Statea in pat cu capul sprijinit pe pieptul lui, care-i ocorotea umerii cu un gest tandru al bratului stang. Ea avea ochii inchisi si isi imagina lumea perfecta. De cateva minute aluneca printre ganduri.
-Doamne, cat de frumoasa e! isi spuse el simtind o bucurie nemarginita.
Cu un gest de-o infinita delicatete ii dadu parul ciufulit de pe fata-ntr-o parte, apoi degetele i s-au prelins pe langa obrajii rosietici ca de copil, atingandu-i buzele frumos conturate si pline, reusind astfel sa-i infloreasca un zambet cald, tandru in timp ce ochii ii se retrageau ca doua evantaie.
De asta data cuvintele nu-si mai aveau rostul. Erau doar ei doi, linistea noptii si cateva carti. El isi deschide o carte. Si cu toate astea ar fi vrut sa-i asculte gadurile, sa i le asculte... Noaptea, rece dar placuta, ii ocrotea, invaluindu-i cu panze moi urzite cu raze de luna.
Mana ei cu degete lungi, desenate cu acceasi maiestrie care guvernase parca oranduierea intregii ei fiinte, si unghiile vopsite cu oja bleumarin, culoarea ei preferata, se apropie usor, dar sigur de fiinta lui.
- Ma doare capul! spuse Andrei in soapta, sprijinidu-si fruntea in palmele fetei.
- Nu stiu nici un leac, mama nu prea m-a invatat, insa, iti pot face un ceai. Ce zici?
- Sa stii ca nu ar fi rau. Cum e mama ta?
- E o femeie simpla, marinimoasa, dar... Ai s-o cunosti!... - habar nu avea de ce a spus asta... Pur si simplu, porumbelul a evadat.
S-a ridicat sfioasa de pe pat si s-a indreptat spre bucatarie. I-a pregatit lui Andrei ceaiul si se indreapta cu acesta spre camera lui. Il gaseste in acelasi loc, in aceeasi pozitie si rascolind aceeasi carte. Il saruta si se indreapta catre baie. Dupa ce-si termina "ritualul" dinaintea fiecarui somn ( demachiere, dus s.a.m.d.) se intoarce in camera. Pentru cateva secunde sta proptita in pragul usii si il priveste pe Andrei dormind, pierdut in toata aceasta atmosfera febrila. Deodata o cuprinde un sentiment de tandrete si se pune langa el in pat. Trupurile li se impletesc si incep sa alunece usor in noapte.
Ideal, absolut, desavarsire, infinit...
vineri, 24 decembrie 2010
luni, 20 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
Pur si simplu
Ceea ce urma fu ingrozitor... le-am simtit ca pe niste reprosuri oribile, simteam cum incepe sa muste din mine. Si totul din cauza prostiilor conexe, nevinovate, al jocului ipocrit pe care eu l-am inceput. Ascultam acea inversunare in lupta pentru existenta cu zambetul pe buze. Ma speria violenta vocii lui. Vocea lui, mai intai soptita, se ridica incetul cu incetul. Simteam ca o sa pierd si nu puteam accepta asta. Am ascultat si am plecat, fara sa dau explicatii. Dar m-am intors, nevrand sa accept bataila pierduta. Si nu am facut asta din orgoliu... Pur si simplu simteam ca ceea ce construisem pana in momentul respectiv e inca brodat cu rosu. Caci da, chiar realizasem ceva... In fond fericirea, sa fi fost oare realizabila? Se reducea la cateva intalniri pe saptamana, hlizeli, fuga de realitate( spunea el)... Oare chiar ma eschivam?
Si totusi, daca as mai fi putut s-o iau de la inceput, ei bine, nu cred ca as mai fi facut prostia sa ma incapatanez in lucruri imposibile. Am paralizat conexiunea intr-un mod atat de greoi, incat nici unul dintre noi nu s-a ales cu nimic din asta. Cand stau si ma gandesc la asta ma tot intreb si nu reusesc sa ma dumiresc de ce m-am schimbat asa de mult, de ce nu am reusit sa raman eu? Vedeti voi, prieteni, e ingrozitor sa-ti dai seama de anumite lucruri asa tarziu... Ne-am rispit pe drum, iar profundele noastre nepotriviri ( banuite ) au iesit la iveala... Iar eu, nu ma pot incapatana la nesfarsit, se pare ca trebuie sa abandonez partida...
Incep o noua zi, fara tine, dar cu Beethoven. Iubesc simfonia lui in la, acel bangat care tot revine si ma izbeste in inima. Si e pacat, pentru ca stiu ca pentru a-l asculta pe Beethoven trebuie sa fii in doi, pentru a te infiora. E trist dar si placut in acelasi timp.
Mi-a mai ramas putin timp, exact cat sa ma pregatesc si sa ajung la facultate. O zi frumoasa tuturor!
Si totusi, daca as mai fi putut s-o iau de la inceput, ei bine, nu cred ca as mai fi facut prostia sa ma incapatanez in lucruri imposibile. Am paralizat conexiunea intr-un mod atat de greoi, incat nici unul dintre noi nu s-a ales cu nimic din asta. Cand stau si ma gandesc la asta ma tot intreb si nu reusesc sa ma dumiresc de ce m-am schimbat asa de mult, de ce nu am reusit sa raman eu? Vedeti voi, prieteni, e ingrozitor sa-ti dai seama de anumite lucruri asa tarziu... Ne-am rispit pe drum, iar profundele noastre nepotriviri ( banuite ) au iesit la iveala... Iar eu, nu ma pot incapatana la nesfarsit, se pare ca trebuie sa abandonez partida...
Incep o noua zi, fara tine, dar cu Beethoven. Iubesc simfonia lui in la, acel bangat care tot revine si ma izbeste in inima. Si e pacat, pentru ca stiu ca pentru a-l asculta pe Beethoven trebuie sa fii in doi, pentru a te infiora. E trist dar si placut in acelasi timp.
Mi-a mai ramas putin timp, exact cat sa ma pregatesc si sa ajung la facultate. O zi frumoasa tuturor!
Imensa marinimie azvarlita-n tine!
O: Dar ce trista sunt si astazi... Iar nu am putut sa dorm, mi-e un pic dor de el, parca e un facut...
A: Ei dracie! Ia priveste martoagele astea extravagante. Uite... o adevarata capodopera! Si cinstita si naiva si convinsa. Uite cum isi flutura parul pe holuri. Ha! Si ce craci are. Poti vedea Franta printre picioarele ei. Apropo... nu spuneai ca vrei sa te plimbi prin strainataturi? Acum ai ocazia! Hai in Franta!
O: Du-te naibii de nebuna! Adevarul e ca tipa asta caraghioasa frecventeaza o lume nebuna si se comporta ca atare, desi nu are nebunia aia frumoasa... In fine... Vai, uite ce mata jigarita vine inspre noi! Ce jale! Fereste-ti privirea! Grozav m-au distrat imbecilii astia, dar acum m-am plictisit... Nu mai am chef de ei!
A: Tu crezi ca eu mai am chef de ei? Hai mai bine sa mergem in oras, sa mancam ceva bun, sa bem ceva si sa mai palavragim! Ce zici?
O: Hai!
Ne aprindem cate o tigara si ne indreptam spre masina. In masina dam muzica mai tare pe Magic Fm sau City Fm si incepem sa cantam, sa ne hlizim, sa dansam care cum putem si uite asa ne binedispunem! De fapt, fugim de problemele pe care le continem si pe care ni le creem singure cateodata.( nu fugim de ele la nesfarsit :) ) Nu ne plac vietile simple, lejere. Iar Anca ma ajuta sa vadesc verve, elocinte, care ma insufletesc. Ma starneste si sfarsesc de fiecare data prin a ma inveseli. Imi place cel mai mult cand reuseste sa imite gama stupida a rasetelor. Si, de fiecare data cand ne intalnim, spun acelasi lucru: ca nu as da ziua respectiva pentru nimic in lume.
Da, Anca, imi esti necesara... Ador sa facem lucruri impreuna, imi place cand ne certam si apoi ne impacam, imi place si cand esti suparata si eu te impac, imi place tot ce facem. Se pare ca am gasit ce-mi trebuie mie, cand vorbesc de prietenie, nu mare lucru pentru unii, e un coltisor numai al meu, necesar pentru o viata de om... Dar, tu cred ca stii astea deja... 21 de mii de bucurii mi-ai adus in viata, prin 21 de mii de greutati am trecut impreuna...
In fine...
O, Doamne... Micuta cu suflet mare incepe sa devina femeie... O femeie adevarata, care incepe sa invete, sa-si dea seama ca gandirea e un produs al intregului corp, sa se maturizeze... Ma bucur ca trecem impreuna prin acest proces al tau. Ca am prins un pic si din copilaria ta si o sa prind si din maturitate. M-ai ajutat sa traiesc ceea ce nu am reusit la timpul respectiv. Si totusi, s-a demonstrat ca nu a fost tarziu...
Astazi, draga mea prietena, implinesti 21 de ani! Ani grei, dar si frumosi. Ai trecut prin multe si ai reusit sa ajungi la mal, de fiecare data, cu zambetul pe buze.
De anul trecut, de Craciun am inceput sa simt pentru tine o puternica prietenie si s-a dovedit ca nu m-am inselat. Stii despre ce vorbesc... Ma tot laud cu momentul ala...
Vreau sa traiesti mult si sa ne bucuram din plin de toate bucuriile pe care ni le ofera viata. Si nu vreau, neaparat, sa nu ai momente grele in viata, vreau doar sa treci prin ele cu maturitate si cu zambetul pe buze. Din orice ai de invatat. Si sper sa ai parte de tot ce-ti doresc!
Hey:
LA MUUUUUUUULTI ANI, TAMPITOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!
A: Ei dracie! Ia priveste martoagele astea extravagante. Uite... o adevarata capodopera! Si cinstita si naiva si convinsa. Uite cum isi flutura parul pe holuri. Ha! Si ce craci are. Poti vedea Franta printre picioarele ei. Apropo... nu spuneai ca vrei sa te plimbi prin strainataturi? Acum ai ocazia! Hai in Franta!
O: Du-te naibii de nebuna! Adevarul e ca tipa asta caraghioasa frecventeaza o lume nebuna si se comporta ca atare, desi nu are nebunia aia frumoasa... In fine... Vai, uite ce mata jigarita vine inspre noi! Ce jale! Fereste-ti privirea! Grozav m-au distrat imbecilii astia, dar acum m-am plictisit... Nu mai am chef de ei!
A: Tu crezi ca eu mai am chef de ei? Hai mai bine sa mergem in oras, sa mancam ceva bun, sa bem ceva si sa mai palavragim! Ce zici?
O: Hai!
Ne aprindem cate o tigara si ne indreptam spre masina. In masina dam muzica mai tare pe Magic Fm sau City Fm si incepem sa cantam, sa ne hlizim, sa dansam care cum putem si uite asa ne binedispunem! De fapt, fugim de problemele pe care le continem si pe care ni le creem singure cateodata.( nu fugim de ele la nesfarsit :) ) Nu ne plac vietile simple, lejere. Iar Anca ma ajuta sa vadesc verve, elocinte, care ma insufletesc. Ma starneste si sfarsesc de fiecare data prin a ma inveseli. Imi place cel mai mult cand reuseste sa imite gama stupida a rasetelor. Si, de fiecare data cand ne intalnim, spun acelasi lucru: ca nu as da ziua respectiva pentru nimic in lume.
Da, Anca, imi esti necesara... Ador sa facem lucruri impreuna, imi place cand ne certam si apoi ne impacam, imi place si cand esti suparata si eu te impac, imi place tot ce facem. Se pare ca am gasit ce-mi trebuie mie, cand vorbesc de prietenie, nu mare lucru pentru unii, e un coltisor numai al meu, necesar pentru o viata de om... Dar, tu cred ca stii astea deja... 21 de mii de bucurii mi-ai adus in viata, prin 21 de mii de greutati am trecut impreuna...
In fine...
O, Doamne... Micuta cu suflet mare incepe sa devina femeie... O femeie adevarata, care incepe sa invete, sa-si dea seama ca gandirea e un produs al intregului corp, sa se maturizeze... Ma bucur ca trecem impreuna prin acest proces al tau. Ca am prins un pic si din copilaria ta si o sa prind si din maturitate. M-ai ajutat sa traiesc ceea ce nu am reusit la timpul respectiv. Si totusi, s-a demonstrat ca nu a fost tarziu...
