalele, cerul... Mi-am adus aminte de perioada din liceu, de nazbatiile pe care le faceam la scoala, de orele de dirigentie cand, de fiecare data, mi se reprosa cate ceva, de geamurile sparte ale scolii... Doamne, cantam manele pentru a o enerva pe doamna Stroe, profesoara de geografie, radeam de "R"-ul profesoarei de istorie si ma dadea afara din clasa sau ma asculta, bineinteles ca nu invatam, si primeam nota 2... Sunt foarte multe amintiri, am dat peste ele in dimineata asta... cum ai dat tu peste jucariile si pozele din casa.
Acum stau in pat si as mai fuma o tigara. Rooney doarme. A dormit cam mult de cand am venit in Slobozia. Probabil vrea si el sa doarma cat mai mult pentru a se intalni cu Minnie in vis... Cine stie?
Cred ca am profitat destul de dimineata asta... ma sperie un pic. O sa trag jaluzelele pentru a reveni la intuneric... Mi-e foarte dor si greu...

Tu ce-ai luat cu tine?

As putea sa te astept oricat, dar inca nu sunt pregatita sa ma astept la orice. Diferitele scenarii pe care mi le creez ma duc spre pustiu. Cum ar fi daca ne-am reintalni peste zece ani? Fara sa tinem legatura? Sa-ti pierd urma parfumului? Exista un gol ce trebuie umplut. Nu pot sa nu-mi amintesc tot ce s-a petrecut intre noi, ma hranesc cu amintiri, ele sunt singura mea sursa de energie si de a merge mai departe. Mi-e dor de tine... Dor?? Asa se numeste sentimentul asta? Ca tu esti prezent in permanenta in mintea mea, atunci cand ma gandesc la momentele petrecute impreuna, fluturii incep sa zboare, se face lumina? Mor de oftica ca nu esti langa mine, ca nu pot imparti cu tine trairile mele... Sper ca nu s-a consumat momentul in care te-am privit dormind, cand ti-am auzit vocea, cand ti-am sarutat "parantezele"... As vrea sa dorm si sa uit ca nu esti langa mine, as vrea sa visez ca suntem iar impreuna... si totusi daca o sa adorm, o sa-mi fie teama cand ma voi trezi, mai ales ca nu voi putea sa adorm iar, imediat.
Simt ca-mi pierd, pe zi ce trece, aroganta de a-mi permite sa nu mai fiu trista, sa nu-mi doresc cu ardoare imbratisarea ta, sarutul tau, zambetul tau...
In dimineata asta mi-e rau si am nevoie de tine. Mi-e dor si vreau sa ma tii in brate. Sunt trista si vreau sa-ti vad zambetul. As putea sa ma folosesc, din nou, de poza ta... Stiu ca nu pot obtine totul, nu vreau sa esuez, sunt sigura ca mai sunt solutii... doar ca dorul asta imi fura din culoare... Eu ti-am pastrat parfumul, tricoul, zambetul intiparit in minte, amintirile... Cam astea mi-au ramas de la tine...

Buna dimineata! Despot si Victima...

Au trezit-o telefoanele... S-a ridicat din pat cu parul ciufulit, cu o durere ingrozitoare de cap si burta, cu cearcanele pronuntate, imbracata doar in tricoul lui pe care a avut grija sa il pastreze. S-a dus la baie, s-a spalat pe fata, s-a privit in oglinda si si-a spus ca astazi va fi mai bine. In ochii ei se vad cearsafurile pline de nisip ca dupa furtuna, cerul innourat, doar vreo doua, trei persoane pe plaja si un copil cu o bascuta pe cap care se joaca in nisip.
S-a dus in bucatarie, si-a facut cafea si si-a aprins o tigara. Asculta Casablanca si parca a primit un pumn de energie. Vrea sa-si inceapa ziua cu ganduri pozitive si pofta de viata.
Trebuie sa evadeze din desert, sa se imbete cu libertate si pofta de viata, sa scape de inchisoarea in care e si straja si detinuta. Ea se incapataneaza sa creada ca e o persoana constransa cu toate ca eu cred ca e libera atat timp cat depinde de dragoste, de nebunie, de credinta in relatia lor... Cred ca se sileste sa devina eretica, sa-si infrunte ambitiile nesocotite... isi ingreuneaza situatia, probabil de dorul sentimentelor starnite candva in ea, se grabeste sa traiasca, sa revina la viata... cred ca are o pofta nebuna de caldura, cu toate ca nu prea ii place soarele, lumina... Oare are curajul de a merge pana la capat? De a rezista cu zambetul pe buze si fara sa aiba creierul invadat de conceptii? Va putea oare sa aiba puterea de a spune ceea ce simte, ce gandeste? Va capata puterea cuvintelor? Exista capat, final?
Universul ii este acum ca o inchisoare din care trebuie sa evadeze sau sa o transforme in casa mult dorita la malul marii...

