Ce inseamna, cand te intorci acasa, sa intri pe usa tacand si sa nu ai cui sa-i spui "Buna", sa realizezi ca nu ai cu cine sa imparti patul, cu cine sa faci schimb de idei, cu cine sa-ti imparti trairile... Esti sigur ca TU te simti singur? Daca esti sincer, EA te crede ca ai nevoie de singuratate... Singuratatea ei e trambitata si o stiu doar ele... stelele... uneori ii place sa o ascunda chiar si de ea. Nu vrea sa fie singura, cel care nu-i permite sa traverseze campul de maracini esti chiar TU... Se incapataneaza sa te inteleaga pentru ca doar in tine vede un posibil aspirant al delirului convietuirii in doi.
Ea nu te poate invinui ca esti egoist si ca te complaci in situatie, ca alegi sa ridici scutul impotriva ei, vrea doar sa te scape de solitudine... dar atunci cand singuratatea se uneste intr-o armonie hidoasa cu deznadejdea, ea vrea sa fie langa tine si stie ca, uneori, blestemata de singuratate te ajuta sa creezi, sa te joci cu imaginatia ta mult peste limita normalului, ceea ce o tenteaza si pe ea sa ridice acelasi scut impotriva tuturor.
E 5:27. Aerul din casa devine tot mai sufocant, mai apasator, iar intreaga ei fiinta fara niciun fel de aparare o invita din nou la nenorocire, dar de asta data letala. Inca asteapta sa-i sune blestematul de interfon... spera ca EL sa sa fi tinut de promisiune si sa o scoata din amorteala insuportabila. Se simte torturata de timp si de catre propriile obiecte din casa. Absolut nimic nu-i mai zambeste si totul o face sa se simta rece si straina. Zambetul lui, din poza de pe laptop si de care s-a si indragostit, parca scuipa acum a dezgust, misterul din ochii lui pare acum o respingere totala...
Doar un pas ii desparte. Nu-si poate da seama daca pasul absent este al lui sau al ei. Intre ei curge noaptea cu nepasare si cruzime. Nu vrea sa o consoleze cu nimic si ii ofera toate nuantele de gri.
Ea crede cu desavarsire ca in atata singuratate, dragostea e singura scapare. In ciuda faptului ca ii lipseste logica lucrurilor, a actiunilor lui si ale ei, crede cu putere in relatia lor.
Refuzi sa-i fi aproape cu toate ca tu spui ca nu vrei asta, ca nu vrei sa te mai simti ca o casa parasita sufocata de amintiri, carti si obiecte prafuite.
E 5:53. Ceea ce o consoleaza acum e o cutie de bere si un pachet de tigari. Ambele curve. Stie ca in curand se va intalni din nou cu cosmarul... Se teme de pierderi, de gandul ca ziua va va desparti.
Cu cata duritate si-a creat maestrul Van Gogh picturile...
hm...de ce?
RăspundețiȘtergerede ce>... ce?
RăspundețiȘtergere