Astazi, draga mea prietena, implinesti 21 de ani! Ani grei, dar si frumosi. Ai trecut prin multe si ai reusit sa ajungi la mal, de fiecare data, cu zambetul pe buze.
De anul trecut, de Craciun am inceput sa simt pentru tine o puternica prietenie si s-a dovedit ca nu m-am inselat. Stii despre ce vorbesc... Ma tot laud cu momentul ala...
Vreau sa traiesti mult si sa ne bucuram din plin de toate bucuriile pe care ni le ofera viata. Si nu vreau, neaparat, sa nu ai momente grele in viata, vreau doar sa treci prin ele cu maturitate si cu zambetul pe buze. Din orice ai de invatat. Si sper sa ai parte de tot ce-ti doresc!
Hey:
LA MUUUUUUUULTI ANI, TAMPITOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!
luni, 6 decembrie 2010
Marele nimic
Da... nu sunt o femeie ideala pentru o familie. Nu-mi pot face timp pentru asa ceva. Am timp pentru orice altceva, numai pentru familie nu. Imi place sa spal vasele, sa ma plimb cu masina, sa citesc o carte buna, sa vizionez un film, teatru, putin Facebook, o plimbarica cu Rooney, mai un poker, un remi sau canasta, din cand in cand cate-o narghilea, mai nou ma duc la sala... Fac orice altceva numai praful nu vreau sa-l sterg. Nu-mi place. L-am lasat sa se asterne unde a vrut el. As putea face cumva sa scap de el, insa nu vreau, mi-e bine si asa.
Cica trebuie sa lupti pentru iubire... Ok. Lupti, castigi batalia si apoi? Ce faci cu ea? O stergi de praf cand el se asterne? Pai daca nu-ti place sa faci asta? Cum se procedeaza?
Am o fotografie cu mine de pe vremea cand eram mica impreuna cu bunicii si parintii. Familia ideala. Am crezut asta dintodeauna. O ador. E dragalasa. Insa... e doar o fotografie. Nu are viata. Nimeni nu stie ce se petrece dincolo. E complicat sa-ti formezi o familie. Ai foarte multe beneficii dar si dezavantaje. Te caci junk-food cand respectiva/ul te inseala. Te strici la burta cand ea/el pleaca la munte fara tine. E misto cand apare copilul. Iti lumineaza viata. Dar ce faci cand el nu te ajuta cu bebele? Nopti nedormite, cearcane, te ingrasi, apar ridurile s.a.m.d.
Da... hooo!! Stiu ca nu exista relatie ideala, stiu ca nu e totul perfect, dar hai sa ne intalnim, mai vorbim, mai glumim, ne-o mai si tragem si din cand in cand sa mai stergem si praful chiar daca nu ne place sa facem asta. Incercam. Cine stie?! Ce zici?
Cica trebuie sa lupti pentru iubire... Ok. Lupti, castigi batalia si apoi? Ce faci cu ea? O stergi de praf cand el se asterne? Pai daca nu-ti place sa faci asta? Cum se procedeaza?
Am o fotografie cu mine de pe vremea cand eram mica impreuna cu bunicii si parintii. Familia ideala. Am crezut asta dintodeauna. O ador. E dragalasa. Insa... e doar o fotografie. Nu are viata. Nimeni nu stie ce se petrece dincolo. E complicat sa-ti formezi o familie. Ai foarte multe beneficii dar si dezavantaje. Te caci junk-food cand respectiva/ul te inseala. Te strici la burta cand ea/el pleaca la munte fara tine. E misto cand apare copilul. Iti lumineaza viata. Dar ce faci cand el nu te ajuta cu bebele? Nopti nedormite, cearcane, te ingrasi, apar ridurile s.a.m.d.
Da... hooo!! Stiu ca nu exista relatie ideala, stiu ca nu e totul perfect, dar hai sa ne intalnim, mai vorbim, mai glumim, ne-o mai si tragem si din cand in cand sa mai stergem si praful chiar daca nu ne place sa facem asta. Incercam. Cine stie?! Ce zici?
Intodeauna cu Anca Dinicu, Niciodata fara...
Fericirea e ca si cum ai face pipi pe tine. Toata lumea vede, dar doar tu simti caldura... Buna asta!
M-am trezit trista, pe la vreo 14:00. Din nou, n-am putut sa dorm. Am adormit pe la vreo 6:30. I-am ordonat telefonului sa ma trezeasca la 8:30 ca sa ma pot duce de dimineata la facultate. Bineinteles, asta nu s-a intamplat. M-am trezit foarte tarziu... Nici o sansa de a mai ajunge la scoala.
Nu mai puteam de nervi, nu-mi venea sa cred ca iar am ratat o zi de scoala. De obicei ratam cursurile de dimineata, insa astazi si actoria... Mama masii de treaba.
Telefonul imi suna in draci, Andrei incearca sa ma calmeze... Nu reuseste nimeni. Ma apuc sa-mi fac curat prin casa, bag si la spalat... Vine si varul TT. Stam putin de vorba si aud ca bate cineva la usa. Ii spun astuia sa raspunda el, pentru ca eu am nervi si nu am chef sa vorbesc cu nimeni. Deschide usa, si cine sa fie??? Mosul... A venit Mosul si la mine! Anul trecut m-a ratat. Cred ca a uitat ca m-am mutat in Bucuresti de vreo 6 ani. A venit la Slobozia, dar nu si aici... Anca Dinicu a avut grija sa-i reaminteasca mosului unde stau... Draga de ea... nu stie ce si cum sa faca sa ma inveseleasca zilnic... O adevarata prietena. Te iubesc, Anco! Inseamna foarte mult pentru mine! Ai reusit sa ma inveselesti si astazi, mi-ai facut ziua frumoasa... Si cate si mai cate...
Ma bucur ca te-am intalnit, ca ma suporti si ma accepti asa cum sunt! Multumesc.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Nu uita
Cele trei interdictii:
Nu ai voie sa renunti.
Nu ai voie sa te comporti necivilizat.
Nu ai voie sa fi trist.
Cele trei bucurii:
Vicisitudinea.
Cinstea
Indemanarea.
Cele trei lucruri rele:
Teama.
Indoiala.
Confuzia.
Nu ai voie sa renunti.
Nu ai voie sa te comporti necivilizat.
Nu ai voie sa fi trist.
Cele trei bucurii:
Vicisitudinea.
Cinstea
Indemanarea.
Cele trei lucruri rele:
Teama.
Indoiala.
Confuzia.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Nu lasa viata sa te traiasca!
Doamne, cat de trist mi se pare sa duci o viata tehnica... Sa te trezesti in fiecare dimineata la aceeasi ora, sa te intalnesti cu aceeasi oameni, sa-ti petreci timpul in acelasi birou, sa ajungi seara acasa si sa te pui sa dormi. Sa vrei sa iti iei toate examenele si in plus de asta si cu note mari sau sa iti treci in C.V. tot felul de diplome si recunoasteri formale doar pentru a parea mai destept si pentru a te "separa" de ceilalti, de a deveni un fel de extraterestru, adica deasupra tuturor... Eu sunt cel mai tare, cel mai destept... ei sunt fraieri, prosti, de ce sa nu profit de asta? De ce sa nu profit de ei?
Vai, si cat de groaznic e sa lasi pe altii sa decida in locul tau, sa nu ai puterea convingerii, sa nu iti doresti ceva si sa nu incerci sa obtii lucrul respectiv utilizandu-ti toate capacitatile. As vrea ca fiecare dintre noi sa reuseasca sa gaseasca tehnica evadarii din mediocritate, frustrare, ca fiecare dintre noi sa-si puna mintea in functiune, sa invatam sa ne placa cartile... Cum dracu iti poti dezvolta imaginatia, daca nu citind? Iar exagerez??? Iar sunt intr-un moment de sensibilitate??? De ce? Oare de ce? Pentru ca va vad tristi! Ma uit pe strada si nu vad oameni zambind, mergeti cu totii in diferite directii ca niste robotei, va citesc pe chip tristetea si grijile. Inteleg ca viata e grea, dar si voi o complicati destul de mult... Cred ca suntem mult prea preocupati sa ne realizam, sa fim mai tari decat ceilalti, sa ne umplem de fericire cand altii ne imita, cand devenim niste modele pentru ceilalti... Si mie imi place sa se vorbeasca despre mine de bine, dar vreau ca absolut totul sa fie adevarat, sa merit laudele respective, sa capat acele capacitati prin constientizarea mea, a mediului in care traiesc, actiunilor mele, si nu perverse... De ce sa mergem pe carari infundate? De ce cautam fericirea cu disperare? Cand ea, pur si simplu, ne inconjoara? Se afla peste tot... Eu cred ca trebuie sa cautam intodeauna in noi... iubirea se afla in noi... cand vom reusi sa o dezvoltam, atunci o sa fim cu adevarat fericiti... Pentru inceput, poti incerca sa privesti macar printre gratii...
Vai, si cat de groaznic e sa lasi pe altii sa decida in locul tau, sa nu ai puterea convingerii, sa nu iti doresti ceva si sa nu incerci sa obtii lucrul respectiv utilizandu-ti toate capacitatile. As vrea ca fiecare dintre noi sa reuseasca sa gaseasca tehnica evadarii din mediocritate, frustrare, ca fiecare dintre noi sa-si puna mintea in functiune, sa invatam sa ne placa cartile... Cum dracu iti poti dezvolta imaginatia, daca nu citind? Iar exagerez??? Iar sunt intr-un moment de sensibilitate??? De ce? Oare de ce? Pentru ca va vad tristi! Ma uit pe strada si nu vad oameni zambind, mergeti cu totii in diferite directii ca niste robotei, va citesc pe chip tristetea si grijile. Inteleg ca viata e grea, dar si voi o complicati destul de mult... Cred ca suntem mult prea preocupati sa ne realizam, sa fim mai tari decat ceilalti, sa ne umplem de fericire cand altii ne imita, cand devenim niste modele pentru ceilalti... Si mie imi place sa se vorbeasca despre mine de bine, dar vreau ca absolut totul sa fie adevarat, sa merit laudele respective, sa capat acele capacitati prin constientizarea mea, a mediului in care traiesc, actiunilor mele, si nu perverse... De ce sa mergem pe carari infundate? De ce cautam fericirea cu disperare? Cand ea, pur si simplu, ne inconjoara? Se afla peste tot... Eu cred ca trebuie sa cautam intodeauna in noi... iubirea se afla in noi... cand vom reusi sa o dezvoltam, atunci o sa fim cu adevarat fericiti... Pentru inceput, poti incerca sa privesti macar printre gratii...
marți, 2 noiembrie 2010
Moment de slabiciune
Eu cred ca te iubesc... tu crezi ca ma joc... Eu te caut, tu crezi ca eu caut refugiul, te vreau in orice moment, tu fugi de momentele mele de sinceritate, tu developezi fete, eu creez in orice moment. Vreau sa fii acum, aici! Tu unde esti? De ce esti acolo si nu aici? Vrei, nu vrei? Crezi, nu crezi? Doare si e bine... cateodata, alteori am impresia ca sunt in cosmar... As vrea sa ma trezesc! Da-mi o arma! Ce sa fac cu ea? Nu stiu sa o utilizez! Hai vino... De ce nu vii? Nu0ti place aici??? Nu-ti face bine? E mai cald altundeva? Vaaaai! Bai... eu cred ca e bine langa tine? De ce cred asta??? Nuuuuuuu!!!! Nu creeed! Simt! Nu e bine? Cine esti tu sa-mi spui ce e bine si ce nu???? De unde stii tu ce simt eu? De unde stiu eu??? Eu nu stiu, eu simt! As fi vrut sa fii langa mine! De ce nu esti??? De ce ma incapatanez sa fii tu??? FUUUUUUCK!!!!! Gata! Sunt in bucatarie cu Anca si Alex! Floarea-soarelui zace pe aragaz! Ea e preferata mea, de ce nu ma inveseleste? De ce nu o mai vad vesela???? Baiii!!! Hai vino! Sau mai bine... stai acolo, daca nu vrei... Nu veni, nu vreau sa faci ceva din ceea ce nu iti doresti, ce nu simti! De ce te caut??? Ma injosesc??? Cum e posibil???? Eu??? Chiar eu??? Pot recurge la asa ceva??? Crezi ca o sa-mi treaca??? Crezi ca sunt incapatanata? mEgoista? Eu consider ca sunt doar ambitioasa si ca vreau sa-mi ating scopul... Tu esti scopul meu,,, Ma chinui... te joci, sper, iubesc, urasc, doresc, as face orice, as renunta la tot pentru un moment de intensitate maxima... Cum ai reusit sa starnesti toate astea? Poate ca nici nu ti-ai dorit si poate ca nici nu-ti pasa... Mie imi pasa... de tine, de noi... Ce simt acum??? Hai ca-ti spun... Dezgust,,, am un gust amar,,, Recunosc ca as fi vrut sa fii cu mine, dar nici sa fii cu mine doar pentru ca asa vreau eu, ci si pentru ca asa vrei si tu,,, pentru ca asa SIMTI!!! De ce dracu nu simti??? De unde naiba sa stiu eu??? cUM de vreau sa faci parte din viata mea??? Tu ma poti intelege!!! Nu-i AASA??? tU, DA, TU POTI!!!! Pentru ca esti ca si mine... Tie iti plac cuvintele mai mult... Si mie imi plac... Am pierdut putin din nunanta lor, din puterea lor... Hai, gata,., Ma pun sa dorm... Sau,., nu stiu,,., vad ce fac... Nu stiu ce sa fac.. Telefonul... De ce dracu nu suna??? De ce nu tatarie?? Vreau???? Nu, nu vreau.. Ba da... vreau! Nu sunt indiferenta!! Imi pasa,,,, prea mult... Hai bine... imi imaginez ca nu exista telefoane... da??? E mai bine asa??? Hai, lasa... pa... Doamne, de ce dracu iti simt lipsa? Asa repede? Asa devreme??? Acum iti spun ca imi pasa... ca te vreau,,,, PA... robotel... Nu, nu cred ca esti rau....
marți, 26 octombrie 2010
Inteligenta personala= latura intuitiva+ bun simt
(...)