Buna dimineata!

"O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere", Caragiale

Se gandeste cu teama la ziua in care va pierde totul, la ziua in care nu o sa te mai poata gasi. Viata nu-i este pustie, deocamdata, pentru ca tu faci parte din ea, tu o faci sa spere, sa pretuiasca mai mult orice clipa, tu ai trezit in ea sentimentele de mult uitate, ingropate intr-un colt al sufletului ei. Stie ca in curand va veti pierde si totusi mai spera... vrea sa ajunga sa inteleaga cu inima ei.
Nu vrea comizeratie... vrea sa creada ca totul s-a nascut din admiratie, joc nevinovat si placere.
Se bucura ca faci parte din viata ei, ai ajutat-o sa redevina ceea ce a fost candva, contribui la fericirea ei si asta va ramane pentru todeauna asa. Chiar daca intr-o buna zi, nu te va mai gasi, va veti pierde prin paduri, ea va fi multumita ca ai intrat si ai lasat urme pretioase in universul ei palid. Da... si ai dreptate, tacerea e nimic, cuvintele fac totul, te ajuta sa te avanti in necunoscut, sa ai puterea de a descoperi lucruri noi, si de a putea tine piept provocarilor si bineinteles de a clarifica actiunile sau lipsa lor.
"Azi" devine "Ieri"... nu vrea sa descopere melancolia, regretul... timpul fiind ireparabil...

Siguratatea ascunsa in spatele ochelarilor de soare

Ce inseamna, cand te intorci acasa, sa intri pe usa tacand si sa nu ai cui sa-i spui "Buna", sa realizezi ca nu ai cu cine sa imparti patul, cu cine sa faci schimb de idei, cu cine sa-ti imparti trairile... Esti sigur ca TU te simti singur? Daca esti sincer, EA te crede ca ai nevoie de singuratate... Singuratatea ei e trambitata si o stiu doar ele... stelele... uneori ii place sa o ascunda chiar si de ea. Nu vrea sa fie singura, cel care nu-i permite sa traverseze campul de maracini esti chiar TU... Se incapataneaza sa te inteleaga pentru ca doar in tine vede un posibil aspirant al delirului convietuirii in doi.
Ea nu te poate invinui ca esti egoist si ca te complaci in situatie, ca alegi sa ridici scutul impotriva ei, vrea doar sa te scape de solitudine... dar atunci cand singuratatea se uneste intr-o armonie hidoasa cu deznadejdea, ea vrea sa fie langa tine si stie ca, uneori, blestemata de singuratate te ajuta sa creezi, sa te joci cu imaginatia ta mult peste limita normalului, ceea ce o tenteaza si pe ea sa ridice acelasi scut impotriva tuturor.
E 5:27. Aerul din casa devine tot mai sufocant, mai apasator, iar intreaga ei fiinta fara niciun fel de aparare o invita din nou la nenorocire, dar de asta data letala. Inca asteapta sa-i sune blestematul de interfon... spera ca EL sa sa fi tinut de promisiune si sa o scoata din amorteala insuportabila. Se simte torturata de timp si de catre propriile obiecte din casa. Absolut nimic nu-i mai zambeste si totul o face sa se simta rece si straina. Zambetul lui, din poza de pe laptop si de care s-a si indragostit, parca scuipa acum a dezgust, misterul din ochii lui pare acum o respingere totala...
Doar un pas ii desparte. Nu-si poate da seama daca pasul absent este al lui sau al ei. Intre ei curge noaptea cu nepasare si cruzime. Nu vrea sa o consoleze cu nimic si ii ofera toate nuantele de gri.
Ea crede cu desavarsire ca in atata singuratate, dragostea e singura scapare. In ciuda faptului ca ii lipseste logica lucrurilor, a actiunilor lui si ale ei, crede cu putere in relatia lor.
Refuzi sa-i fi aproape cu toate ca tu spui ca nu vrei asta, ca nu vrei sa te mai simti ca o casa parasita sufocata de amintiri, carti si obiecte prafuite.
E 5:53. Ceea ce o consoleaza acum e o cutie de bere si un pachet de tigari. Ambele curve. Stie ca in curand se va intalni din nou cu cosmarul... Se teme de pierderi, de gandul ca ziua va va desparti.
Cu cata duritate si-a creat maestrul Van Gogh picturile...