Ea: Nu te speria, nu mai am de gand sa ma apar. Nu si de data asta!
El: De ce nu plangi iar, ticaloasa mica?
Ea: Pentru ca n-o sa mai plang niciodata din cauza ta.
El: Un cutremur zguduie orasul...
El se duce spre ea. O ia in brate, o saruta si o atinge pe san.
El: Ce ating aici?
Ea il respinge.
Ea: O inima zdrobita!
El: Esti morocanoasa si indaratnica astazi? Sau vrei sa faci pe dura?
Ea: Termina! Nu vreau sa ma mai atingi niciodata!
El: De ce? Inca mai ai de-aface cu cretinul ala?
Ea: Nu, din pacate. Am renuntat definitiv la el pentru tine. Am crezut in tine. Credeam ca putem avea o relatie serioasa. Dar nu... Tu te-ai jucat cu sentimentele mele. Te gandesti numai la tine.
El: Hai sa nu ne mai batem capul cu asta. Discutia asta am mai purtat-o. Stii foarte bine ca nu e asa. Te iubesc, vreau sa fii doar a mea, sa construim impreuna, sa avem o familie, sa ma trezesc in fiecare dimineata cu tine, in pat. Termina cu prostiile astea. Sunt niste copilarii. Voua, femeilor, va place sa va lamentati, sa va vaitati, sa vedeti cum reactionam noi, barbatii. Va faceti filme cu buget redus. Trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca a trecut vara asta blestemata. De obicei, femeile, de la caldura, o iau razna. Hai sa dormim, maine cand o sa te trezesti o sa simti mirosul toamnei si poate o sa-ti schimbi si mentalitatea.
Ea: Esti convins ca ma iubesti?
El: Hai ca incep sa te recunosc... Convins? N-am nici o convingere!
Ea: Deloc?
El: Normal ca nu! Numai cretinii au convingeri!
Ea: Esti imoral! Vezi tu cum e viata asta? Idiotului ii vine cate-o idee si o ridica la rangul de convingere. Spui ca ma iubesti insa nu esti convins. Iti place sa ma chinui, sa ma tavalesti prin tarana, sa incerci sa ma convingi ca ma iubesti si asta, de fapt nu e o convingere, pentru ca e doar o parere, doar a ta. Esti un escroc!
El: Da, recunosc, sunt un escroc. Dar nu si cu tine!
Ea: Ti-ai pierdut de mult credibilitatea si notiunea de onoare.
El: Hai ca ai inceput sa vorbesti in paradoxe! Cred ca discutia asta nu-si are rost acum. Chiar trebuia sa revenim la ce am discutat si zilele trecute?
Ea: Da! Nu mai pot continua asa. Nu am vazut nicio schimbare. Pe tine nu te intereseaza sa ne fie noua bine, doar tu sa te simti comfortabil... Atat conteaza. Ia zi... Sunt draguta?
El: Foarte draguta!
Ea: Sunt batjocoritoare?
El: Cateodata... De fapt, nu la fel ca data trecuta.
Ea: Cum nu la fel?
El: Asa bine...
Ea: Cum adica? Crezi ca sunt o necioplita? Crezi ca nu stiu cum sa ma comport in societate?
El: Nu spun nimic. De fapt esti nesigura pe tine si din cauza asta imi adresezi toate intrebarile astea cretine.
Ea: Nu trebuie sa-mi raspunzi. Imi dau singura seama din comportamentul tau.
El: Acum de ce te-ai intristat, gaza mica? Iti vine sa plangi?
Ea: Nu-mi vine sa plang! Cred ca o "gaza" nenorocita mi-a intrat in ochi! Da, da...
El: Incerci sa insinuezi ceva?
Ea: Cred ca tu ai pe altcineva.
El: Nu fi copila. Stii foarte bine ca nu e asa. Vrei sa ma innebunesti cu intrebarile astea idioate? Tu nu vezi ca tot ce spui tu e un nonsens? Ce dracu vrei de fapt de la mine? Vrei sa-ti confirm verbal tot ce simt pentru tine? Nu stii ce ma atrage la tine, de ce stau cu tine? Care sunt intrebarile ce te macina? Vrei sa-ti aduc zilnic flori pentru ati dovedi ca te iubesc?
Ea: Da, vreau sa stiu toate astea.
El: Ei, bine, afla ca nu o sa verbalizez ceea ce simt. Imi pare rau ca nu ma simti, ca nu esti constienta de faptul ca nu imi bat joc. De ce trebuie ca de fiecare data sa gandesti negativ? Sa erodezi relatia asta?
Ea: Ce vorbesti!
El: Te rog, nu ma mai pune sa ascult astfel de baliverne! Esti atat de frumoasa astazi...
Ea: Cum adica? Doar astazi? Pana acum nu ai observat asta?
El: Doamne... nu stiu unde o sa ajungem... M-ai intrebat mai devreme daca esti draguta si ti-am raspuns ca da. Cred ca vorbeai in general, nu?
Ea: Da...
Ea: De ce oftezi?
El: Asa imi vine intodeauna... Stii si tu, dupa chef. O sa ies putin din casa, am nevoie de aer, vreau sa ma plimb pe strazi si sa te las sa-ti faci putina ordine in ganduri. Nu o sa ajungem niciunde cu discutia asta.
Ea: Te rog sa nu pleci de langa mine. Nu pot sa dorm fara tine.
El: Trebuie sa plec in orice caz. Nu mai putem continua asa! Am obosit...
(...)
sâmbătă, 2 octombrie 2010
< Zi-le donsoara`! >
Luna plina. Pustietate. Copaci. Povestile sinistre. Cucuvele. Nimic. Tarana. Prieteni. Nimic. Masini. Sufletul miresei. Pod. Apa. Nimic. Nimic. Teama. Rasete. Nimic. Manastire. Exorcizari. Nimic. Lampa. Nimic. Rampa. Glume. Benzinarie. Chipsuri. Cola. Tigari. Nimic. Intoarcerea in pustietate. Intuneric. Drum. Nimic. Bar. Carti. Bere. Nimic. Idioti. Pat. Laptop. Rooney. Andu. Tigare. Film. Somn. Nimic. Bucuresti. Dimineata. Kaizer. Vali. Alexandra. Claudiu. Benzinarie. Mozart. Beethoven. Cafea. Tigari. Masina. Autostrada. Accident. Rostogolire. Sant. Sange. Rasete. Curaj. Geanta. Telefoane. Incurajari. Prieteni. Politie. Avertisment. Pepsi pierdut. Cola. Sosete murdare. Tenesi gasiti. Nimic. Chesaru. Golf. Precaut. Benzinarie. Apa. Tigari. Politie. Intoarcerea acasa. Familie. Opel. Regizor. Film. Scenariu. Parinti. Spaima. Alecu. Casting. Rooney. Dan. Oboseala. Magazin. Suc. Dulciuri. Tigari. Fata blocului. Tigari. Claudiu. Alexandra. Fiat. Rooney. Casa. Baie. Pat. Laptop. Andu. Andu. Nimic. Nimic. Absenta. Nimic. Adormire...
vineri, 1 octombrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
La multi ani, Anca Croitoru!
Cu siguranta vei fi o femeie de succes, absoluta. Esti foarte la moda, ai cele mai tari toale. Si asta nu e de ieri, de azi. Asa e din todeauna pentru ca esti foarte ambitioasa, esti o supravietuitoare. Nu o sa fi niciodata o ratata. Iti place sa iesi in fata, de fiecare data cand ai ocazia, pentru a ti spune punctul de vedere. Eu am mare incredere in tine. Nu pot uita ziua aia in care am avut examen si tu m-ai ajutat. Iti multumesc mult, pisi!
Tu stii ca peste 10 ani o sa fii bogata? Foarte bogata? Atat de bogata o sa fii incat nimeni nu te va mai putea atinge. Vei locui intr-o super vila in Ibitza. O sa ai multi valeti si o sa servesti micul dejun ,in pat, cu tacamuri din aur, de unica folosinta. Vei cina in cele mai luxoase restaurante. Vei avea piscina si jacuzzi, maseur, sauna, marmura :) O sa ai sofer si masina ta de oras va fi un Range Rover Vogue, alb :) Mai pot continua cu imaginatia mea, insa te las pe tine... Stiu ca asa se va intampla pentru ca esti foarte tare si iti place sa obtii ce iti propui!
Sa ai o zi excelenta! Imi pare rau ca nu sunt astazi in Bucuresti, sa te pup si sa te felicit si sa-ti dau o limba baloasa pe obraz!
LA MULTI ANI!!!
duminică, 26 septembrie 2010
Viata de plastic
Slobozia, clar, e "insetata" de club. Bomba din Mircesti, copia polimielita a Vamei Veche. Luminite care de care mai colorate, decor simplu, ca de`... lucrurile simple sunt mai interesante, cateva banci( 5-6), 2 mese si... cireasa de pe tort: D.J-ul. A... si sa nu uitam de muzica house care ne zbarleste parul de pe maini si ne ridica trompetele. Ei pretind ca atmosfera e ca cea din Vama Veche, insa caldura vine de la focul de tabara si nu de la oameni, iar podul parca se joaca de-a fata ascunselea cu lacul. Nisipul nu coopereaza. Slobozenii cei din plastic simuleaza distractia si isi posteaza zambetele de Casanova si Minodore in coliba plina cu vodka si bere. Bancile din mini club imi amintesc de copilaria mea, de scandurile improvizate din fata curtilor ale vecinilor. As sparge niste seminte d`alea negre, mari. Gustul ar fi extraordinar in combinatie cu berea care imi tine companie. Oamenii imi par niste robotei din plastic insetati de "jmecherie" si miros a fructe tavalite prin tarana. Banii sa curga, vodka sa se piarda printre ei... Daca as avea putere financiara le-as face cate-o statuie, sa croncaneasca ciorile pe ele si sa mai faca si alte chestii, dar nu am, asa ca mai bine ori o iau la sanatoasa prin nisip, ori ma prefac ca nu aud cum latra "cainii" sau ma lacomesc ca nesimtita si imi iau o portie imensa de somn in patul meu cel mare din apartamentul de pe strada Mihai Eminescu. Vai... si cartofii aia copti de mama ma asteapta, cu otet si branza... hmmmm.
Visele sa curga, dar nu ca "Hell-ul" in paharele drogatilor... Sarut mana pentru masa si noapte buna!
P.S: Ma refer la cei care au venit sa vada focul de tabara in acel loc special :), nu la toti SLOBOZENII... :)
Visele sa curga, dar nu ca "Hell-ul" in paharele drogatilor... Sarut mana pentru masa si noapte buna!
P.S: Ma refer la cei care au venit sa vada focul de tabara in acel loc special :), nu la toti SLOBOZENII... :)
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Prostia umana
Draghici Oana-Gabriela: Radu, de ce asculta lumea muzica la telefon mergand pe strada?
Draghici Oana-Gabriela: Fumam o tigara la geam si am vazut si niste pustoaice ascultand house la telefon...
Io radu: li se pare cool... muzica la tel... aude lumea...smecherie... cred
Draghici Oana-Gabriela: ce-o insemna muzica pentru ei? fala? nu inteleg...
Io radu: nu e doar muzica... e muzica pe strada...
Io radu: un fel de a merge cu geamu deschis si muzica tare cand e frig afara, sau a deschide geamul si a da drumul la boxe sa auda tot cartieru, sau pur si simplu nu le pasa ca aude si altcineva
Draghici Oana-Gabriela: Fetele de ce sunt asa de vulgare? Ma refer la pustoaice... Vorbesc urat, se imbraca cat mai sumar... Bine... ele cred ca arata mult mai bine, fardandu-se cat mai strident...
Io radu: si vor sa asculte muzica
Io radu: vor putica
Draghici Oana-Gabriela: nu cred ca nu le pasa... cred ca vor sa se dea mari cu telefoanele si cu melodiile lor "jmechere"
Draghici Oana-Gabriela: da, Radu... dar sunt mici... Te uiti la o pustoaica de 16 ani si ai impresia ca are 23
Io radu: toate fetele se cred dive facand pictoriale sexy
Io radu: pai stiu...
Draghici Oana-Gabriela: Diva... apropo de cuvantul asta... eu acum il asociez cu ceva vulgar, din cauza lor...
Io radu: dar daca asta se promoveaza
Io radu: io il asociez cu o poanta
Draghici Oana-Gabriela: comentarii pe facebook: Esti o diva!
Io radu: exact
Io radu: ba
Io radu: iesi p-afara?
Io radu: acu
Draghici Oana-Gabriela: Ca si cum ai spune: Esti o vaca poanta!
Io radu: te mai doare spatele?
Draghici Oana-Gabriela: nu ma, nu ies
Draghici Oana-Gabriela: ca ma doare
Draghici Oana-Gabriela: da
Draghici Oana-Gabriela: am luat Tador
Io radu: ma refeream tot p-aci pe la scara
Io radu: dar lasa stai in casa
Draghici Oana-Gabriela: nu... am stat mult cu mama astazi... i-am oferit mult din timpul meu :)
Io radu: ai auzit de ce se imbraca asa?
Draghici Oana-Gabriela: mi-ai scris mai sus
Io radu: interpretez gresit?
Draghici Oana-Gabriela: e si asta unul dintre motive.. dar mai sunt si altele... in plus de asta... cultura nu mai e in case si strada ci s-a ridicat spre cer, s-a risipit ca aburul de cafea
Io radu: ce cultura ma
Io radu: crezi ca daca citeste o carte o sa fie o fata normala? de la televizor se trag multe
Draghici Oana-Gabriela: nu... dar macar mai are si ea habar de ceva, ar putea purta o discutie interesanta, lipsita de clisee, interjectii...
Io radu: mass media adica
Io radu: sunt si fete d-astea. si se imbraca tipator
Io radu: fetele din alte tari nu sunt asa ca la noi
Draghici Oana-Gabriela: Pe mine astea ale noastre ma intereseaza....
Io radu: nu te alarma prea tare
Draghici Oana-Gabriela: nu ma alarmez, doar ca aveam o priveliste frumoasa pana sa-mi apara astia in fata ochilor... nu m-a afectat prea tare ce am vazut insa, m-a atins cumva...
Io radu: asta e viata..acu sunt asa..pe la 25 isi plang de mila
Io radu: sau mor in ele
Io radu: gata si concert
Draghici Oana-Gabriela: multam
Draghici Oana-Gabriela: Fumam o tigara la geam si am vazut si niste pustoaice ascultand house la telefon...
Io radu: li se pare cool... muzica la tel... aude lumea...smecherie... cred
Draghici Oana-Gabriela: ce-o insemna muzica pentru ei? fala? nu inteleg...
Io radu: nu e doar muzica... e muzica pe strada...
Io radu: un fel de a merge cu geamu deschis si muzica tare cand e frig afara, sau a deschide geamul si a da drumul la boxe sa auda tot cartieru, sau pur si simplu nu le pasa ca aude si altcineva
Draghici Oana-Gabriela: Fetele de ce sunt asa de vulgare? Ma refer la pustoaice... Vorbesc urat, se imbraca cat mai sumar... Bine... ele cred ca arata mult mai bine, fardandu-se cat mai strident...
Io radu: si vor sa asculte muzica
Io radu: vor putica
Draghici Oana-Gabriela: nu cred ca nu le pasa... cred ca vor sa se dea mari cu telefoanele si cu melodiile lor "jmechere"
Draghici Oana-Gabriela: da, Radu... dar sunt mici... Te uiti la o pustoaica de 16 ani si ai impresia ca are 23
Io radu: toate fetele se cred dive facand pictoriale sexy
Io radu: pai stiu...
Draghici Oana-Gabriela: Diva... apropo de cuvantul asta... eu acum il asociez cu ceva vulgar, din cauza lor...
Io radu: dar daca asta se promoveaza
Io radu: io il asociez cu o poanta
Draghici Oana-Gabriela: comentarii pe facebook: Esti o diva!
Io radu: exact
Io radu: ba
Io radu: iesi p-afara?
Io radu: acu
Draghici Oana-Gabriela: Ca si cum ai spune: Esti o vaca poanta!
Io radu: te mai doare spatele?
Draghici Oana-Gabriela: nu ma, nu ies
Draghici Oana-Gabriela: ca ma doare
Draghici Oana-Gabriela: da
Draghici Oana-Gabriela: am luat Tador
Io radu: ma refeream tot p-aci pe la scara
Io radu: dar lasa stai in casa
Draghici Oana-Gabriela: nu... am stat mult cu mama astazi... i-am oferit mult din timpul meu :)
Io radu: ai auzit de ce se imbraca asa?
Draghici Oana-Gabriela: mi-ai scris mai sus
Io radu: interpretez gresit?
Draghici Oana-Gabriela: e si asta unul dintre motive.. dar mai sunt si altele... in plus de asta... cultura nu mai e in case si strada ci s-a ridicat spre cer, s-a risipit ca aburul de cafea
Io radu: ce cultura ma
Io radu: crezi ca daca citeste o carte o sa fie o fata normala? de la televizor se trag multe
Draghici Oana-Gabriela: nu... dar macar mai are si ea habar de ceva, ar putea purta o discutie interesanta, lipsita de clisee, interjectii...
Io radu: mass media adica
Io radu: sunt si fete d-astea. si se imbraca tipator
Io radu: fetele din alte tari nu sunt asa ca la noi
Draghici Oana-Gabriela: Pe mine astea ale noastre ma intereseaza....
Io radu: nu te alarma prea tare
Draghici Oana-Gabriela: nu ma alarmez, doar ca aveam o priveliste frumoasa pana sa-mi apara astia in fata ochilor... nu m-a afectat prea tare ce am vazut insa, m-a atins cumva...
Io radu: asta e viata..acu sunt asa..pe la 25 isi plang de mila
Io radu: sau mor in ele
Io radu: gata si concert
Draghici Oana-Gabriela: multam
vineri, 17 septembrie 2010
Absenta- acel musafir neinvitat
Statea in camera ei pe intuneric, in pat, cu tigara in mana, gandindu-se la momentele petrecute impreuna, la viata ei, la ce ceea ce va urma. Oare ce se va intampla cu viata ei? Cu ei? Mlastina aia cand se va usca? Cand va putea trece dincolo?
Avea geamul deschis, aerul proaspat ii intra in camera si se juca pe pielea ei, i-o furnica. Deodata, se aseaza pe pat, langa capul ei, acea colocatara nenorocita: doamna Absenta. O mangaie usor pe par si pe maini cu raceala. Corpul i se cutremura si ii este invaluit de dorinta. Aparent are de toate si de fapt nimic... EL ii lipseste.
Absenta: Ce s-a intamplat? De ce ti se prelinge lacrima pe obraz?
Ea: Poate e de la curent...
Absenta: Nu cred... I-am spus cretinei de Minciuni sa nu vina in seara asta aici. Hai lasa-o pe doamna Adevar sa te ajute.
Ea: Sunt in abis... Ma simt singura, goala. Ati venit cu totii in camera mea, neinvitati, si Tristetea, Melancolia, Ura, Chinul, Minciuna, Dorul... De ce vreti ma ma torturati? Vad ca tu ti-ai adus si bagaje. Ai de gand cumva sa te muti la mine? De ce nu ma lasi singura? De ce ati venit cu totii cand eu am nevoie de una singura in prima faza?
Absenta : Pentru ca ea a locuit o perioada cu tine. Si te-a schimbat. Ai putut crea. Si de ce nu vrei sa ne cunoastem mai bine?
Ea: Pentru ca nu am nevoie de voi. Nu am nevoie de paduri uscate. Si mi-e teama ca daca te voi goni, vei ajunge in casa altcuiva. Vezi tigarea asta cum arde? Ramane doar scrumul din ea. Asta imi doresc sa se intample si cu tine. Sa vina vantul si sa te risipeasca prin mlastina.
Absenta: Ambitia ta este desarta. Voi exista intodeauna...
Ea: Vreau sa adorm. Vreau sa ma intalnesc cu el acolo, in vis. Lasa-ma, te rog. Fi buna si spune-mi o poveste sa adorm. Iar cand ma voi trezi si voi vrea sa beau ceva, pune-mi un somnifer in bautura ca sa pot dormi din nou.
Absenta: Nu pot face asta. Nu asta e menirea mea. Oricum tu iubesti stelele, noaptea, linistea... Ramai treaza!
Ea: Mi-a spus ca imi vrea binele... Toti imi vor binele... Binele se afla pe ramura aia care a fost rupta de vant. Acum e pe jos... Cine il poate ajuta sa se ridice? De ce e totul asa de gri? Unde sunt fluturii mei colorati??
Absenta: De ce cauti asa de mult in lucruri? De ce te astepti ca totul sa se intample cum ai visat? Esti egoista...
Ea: Doamne, cat de mult as vrea sa dispari... As fi vrut ca tu sa nu fi existat... Sa te poata cineva prinde cu plasa de prins fluturi, sa te bage in colivie si sa te faca sa simti ce trezesti tu in noi...
Hai lasa-ma sa dorm... Maine ne vom trezi impreuna, vom face lucruri impreuna. Acum vreau liniste deplina in vis... Te rog... Ce vie e poza asta din laptop, vezi? Uite ce zambet are... A, ai adormit...
Incepe sa se lumineze. Linistea noptii incepe sa fie torturata de zgomotele masinilor...
Avea geamul deschis, aerul proaspat ii intra in camera si se juca pe pielea ei, i-o furnica. Deodata, se aseaza pe pat, langa capul ei, acea colocatara nenorocita: doamna Absenta. O mangaie usor pe par si pe maini cu raceala. Corpul i se cutremura si ii este invaluit de dorinta. Aparent are de toate si de fapt nimic... EL ii lipseste.
Absenta: Ce s-a intamplat? De ce ti se prelinge lacrima pe obraz?
Ea: Poate e de la curent...
Absenta: Nu cred... I-am spus cretinei de Minciuni sa nu vina in seara asta aici. Hai lasa-o pe doamna Adevar sa te ajute.
Ea: Sunt in abis... Ma simt singura, goala. Ati venit cu totii in camera mea, neinvitati, si Tristetea, Melancolia, Ura, Chinul, Minciuna, Dorul... De ce vreti ma ma torturati? Vad ca tu ti-ai adus si bagaje. Ai de gand cumva sa te muti la mine? De ce nu ma lasi singura? De ce ati venit cu totii cand eu am nevoie de una singura in prima faza?
Absenta : Pentru ca ea a locuit o perioada cu tine. Si te-a schimbat. Ai putut crea. Si de ce nu vrei sa ne cunoastem mai bine?
Ea: Pentru ca nu am nevoie de voi. Nu am nevoie de paduri uscate. Si mi-e teama ca daca te voi goni, vei ajunge in casa altcuiva. Vezi tigarea asta cum arde? Ramane doar scrumul din ea. Asta imi doresc sa se intample si cu tine. Sa vina vantul si sa te risipeasca prin mlastina.
Absenta: Ambitia ta este desarta. Voi exista intodeauna...
Ea: Vreau sa adorm. Vreau sa ma intalnesc cu el acolo, in vis. Lasa-ma, te rog. Fi buna si spune-mi o poveste sa adorm. Iar cand ma voi trezi si voi vrea sa beau ceva, pune-mi un somnifer in bautura ca sa pot dormi din nou.
Absenta: Nu pot face asta. Nu asta e menirea mea. Oricum tu iubesti stelele, noaptea, linistea... Ramai treaza!
Ea: Mi-a spus ca imi vrea binele... Toti imi vor binele... Binele se afla pe ramura aia care a fost rupta de vant. Acum e pe jos... Cine il poate ajuta sa se ridice? De ce e totul asa de gri? Unde sunt fluturii mei colorati??
Absenta: De ce cauti asa de mult in lucruri? De ce te astepti ca totul sa se intample cum ai visat? Esti egoista...
Ea: Doamne, cat de mult as vrea sa dispari... As fi vrut ca tu sa nu fi existat... Sa te poata cineva prinde cu plasa de prins fluturi, sa te bage in colivie si sa te faca sa simti ce trezesti tu in noi...
Hai lasa-ma sa dorm... Maine ne vom trezi impreuna, vom face lucruri impreuna. Acum vreau liniste deplina in vis... Te rog... Ce vie e poza asta din laptop, vezi? Uite ce zambet are... A, ai adormit...
Incepe sa se lumineze. Linistea noptii incepe sa fie torturata de zgomotele masinilor...
joi, 16 septembrie 2010
Despre fluturi...
El: Ai uitat ca fluturii rad de noi cand ne urcam in tramvai?
Ea: Nu, n-am uitat... Nu ma pot obisnui cu gandul asta. Dar ce-ti veni de mi-ai spus asta?
El: Ma pregateam sa ma imbarc intr-un vis, cand, un fluture pestrit se strecoara printre firele de par si-mi sopteste-n ureche - "ce mai face EA?"
Un fel de povestitor: Creste ceva in mine
Ea: Vai... ma bucur ca un fluture ti-a amintit si de mine.. tu nu esti in stare sa faci asta pe cont propriu.. e greu, stiu.. Un fluture pestrit.. bine ca nu era negru .
Ea: Povestitorule in tine ce creste??? nu ma speria...
El: Daca-mi puteam aminti singur, ar fi insemnat sa nu te uit, iar atunci nu as fi stiut cum e sa-mi lipsesti.
In Povestitor creste tot.
Ea: Nu, n-am uitat... Nu ma pot obisnui cu gandul asta. Dar ce-ti veni de mi-ai spus asta?
El: Ma pregateam sa ma imbarc intr-un vis, cand, un fluture pestrit se strecoara printre firele de par si-mi sopteste-n ureche - "ce mai face EA?"
Un fel de povestitor: Creste ceva in mine
Ea: Vai... ma bucur ca un fluture ti-a amintit si de mine.. tu nu esti in stare sa faci asta pe cont propriu.. e greu, stiu.. Un fluture pestrit.. bine ca nu era negru .
Ea: Povestitorule in tine ce creste??? nu ma speria...
El: Daca-mi puteam aminti singur, ar fi insemnat sa nu te uit, iar atunci nu as fi stiut cum e sa-mi lipsesti.
In Povestitor creste tot.
marți, 14 septembrie 2010
Dor si doare...
Nu am mai avut o asemenea dimineata placuta de foarte multi ani, nici nu mai stiu cu precizie acum cat timp... Am terminat de vazut prima serie din Californication si primele doua seriale din cel de-al doilea sezon. Imi place la nebunie. In seara asta nu ne-am intalnit virtual, doar imaginar. A fost placut si asa. Te-am asteptat pana la ora asta si probabil o sa te mai astept pana cand praful de stele imi va cadea pe gene si-mi va ingreuna pleoapele, chiar daca ma aflu in zori de zi. Urasc dimineata... odata am adorat-o...
M-am ridicat din pat cu parul valvoi si m-am indreptat spre geam pentru a profita un pic de curva de tigara. Stateam si trageam din ea si deodata vad un grup de copii cu ghiozdanele in spate, somnorosi si scandalosi in acelasi timp. Cred ca a inceput scoala... M-am vazut si eu printre ei, dar eu zambeam... Ma bucura totul, colegii, frunzele, pavelele, animalele, cerul... Mi-am adus aminte de perioada din liceu, de nazbatiile pe care le faceam la scoala, de orele de dirigentie cand, de fiecare data, mi se reprosa cate ceva, de geamurile sparte ale scolii... Doamne, cantam manele pentru a o enerva pe doamna Stroe, profesoara de geografie, radeam de "R"-ul profesoarei de istorie si ma dadea afara din clasa sau ma asculta, bineinteles ca nu invatam, si primeam nota 2... Sunt foarte multe amintiri, am dat peste ele in dimineata asta... cum ai dat tu peste jucariile si pozele din casa.
Acum stau in pat si as mai fuma o tigara. Rooney doarme. A dormit cam mult de cand am venit in Slobozia. Probabil vrea si el sa doarma cat mai mult pentru a se intalni cu Minnie in vis... Cine stie?
Cred ca am profitat destul de dimineata asta... ma sperie un pic. O sa trag jaluzelele pentru a reveni la intuneric... Mi-e foarte dor si greu...
M-am ridicat din pat cu parul valvoi si m-am indreptat spre geam pentru a profita un pic de curva de tigara. Stateam si trageam din ea si deodata vad un grup de copii cu ghiozdanele in spate, somnorosi si scandalosi in acelasi timp. Cred ca a inceput scoala... M-am vazut si eu printre ei, dar eu zambeam... Ma bucura totul, colegii, frunzele, pavelele, animalele, cerul... Mi-am adus aminte de perioada din liceu, de nazbatiile pe care le faceam la scoala, de orele de dirigentie cand, de fiecare data, mi se reprosa cate ceva, de geamurile sparte ale scolii... Doamne, cantam manele pentru a o enerva pe doamna Stroe, profesoara de geografie, radeam de "R"-ul profesoarei de istorie si ma dadea afara din clasa sau ma asculta, bineinteles ca nu invatam, si primeam nota 2... Sunt foarte multe amintiri, am dat peste ele in dimineata asta... cum ai dat tu peste jucariile si pozele din casa.
Acum stau in pat si as mai fuma o tigara. Rooney doarme. A dormit cam mult de cand am venit in Slobozia. Probabil vrea si el sa doarma cat mai mult pentru a se intalni cu Minnie in vis... Cine stie?
Cred ca am profitat destul de dimineata asta... ma sperie un pic. O sa trag jaluzelele pentru a reveni la intuneric... Mi-e foarte dor si greu...
luni, 13 septembrie 2010
Tu ce-ai luat cu tine?
As putea sa te astept oricat, dar inca nu sunt pregatita sa ma astept la orice. Diferitele scenarii pe care mi le creez ma duc spre pustiu. Cum ar fi daca ne-am reintalni peste zece ani? Fara sa tinem legatura? Sa-ti pierd urma parfumului? Exista un gol ce trebuie umplut. Nu pot sa nu-mi amintesc tot ce s-a petrecut intre noi, ma hranesc cu amintiri, ele sunt singura mea sursa de energie si de a merge mai departe. Mi-e dor de tine... Dor?? Asa se numeste sentimentul asta? Ca tu esti prezent in permanenta in mintea mea, atunci cand ma gandesc la momentele petrecute impreuna, fluturii incep sa zboare, se face lumina? Mor de oftica ca nu esti langa mine, ca nu pot imparti cu tine trairile mele... Sper ca nu s-a consumat momentul in care te-am privit dormind, cand ti-am auzit vocea, cand ti-am sarutat "parantezele"... As vrea sa dorm si sa uit ca nu esti langa mine, as vrea sa visez ca suntem iar impreuna... si totusi daca o sa adorm, o sa-mi fie teama cand ma voi trezi, mai ales ca nu voi putea sa adorm iar, imediat.
Simt ca-mi pierd, pe zi ce trece, aroganta de a-mi permite sa nu mai fiu trista, sa nu-mi doresc cu ardoare imbratisarea ta, sarutul tau, zambetul tau...
In dimineata asta mi-e rau si am nevoie de tine. Mi-e dor si vreau sa ma tii in brate. Sunt trista si vreau sa-ti vad zambetul. As putea sa ma folosesc, din nou, de poza ta... Stiu ca nu pot obtine totul, nu vreau sa esuez, sunt sigura ca mai sunt solutii... doar ca dorul asta imi fura din culoare... Eu ti-am pastrat parfumul, tricoul, zambetul intiparit in minte, amintirile... Cam astea mi-au ramas de la tine...
Simt ca-mi pierd, pe zi ce trece, aroganta de a-mi permite sa nu mai fiu trista, sa nu-mi doresc cu ardoare imbratisarea ta, sarutul tau, zambetul tau...
In dimineata asta mi-e rau si am nevoie de tine. Mi-e dor si vreau sa ma tii in brate. Sunt trista si vreau sa-ti vad zambetul. As putea sa ma folosesc, din nou, de poza ta... Stiu ca nu pot obtine totul, nu vreau sa esuez, sunt sigura ca mai sunt solutii... doar ca dorul asta imi fura din culoare... Eu ti-am pastrat parfumul, tricoul, zambetul intiparit in minte, amintirile... Cam astea mi-au ramas de la tine...
luni, 6 septembrie 2010
Buna dimineata! Despot si Victima...
Au trezit-o telefoanele... S-a ridicat din pat cu parul ciufulit, cu o durere ingrozitoare de cap si burta, cu cearcanele pronuntate, imbracata doar in tricoul lui pe care a avut grija sa il pastreze. S-a dus la baie, s-a spalat pe fata, s-a privit in oglinda si si-a spus ca astazi va fi mai bine. In ochii ei se vad cearsafurile pline de nisip ca dupa furtuna, cerul innourat, doar vreo doua, trei persoane pe plaja si un copil cu o bascuta pe cap care se joaca in nisip.
S-a dus in bucatarie, si-a facut cafea si si-a aprins o tigara. Asculta Casablanca si parca a primit un pumn de energie. Vrea sa-si inceapa ziua cu ganduri pozitive si pofta de viata.
Trebuie sa evadeze din desert, sa se imbete cu libertate si pofta de viata, sa scape de inchisoarea in care e si straja si detinuta. Ea se incapataneaza sa creada ca e o persoana constransa cu toate ca eu cred ca e libera atat timp cat depinde de dragoste, de nebunie, de credinta in relatia lor... Cred ca se sileste sa devina eretica, sa-si infrunte ambitiile nesocotite... isi ingreuneaza situatia, probabil de dorul sentimentelor starnite candva in ea, se grabeste sa traiasca, sa revina la viata... cred ca are o pofta nebuna de caldura, cu toate ca nu prea ii place soarele, lumina... Oare are curajul de a merge pana la capat? De a rezista cu zambetul pe buze si fara sa aiba creierul invadat de conceptii? Va putea oare sa aiba puterea de a spune ceea ce simte, ce gandeste? Va capata puterea cuvintelor? Exista capat, final?
Universul ii este acum ca o inchisoare din care trebuie sa evadeze sau sa o transforme in casa mult dorita la malul marii...
Buna dimineata!
S-a dus in bucatarie, si-a facut cafea si si-a aprins o tigara. Asculta Casablanca si parca a primit un pumn de energie. Vrea sa-si inceapa ziua cu ganduri pozitive si pofta de viata.
Trebuie sa evadeze din desert, sa se imbete cu libertate si pofta de viata, sa scape de inchisoarea in care e si straja si detinuta. Ea se incapataneaza sa creada ca e o persoana constransa cu toate ca eu cred ca e libera atat timp cat depinde de dragoste, de nebunie, de credinta in relatia lor... Cred ca se sileste sa devina eretica, sa-si infrunte ambitiile nesocotite... isi ingreuneaza situatia, probabil de dorul sentimentelor starnite candva in ea, se grabeste sa traiasca, sa revina la viata... cred ca are o pofta nebuna de caldura, cu toate ca nu prea ii place soarele, lumina... Oare are curajul de a merge pana la capat? De a rezista cu zambetul pe buze si fara sa aiba creierul invadat de conceptii? Va putea oare sa aiba puterea de a spune ceea ce simte, ce gandeste? Va capata puterea cuvintelor? Exista capat, final?
Universul ii este acum ca o inchisoare din care trebuie sa evadeze sau sa o transforme in casa mult dorita la malul marii...
Buna dimineata!
"O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere", Caragiale
Se gandeste cu teama la ziua in care va pierde totul, la ziua in care nu o sa te mai poata gasi. Viata nu-i este pustie, deocamdata, pentru ca tu faci parte din ea, tu o faci sa spere, sa pretuiasca mai mult orice clipa, tu ai trezit in ea sentimentele de mult uitate, ingropate intr-un colt al sufletului ei. Stie ca in curand va veti pierde si totusi mai spera... vrea sa ajunga sa inteleaga cu inima ei.
Nu vrea comizeratie... vrea sa creada ca totul s-a nascut din admiratie, joc nevinovat si placere.
Se bucura ca faci parte din viata ei, ai ajutat-o sa redevina ceea ce a fost candva, contribui la fericirea ei si asta va ramane pentru todeauna asa. Chiar daca intr-o buna zi, nu te va mai gasi, va veti pierde prin paduri, ea va fi multumita ca ai intrat si ai lasat urme pretioase in universul ei palid. Da... si ai dreptate, tacerea e nimic, cuvintele fac totul, te ajuta sa te avanti in necunoscut, sa ai puterea de a descoperi lucruri noi, si de a putea tine piept provocarilor si bineinteles de a clarifica actiunile sau lipsa lor.
"Azi" devine "Ieri"... nu vrea sa descopere melancolia, regretul... timpul fiind ireparabil...
Nu vrea comizeratie... vrea sa creada ca totul s-a nascut din admiratie, joc nevinovat si placere.
Se bucura ca faci parte din viata ei, ai ajutat-o sa redevina ceea ce a fost candva, contribui la fericirea ei si asta va ramane pentru todeauna asa. Chiar daca intr-o buna zi, nu te va mai gasi, va veti pierde prin paduri, ea va fi multumita ca ai intrat si ai lasat urme pretioase in universul ei palid. Da... si ai dreptate, tacerea e nimic, cuvintele fac totul, te ajuta sa te avanti in necunoscut, sa ai puterea de a descoperi lucruri noi, si de a putea tine piept provocarilor si bineinteles de a clarifica actiunile sau lipsa lor.
"Azi" devine "Ieri"... nu vrea sa descopere melancolia, regretul... timpul fiind ireparabil...
duminică, 5 septembrie 2010
Siguratatea ascunsa in spatele ochelarilor de soare
Ce inseamna, cand te intorci acasa, sa intri pe usa tacand si sa nu ai cui sa-i spui "Buna", sa realizezi ca nu ai cu cine sa imparti patul, cu cine sa faci schimb de idei, cu cine sa-ti imparti trairile... Esti sigur ca TU te simti singur? Daca esti sincer, EA te crede ca ai nevoie de singuratate... Singuratatea ei e trambitata si o stiu doar ele... stelele... uneori ii place sa o ascunda chiar si de ea. Nu vrea sa fie singura, cel care nu-i permite sa traverseze campul de maracini esti chiar TU... Se incapataneaza sa te inteleaga pentru ca doar in tine vede un posibil aspirant al delirului convietuirii in doi.
Ea nu te poate invinui ca esti egoist si ca te complaci in situatie, ca alegi sa ridici scutul impotriva ei, vrea doar sa te scape de solitudine... dar atunci cand singuratatea se uneste intr-o armonie hidoasa cu deznadejdea, ea vrea sa fie langa tine si stie ca, uneori, blestemata de singuratate te ajuta sa creezi, sa te joci cu imaginatia ta mult peste limita normalului, ceea ce o tenteaza si pe ea sa ridice acelasi scut impotriva tuturor.
E 5:27. Aerul din casa devine tot mai sufocant, mai apasator, iar intreaga ei fiinta fara niciun fel de aparare o invita din nou la nenorocire, dar de asta data letala. Inca asteapta sa-i sune blestematul de interfon... spera ca EL sa sa fi tinut de promisiune si sa o scoata din amorteala insuportabila. Se simte torturata de timp si de catre propriile obiecte din casa. Absolut nimic nu-i mai zambeste si totul o face sa se simta rece si straina. Zambetul lui, din poza de pe laptop si de care s-a si indragostit, parca scuipa acum a dezgust, misterul din ochii lui pare acum o respingere totala...
Doar un pas ii desparte. Nu-si poate da seama daca pasul absent este al lui sau al ei. Intre ei curge noaptea cu nepasare si cruzime. Nu vrea sa o consoleze cu nimic si ii ofera toate nuantele de gri.
Ea crede cu desavarsire ca in atata singuratate, dragostea e singura scapare. In ciuda faptului ca ii lipseste logica lucrurilor, a actiunilor lui si ale ei, crede cu putere in relatia lor.
Refuzi sa-i fi aproape cu toate ca tu spui ca nu vrei asta, ca nu vrei sa te mai simti ca o casa parasita sufocata de amintiri, carti si obiecte prafuite.
E 5:53. Ceea ce o consoleaza acum e o cutie de bere si un pachet de tigari. Ambele curve. Stie ca in curand se va intalni din nou cu cosmarul... Se teme de pierderi, de gandul ca ziua va va desparti.
Cu cata duritate si-a creat maestrul Van Gogh picturile...
luni, 30 august 2010
Niste dorinte...
Totul devine complicat atunci cand ai impresia ca universul tau si al celor cu care tu iti imparti existenta intr-o mai mare sau mica masura este simpla... Nu cred poti urca muntele care, aparent, pare usor de strabatut, fara echipamentul necesar. Nu cred ca poti pastra in casa o floare necunoscuta tie pana in momentul respectiv, pe care ai mirosit-o si nu ti-a placut intr-un mod deosebit chiar daca ai primit-o de la o persoana nu tocmai de trecut cu vederea. Nu cred ca poti pretinde ca iubesti marea doar din dorinta de a-l impresiona pe cel care iti este alaturi. Nu cred ca poti spune ca iti place sa stai noaptea pe balcon, sa privesti stelele si sa asculti cu oracaie broastele pe lac doar de dragul formei lui. Nu vreau sa nu te cred in stare sa-ti poti modela conceptiile, formele si continutul in functie de punctele voastre comune din universul fiecaruia. Vreau sa cred ca poti sa-ti doresti sa atingi ceea ce pare intangibil, sa crezi in idealurile voastre si sa faci pe cat posibil sa te bucure si sa intelegi ceea ce pare simplu, cateodata lipsit de sens si consistenta pentru tine, dar de o valoare inestimabila pentru el. Vreau sa cred ca taci pentru ca tu speri la o elocventa mai profunda decat a cuvintelor si nu pentru ca pur si simplu nu mai vrei sa spui nimic, pentru ca nu mai crezi in iubire, in fericire si pentru asta vrei sa uiti de ele... si intri in carapacea de fier. Nu-ti poti pierde intresul chiar daca vorbim despre lucrurile general valabile, despre dorinte sau despre valorile materiale sau spirituale. Nu cred ca vei ramane un singuratic cowboy atata timp cat tu vrei ca dimineata sa te gaseasca invaluit in parfumul pielii ei. Poti pretinde ca vrei sa fi singur atata timp cat nu ajungi sa crezi in propriile=ti nascociri si sa poti fi singur atunci cand realitatea si aparentele de orice fel de natura iti bulverseaza gandirea. Poti admira scoicile din mare chiar daca ea nu te atrage in mod special, poti urca muntele daca ai pe cineva aproape, poti pastra floarea la presat... poti face toate astea pentru confortul ideilor tale si pentru curajul de a te arunca in placerile celuilalt in speranta ca viata lui aparent intunecata si captivanta in acelasi timp iti poate face sa-ti zambeasca toate viscerele... Inca mai cred in fericirea absoluta a ta si a celorlalti....
marți, 10 august 2010
Regina noptii
Ziua a devenit dusmanul ei. Caldura ii topeste puterile, lumina ii orbeste ochii, razele soarelui nu se mai joaca in parul ei ci il arde... Ii place sa viseze, uneori inchide ochii si isi imagineaza tot felul de povesti, de eroi care salveaza lumea, printi si printese care se indragostesc...
Intra in camera ei pe intuneric. Se dezbraca repede, nerabdatoare sa se gaseasca in asternut si sa viseze.
Incepuse sa-i placa foarte mult propriul pat. Ii placea sa-si simta trupul gol cum se destinde pe cearsafurile proaspate, sa-si leneveasca miscarile, sa asculte cantecul noptii, isi simtea corpul leganandu-se ca intr-o betie si ii placea...isi simtea corpul ca si cum ar fi simtit un corp ce, in acelasi timp, e si al ei si al altcuiva... Se silea sa nu adoarma, undeva, ceva, cineva, trebuia sa-i tina companie, sa o introduca in povesti... Necunoscutul o atragea mai mult ca oricand...
Intra in camera ei pe intuneric. Se dezbraca repede, nerabdatoare sa se gaseasca in asternut si sa viseze.
Incepuse sa-i placa foarte mult propriul pat. Ii placea sa-si simta trupul gol cum se destinde pe cearsafurile proaspate, sa-si leneveasca miscarile, sa asculte cantecul noptii, isi simtea corpul leganandu-se ca intr-o betie si ii placea...isi simtea corpul ca si cum ar fi simtit un corp ce, in acelasi timp, e si al ei si al altcuiva... Se silea sa nu adoarma, undeva, ceva, cineva, trebuia sa-i tina companie, sa o introduca in povesti... Necunoscutul o atragea mai mult ca oricand...
joi, 5 august 2010
Jocul de-a adevarul...
Plaja din Vama Veche. Doua perechi de parinti "adusi" in Vama de catre bomba( amintiri) eliberata din tunul aflat pe campul uscat si fara flori( Bucuresti) ba se stropesc in apa, ba se saruta, ba flirteaza, fumeaza, se trag de picioare pe sub apa... Pescarusii se distreaza, deasupra lor, de ei. Soarele le zambeste si vantul le e prieten. Pe plaja, in nisip, doua fetite, prietene bune, 4, respectiv 7 ani, se joaca. Vor sa faca un castel din nisip condus de 2 regine, multi argati si prieteni... Toti sa se inteleaga bine, sa fie pace in permanenta. Castelul sa fie inconjurat de apa, pentru a nu-l "dobandi" strainii, sa fie decorat cu flori si stelute. Se straduiesc sa-si construiasca "visul". Mai se strica de la prea multa apa... dar nu-i nimic. Ele stiu ca sunt impreuna, ca pot reusi si se amuza asupra faptului. Intr-un final, dupa stradania depusa reusesc sa construiasca castelul mult-asteptat cu toate dorintele lor in el. Dintr-o data, celei mai mici i se pare ca cea mare a tradat-o. Ca geamul despre care au stabilit impreuna ca va fi pus pe partea stanga, se afla acum pe dreapta. Ii cere explicatii si din cauza oboselii accentuate, strica castelul si fuge pe cearsaful de pe nisip. Grimasa sceptica... Cealalta, mai mare, se aseaza in fund pe nisip si cu lacrimi in ochi priveste castelul daramat de prietena ei, cu care credea ca isi va realiza dorintele... IMPREUNA...
La cativa metri, doua perechi de parinti ba se stropesc in apa, ba se saruta, ba flirteaza, fumeaza, se trag de picioare pe sub apa...
La cativa metri, doua perechi de parinti ba se stropesc in apa, ba se saruta, ba flirteaza, fumeaza, se trag de picioare pe sub apa...
vineri, 30 iulie 2010
Un diletant preocupat de melancolie
Iti place sa scrii pe intuneric la lumina unei lumanari "prapadite", cuvintele ti se invaluie in mister, prin toti porii tai iese candoarea. Gandurile ti le asterni pe singura foaie ramasa, ratacita prin casa... Ai vrea ca ziua sa se transforme in noapte... Ai o nevoie permananeta de intuneric... Esti doar tu cu tine... Berea ti se agita... tigarea se arde... Vai... ai tusit si ai intins scrumul pe mocheta. Acum cine va face curat? Tu nu esti in stare, tu nu stii decat sa scrii, sa iubesti, sa creezi... Tu nu cauti subterfugii si nici motivari... Inima ta are ratiuni pe care ratiunea nu ti le cunoaste...
De ce iubesti cerul noaptea? Iti place sa privesti cerul... Lumina stelelor parca iti mangaie fata, nu? Copacii iti zambesc, frunzele, aleea, becurile, oamenii, florile, iarba, toate simti ca iti apartin, nu? Cand se lasa intunericul capeti putere deplina. Le poti controla pe toate... dar si ele te influenteaza... Iti place noaptea pentru ca e racoare, nu? Si adevarurile sunt mai simple si mult mai clare... Aerul e mai curat... plamanii iti cer aerul ala... Te avanti cumva in necunoscut?
Esti singur si nu vrei sa recunosti... vrei sa ascunzi asta chiar si de tine... Te simti bine in singuratatea ta, asta te face sa te simti cumva unic... Tu iubesti? Am impresia cateodata ca o dispretuiesti... Daca ai ajuns in stadiul asta inseamna ca ti-ai dorit-o excesiv, candva... Nu cred ca ai schelet in suflet. Cred doar ca refuzi sa recunosti adevarul... Sa stii ca nu te consider un las, ci doar un suflet ratacit in neant... Dar, sa stii ca si in golul ala nesfarsit poti gasi iubirea... Nu esti blestemat sa fii nomad... Nu-ti gasesti linistea si fericirea... inca... Sunt sigura ca la un moment dat iubirea te va hartui in ciuda faptului ca tu nu vrei sa te lasi prins in mrejele ei. Vrei vrea sa ucizi pentru o simpla imbratisare, pentru un zambet, pentru un sarut... Cuceresti fara sa stapanesti nimic... Nici nu vrei asta. Ai un suflet mult prea nobil...
Sunt sigura ca odata cu prima imbratisare a iubirii adevarate vei descoperi eternitatea... Sufletul ti-e inca gol...
Sa nu-ti fie teama sa calci pe pietrele unde si pline de iarba ca te face sa aluneci... Stii? Marea e prietena noastra... pescarusii or sa aiba grija de tine... de sufletul tau.
De ce iubesti cerul noaptea? Iti place sa privesti cerul... Lumina stelelor parca iti mangaie fata, nu? Copacii iti zambesc, frunzele, aleea, becurile, oamenii, florile, iarba, toate simti ca iti apartin, nu? Cand se lasa intunericul capeti putere deplina. Le poti controla pe toate... dar si ele te influenteaza... Iti place noaptea pentru ca e racoare, nu? Si adevarurile sunt mai simple si mult mai clare... Aerul e mai curat... plamanii iti cer aerul ala... Te avanti cumva in necunoscut?
Esti singur si nu vrei sa recunosti... vrei sa ascunzi asta chiar si de tine... Te simti bine in singuratatea ta, asta te face sa te simti cumva unic... Tu iubesti? Am impresia cateodata ca o dispretuiesti... Daca ai ajuns in stadiul asta inseamna ca ti-ai dorit-o excesiv, candva... Nu cred ca ai schelet in suflet. Cred doar ca refuzi sa recunosti adevarul... Sa stii ca nu te consider un las, ci doar un suflet ratacit in neant... Dar, sa stii ca si in golul ala nesfarsit poti gasi iubirea... Nu esti blestemat sa fii nomad... Nu-ti gasesti linistea si fericirea... inca... Sunt sigura ca la un moment dat iubirea te va hartui in ciuda faptului ca tu nu vrei sa te lasi prins in mrejele ei. Vrei vrea sa ucizi pentru o simpla imbratisare, pentru un zambet, pentru un sarut... Cuceresti fara sa stapanesti nimic... Nici nu vrei asta. Ai un suflet mult prea nobil...
Sunt sigura ca odata cu prima imbratisare a iubirii adevarate vei descoperi eternitatea... Sufletul ti-e inca gol...
Sa nu-ti fie teama sa calci pe pietrele unde si pline de iarba ca te face sa aluneci... Stii? Marea e prietena noastra... pescarusii or sa aiba grija de tine... de sufletul tau.
luni, 26 iulie 2010
Aurel Miheles
Duminica seara. Stabilesc cu Andrei Dombrovschi sa mergem de dimineata la biblioteca, la scoala, sa ne luam Tolstoi si sa ne apucam de treaba.
"Trebuie sa ne punem cu burta pe carte! Gata, am lenevit destul, dragul meu! Vacanta s-a sfarsit!", ma adresez lui Andrei.
" Bine, Oana. Maine dimineata, la 10:00 astept sa ma suni si sa mergem impreuna la scoala".
Stau pe mess pana dimineata, pana pe la vreo 4:30. ( bine, intre timp am citit si Livada cu visini, Cehov). Ce sa-i faci... ispita e mare. Chiar daca nu-mi place sa comunic prin intermediul netului... deocamdata, altfel nu am cum.
Ma trezesc dimineata,adica pe la 9:30 (in intarziere fiind), il sun pe Andrei, il "echipez" si pe Rooney si plecam spre facultate. Ajungem acolo si... sa vezi si sa nu crezi! Biblioteca inchisa, la fel si secretariatul. Hotaram sa mergem la anticariat sa-mi iau cartile. Ajungem la Universitate si incepem sa-l cautam Tolstoi( in carne si oase hahaha). Ma opresc in fata unui stand si ma uit la carti. Deodata, in spatele meu, o voce calda si patrunzatoare cere tragicii greci. Ma intorc cu fata la dansul, razand in hohote si ii spun ca eu sunt satula de ei. Ne-a pus doamna Nistor la scoala sa-i citim si ca nu mai vreau sa aud de ei. Ca nu-mi place tragedia. El schiteaza un zambet pe fata si ma intreaba ce carte caut. Ii spun ca Tolstoi-Razboi si Pace. Dar nu ca e o dorinta de-a mea sa-l citesc ci ca-mi trebuie la scoala. Ii spun ca scriitorii mei preferati sunt Kafka si Dostoievski. Mai facem schimb de informatii despre autori si carti si ma intreaba la ce facultate sunt. Ii spun si el iar imi zambeste. Ma intreaba daca am vazut" De-ale carnavalului". Ii spun ca da, si distributia, doar ca nu mai stiu de cine e regizata. I-am zis ca ne-a zis Doru Ana, la scoala, ca regizorul s-a stabilit in America, dar nu mai ii stiu numele.
El zambeste din nou si imi spune ca el l-a regizat. Sa-mi pice fata. Ne-am prezentat. El:Aurel Miheles, Eu: simpla Oana Draghici. Inca nu realizam cu cine stau de vorba. Am mai discutat putin despre teatru si ne luam la revedere.
Imi cumpar cartile si zaresc bratari, care mai de care mai colorate. "Bling-bling" ochii mei. Pornesc spre ele. Imi aleg doua, le platesc, si in spatele meu iar aceeasi voce patrunzatoare si putin emotionanta. Era el. Venise sa-mi recomande o carte despre tragedie. Mi-a garantat ca dupa ce o sa o citesc ma voi indragosti de tragedie. Acum sunt eu cea care ii zambeste. Deschide iar discutia. Vorbim despre Sadoveanu, Albulescu, Vasilica Tastaman, Stefan Velniciuc( pe care mi l-a descris foarte frumos si m-am bucurat enorm de mult, mai ales ca am si onoarea de a fi studenta dansului). Isi mai cumpara o carte, ne strangem mainile si isi ia la revedere. Imi ureaza multa bafta in continuare. Se vedea din privirea lui ca i-a facut placere sa discute cu mine. Probabil pentru ca am fost deschisa si nu am avut niciun fel de retineri, eu nestiind cine este cu adevarat.
Ajung acasa si il caut pe net. Gasesc o gramada de informatii despre dansul. Dintr-o data imi amintesc ca si Doru Ana ne-a vorbit despre el cu caldura si respect.
Imi pare rau ca astazi am cunoscut o adevarata personalitate si ca nu i-am acordat atentia necesara. Dupa ce ca ne aflam in Romania si actorii, respectiv regizorii nu primesc atentia bine meritata, eu care impartasesc aceeasi pasiune cu ei... ma comport astfel. Imi pare rau ca s-a intamplat asa, as fi putut sa-i laud filmul " De-ale carnavalului" care mi-a placut extraordinar de mult, dupa care mi s-au "scurs" ochii si despre alte filme de-ale dansului... N-am facut asta... parca am fost in transa...
duminică, 25 iulie 2010
Straini in noapte... si in zi...
Ea. Sta pe balcon, pe scaun, cu tigarea intr-o mana si cu paharul de vin alb, sec, in cealalta mana. Priveste luna. Parul ce-i miroase a tei si care-i straluceste in lumina lunii ii este ravasit de vantul ce se plimba printre copacii din fata geamului ei. O macina fel si fel de ganduri. Nu stie ce se intampla cu ea, cu cei din jurul ei, cu natura, cu steaua imensa pe care o vede pe cer in fiecare seara, careia i se vede si forma( ca cele pe care le desenam noi) si care e atat de aproape... Sunt doar cateva lumini aprinse in apartamentele din fata blocului ei... Majoritatea lumii doarme. Oare ce-or visa? Sunt obositi sau se iubesc? Sunt tristi sau se alinta? Se cearta sau se bucura la surprizele la care s-au gandit in timpul zilei? Cainii latra, se joaca, mai alearga cate-un biciclist... El ce-o face? Sunt atat de aproape si degeaba... parca ar fi doi straini... ea stie ca lucrurile sunt mult mai simple... Dar el e asa si nu il poate schimba... iar ea se simte bine cu ea, mai libera... are mai multa incredere in ea...
El. Sta rezemat de tocul usii al balconului. O priveste. Ochii ii sunt inlacrimati. Ii admira fiecare firicel de par, fiecare miscare. O soarbe din priviri cand trage cu pofta din tigarea aia nenorocita si cum se joaca cu fumul, face cercuri apoi pune linistita scrumul in scrumiera. O iubeste atat de mult... Ii place ca e imbracata in alb, in camasa lui... Nu intelege ce s-a intamplat cu ei, de ce nu mai fac parte din aceeasi lume. Cand au luat-o pe drumuri diferite? De ce s-au ratacit? Acum fiecare e in padurea lui... O vrea iar langa el, vrea sa o inteleaga din nou, sa o simta din priviri, din gesturi... Stie ca nu apartine altcuiva dar nici a lui parca nu mai e...
Ea. Se ridica de pe scaun, se intoarce spre el fara sa-i vorbeasca. Se intinde pe pat, strange perna in brate si ii dau lacrimile.
El. Se aseaza pe scaunul din balcon, isi strange fruntea grea in palme si incepe sa planga...
El. Sta rezemat de tocul usii al balconului. O priveste. Ochii ii sunt inlacrimati. Ii admira fiecare firicel de par, fiecare miscare. O soarbe din priviri cand trage cu pofta din tigarea aia nenorocita si cum se joaca cu fumul, face cercuri apoi pune linistita scrumul in scrumiera. O iubeste atat de mult... Ii place ca e imbracata in alb, in camasa lui... Nu intelege ce s-a intamplat cu ei, de ce nu mai fac parte din aceeasi lume. Cand au luat-o pe drumuri diferite? De ce s-au ratacit? Acum fiecare e in padurea lui... O vrea iar langa el, vrea sa o inteleaga din nou, sa o simta din priviri, din gesturi... Stie ca nu apartine altcuiva dar nici a lui parca nu mai e...
Ea. Se ridica de pe scaun, se intoarce spre el fara sa-i vorbeasca. Se intinde pe pat, strange perna in brate si ii dau lacrimile.
El. Se aseaza pe scaunul din balcon, isi strange fruntea grea in palme si incepe sa planga...
vineri, 23 iulie 2010
Evenimentul din fundul curtii...
Intr-o zi, da pe bune, gascanul din curtea lui Radu-Calin Blideran alerga o rata. A tras-o de codita si a iesit un ou. Mirat, gascanul, s-a oprit pe cararea pavata si a inceput sa-si creeze un "film".
Actiunea se petrece undeva la tara. Curtea plina de verdeata, viermisori, bautura si femei(rate, gaste, gaini). Gascanul, personajul principal, cu sapca Black Bull intr-o parte, cu tricoul rupt in partea stanga, jos, iese la agatat. Si nu asa orisicum: cu tigarea in coltul gurii si cu sticla de crema de whisky. Pe sticla si-a lipit un biletel pe care si-a scris:" Nu, Gascanilor! Bautura carbogazoasa ce creeaza instabilitate si confuzie stomacului! Da, femeilor carora le plac unghia mea verde la piciorul stang."
In curte, muzica data la maxim. Care mai de care sa-si etaleze vestimentatia. Deci, cum spuneam, gascanul se plimba prin curte, prin confetti. Deodata, isi intoarce capul, slow motion, dupa o dama data cu un parfum foarte scump. Se duce spre ea, isi introduce o scobitoare intre dinti pentru a parea mai "jmecher". Aceasta se uita crucis la el si il roaga sa o lase in pace, ea avand alte treburi mai importante de facut( rata fiind un fel de Betty cea urata).Badaranul de gascan o intreba: " Ia zi, duduie cu pantofi si cuie, eu sunt dezamagit si trist... vrei sa ti-o trag ca-n filme, pardon... sa te fac un twist?"
Rata: " Dumneata te crezi cumva pe bulevard?"
Gascanul: " Nu duduie, ma simt ca-n Rai de cand v-am vazut. Am impresia ca ochii imi joaca feste. Nu pot sa cred ca o astfel de femeie exista printre noi, amaratii si uratii pamantului. Sunteti divina!"
Rata: " Ia, du-te mah si plimba ursu`! Ai impresia ca eu ma joc? Ca am timp de asa ceva?"
Gascanul: " Nu, nu... Nu vreau sa imi bat joc. As putea sa-mi petrec tot restul vietii cu dumneavoastra."
Rata: " Nu vorbi prostii. Vezi ca daca iti doresti prea mult un lucru se poate indeplini."
Rata isi da penele intr-o parte, isi intoarce fundul de care e vizibil mandra, si porneste pe ritmurile Macarenei. Gascanul innebunit, fuge dupa ea se impiedica si o trage de codita. Dintr-o data, iese un ou de aur de 14 K doar.
Rata:" De acum voi fi pe veci a ta. Sa ma rasfeti, sa ma iubesti, sa fii valetul meu iubit. In curand vei fi tatic"
Gascanu: " Dar de ceeeee??? Nu am facut nimic! Nici macar nu te-am pipait"
Rata: " Ti-am spus sa nu-ti doresti prea mult un lucru ca poate deveni al tau".
Dintr-o data gascaul isi scutura capul, priveste spre Cer si Ii multumeste boss-ului ca a fost doar un vis. Cand credea ca s-a mai linistit un pic... vede un ou pe jos... Intra in panica si intreaba rata ce s-a intamplat...
Rata: " Ce sa se intample nemernicule???? M-ai speriat si uite... cred ca am avortat!". Si, deodata, "zbang" una in fata gascanului. Cade asta si isi face un alt film... HAahaha. Ce film??? Piesa de teatru de asta data!
Radu-Calin Blideran, cu siguranta, e mandru ca are astfel de oratanii prin curte... jmechere, desteptchie gen Einstein...
Radule, maica, vreau si eu un autograf! :)
Actiunea se petrece undeva la tara. Curtea plina de verdeata, viermisori, bautura si femei(rate, gaste, gaini). Gascanul, personajul principal, cu sapca Black Bull intr-o parte, cu tricoul rupt in partea stanga, jos, iese la agatat. Si nu asa orisicum: cu tigarea in coltul gurii si cu sticla de crema de whisky. Pe sticla si-a lipit un biletel pe care si-a scris:" Nu, Gascanilor! Bautura carbogazoasa ce creeaza instabilitate si confuzie stomacului! Da, femeilor carora le plac unghia mea verde la piciorul stang."
In curte, muzica data la maxim. Care mai de care sa-si etaleze vestimentatia. Deci, cum spuneam, gascanul se plimba prin curte, prin confetti. Deodata, isi intoarce capul, slow motion, dupa o dama data cu un parfum foarte scump. Se duce spre ea, isi introduce o scobitoare intre dinti pentru a parea mai "jmecher". Aceasta se uita crucis la el si il roaga sa o lase in pace, ea avand alte treburi mai importante de facut( rata fiind un fel de Betty cea urata).Badaranul de gascan o intreba: " Ia zi, duduie cu pantofi si cuie, eu sunt dezamagit si trist... vrei sa ti-o trag ca-n filme, pardon... sa te fac un twist?"
Rata: " Dumneata te crezi cumva pe bulevard?"
Gascanul: " Nu duduie, ma simt ca-n Rai de cand v-am vazut. Am impresia ca ochii imi joaca feste. Nu pot sa cred ca o astfel de femeie exista printre noi, amaratii si uratii pamantului. Sunteti divina!"
Rata: " Ia, du-te mah si plimba ursu`! Ai impresia ca eu ma joc? Ca am timp de asa ceva?"
Gascanul: " Nu, nu... Nu vreau sa imi bat joc. As putea sa-mi petrec tot restul vietii cu dumneavoastra."
Rata: " Nu vorbi prostii. Vezi ca daca iti doresti prea mult un lucru se poate indeplini."
Rata isi da penele intr-o parte, isi intoarce fundul de care e vizibil mandra, si porneste pe ritmurile Macarenei. Gascanul innebunit, fuge dupa ea se impiedica si o trage de codita. Dintr-o data, iese un ou de aur de 14 K doar.
Rata:" De acum voi fi pe veci a ta. Sa ma rasfeti, sa ma iubesti, sa fii valetul meu iubit. In curand vei fi tatic"
Gascanu: " Dar de ceeeee??? Nu am facut nimic! Nici macar nu te-am pipait"
Rata: " Ti-am spus sa nu-ti doresti prea mult un lucru ca poate deveni al tau".
Dintr-o data gascaul isi scutura capul, priveste spre Cer si Ii multumeste boss-ului ca a fost doar un vis. Cand credea ca s-a mai linistit un pic... vede un ou pe jos... Intra in panica si intreaba rata ce s-a intamplat...
Rata: " Ce sa se intample nemernicule???? M-ai speriat si uite... cred ca am avortat!". Si, deodata, "zbang" una in fata gascanului. Cade asta si isi face un alt film... HAahaha. Ce film??? Piesa de teatru de asta data!
Radu-Calin Blideran, cu siguranta, e mandru ca are astfel de oratanii prin curte... jmechere, desteptchie gen Einstein...
Radule, maica, vreau si eu un autograf! :)
joi, 22 iulie 2010
Anii de sus ai gloriei lor...
Da... mi-e dor... Mi-e dor de tine... au trecut multi ani de cand tu nu mai esti langa mine... 10 ani nenorociti!!! Ai plecat fara ca eu sa stiu cand. Am stat langa tine nopti intregi. Nu vroiai sa mananci decat de la mine, vroiai sa-ti iau tigari pe ascuns, eu te ascultam... Ai asteptat sa adorm si ai plecat. Stiu ca nu vroiai asta, ne iubeai prea mult, vroiai sa te bucuri de noi, vroiai sa ma alinti in continuare, sa-mi dai bani imprumut si sa ma treci pe caiet, sa razi de nazabtiile mele, sa te bucuri de inteligenta si respectul meu fata de oamenii mai mari, sa te mandresti cu mine,sa ma vezi actrita, sa ma duci pe balta si sa ma plimbi cu barca. Sa-mi faci ciorba de peste cu apa din balta si sa razi de mine cand ma stramb ca nu imi place si ca mi-e scarba, sa-mi dai icre negre si eu sa le mananc cu mate, sa calaresc porcii taiati, sa te amuzi cum ma alearga gainile prin curte ca le-am furat puii... Sa ma vezi jucandu-ma cu animalele, sa te incante fata mea mirata cand fata o vaca, sa ma aperi de mamaia cand vroia sa ma bata cand bagam porcii in casa. M-ai invatat sa-mi bag o perna in pantaloni cand ea venea sa ma bata la fund. M-ai invatat sa iubesc animalele si natura, oamenii... Nu pot sa uit cand mamaia se chinuia sa faca mancare si tu bagai strainii in casa si le dadeai meniul creat cu sudoare de dansa. Cand beai dupa-amiaza si te ameteai. Vai, cat mai radeam de tine cand te sprijineai de peretii casei sa nu cazi iar mamaia iti facea fel si fel de scene. Se prefacea ca lesina, ca ii este rau... Haaaaa, cand am bagat pisica in soba cu TT... Doamne... Si casuta aia in pamant, in padure pe care mi-ai facut-o...barcuta-leagan din curte care a facut multe victime. Asa si-au spart capul Lori si Marcela... Marcela are acum o fetita... Mi-e dor de oamenii care veneau la noi, de politistul Andrei de care eu eram indragostita... de crapii tai cu sare uscati pe franghie, de mainile tale muncite, povestile tale... M-ai invata sa fiu microbista :) Tineam cu Rapid... Erai foarte mandru ca eu sunt singura microbista din familie, ca ma uitam cu tine la meciuri, te enerva rasul meu de 40 de minunte cand venea timpul stirilor la televizor si ma dadeai afara din casa. Eu ma urcam pe casa si iti deranjeaza antena... Mi-e dor de toate astea... Ma trezeam cu tine in fiecare dimineata a 5:00 sa facem focul in casa, sa dam de mancare animalelor... Am atat de multe amintiri,,, mi-ai facut cea mai frumoasa copilarie... nu pot sa uit ziua cand mi l-ai daruit pe Bujor... cel mai tare calut din sat. Mi-e dor de caii tai, de vacile si oile tale, de capre, de gaini, de morunii tai... chiar si de lemnele din curte... Mi-e dor de tine... Vorbesc cu tine zilnic, dar tu taci... nu-mi mai raspunzi... De ce nu ma mai enervezi? De ce nu mai razi de mine? De ce nu te mai vad? Doar te simt... Vom mai putea fi oare vreodata impreuna? Acum Laluta ta e singura si te asteapta la poarta... Iti da chiar ea vin si tigari numai sa te intorci... si face si mancare multa pentru toata lumea... Nu pot merge acolo, sa-ti vad poza pe crucea aia nenorocita, nu pot intra in camera ai din care tu ai plecat... nimic nu mai e ca inainte fara tine... Tu stii oare cat de mult te-am iubit? Nu cred ca ti-am spus-o niciodata...
Tu esti acolo... Eu aici... De ce?
Cu parul alb si lacrimi in ochi rupe fila ce-a scris-o mai de demult. A deranjat-o faptul ca amintirile ei, puse pe acea fila, se jucau prea mult. Avea impresia ca isi bat joc de ea. Nu se mai simtea la fel la fel de tanara, usoara, pura, frumoasa... Tabloul de deaspupra patului cu ea si sotul ei o raneste... El nu mai e langa ea. Ca un las a parasit-o si s-a dus ACOLO... Asa au facut mai toti cei dragi ei... Se simte cumva singura, parasita. Isi are copii si nepotii insa acestia nu au timp sa o viziteze. Vorbesc la telefon, dar degeaba... faptul asta nu poate acoperi golul. Nu vrea sa plece de acolo, din casa pe care a construit-o impreuna cu cel care i-a fost alaturi 57 de ani... O tin acolo copacii pe care i-au plantat impreuna, cocina pe care au construit-o impreuna, cuibarul, gradina plina de legume si flori... Isi aminteste chiar si de chirpicii cu care au construit casoaia... degeaba e casoaie daca ea e singura... Vorbeste cu animalele ei, cu fructele ei, cu noul membru al familie Kiko-catelusa poznasa...
In fiecare zi face gogosi si multa mancare in speranta ca bucata ei de Rai va fi umpluta din nou ca pe vremuri...
O gasesti la poarta cu catelusa ei, cu ochelarii pe nas si cu mainile incrucisate. Mai nou are telefon mobil si asteapta sa fie sunata... ziua sa-i fie mai plina, macar de cuvinte, de ganduri pozitive... Mai are multa iubire de oferit... Si eu o iubesc atat de mult...
In fiecare zi face gogosi si multa mancare in speranta ca bucata ei de Rai va fi umpluta din nou ca pe vremuri...
O gasesti la poarta cu catelusa ei, cu ochelarii pe nas si cu mainile incrucisate. Mai nou are telefon mobil si asteapta sa fie sunata... ziua sa-i fie mai plina, macar de cuvinte, de ganduri pozitive... Mai are multa iubire de oferit... Si eu o iubesc atat de mult...
miercuri, 21 iulie 2010
Tu ce faci cand te simti albastru?
Eu scot tigarea din pachet, trag din ea, eventual beau o bere si apoi ma imaginez ca sunt pe pietre la mare. Vad cerul, stelele, marea... Aud chiar si pescarusii... Dar ca sa fie real pe bune, ma urc in masina si plec spre mare... Nasol cu berile alea de dinainte... Masina mea nu prea suporta mirosul de bere, bordul o ia razna, politistii se amuza... culorile se amesteca... e placut. Nasol e momentul in care trebuie sa plec. Imi satisfac damblaua pe jumatate si ma reintorc in orasul 'trist" unde frunzele imi zambesc pe ascuns de teama sa nu fie vazute de altcineva, unde pasarile imi canta la geam... Trece o zi si dorul imi bate din nou in geam... si mai si imi sopteste: Hai, Oana, la mare... te asteapta sa va jucati'
Pink! Pong!
Pink! Pong!
luni, 19 iulie 2010
Eagle dernière
Un matin, le ciel était sombre foule comme des aigles. Oiseaux de plongée, est resté quelques minutes, puis, volant vers le ciel. Eagle mai dernier, mais a baigné tranquillement, puis se dilatent sur un rocher à sec et y est resté ... immobile. Personne ne le voit ... il vient de ...
sâmbătă, 17 iulie 2010
Ce vreau sa ma fac cand voi fi mare?
Cand esti mic nu prea stii ce vrei sa te faci cand vei fi mare. Unii dintre parinti isi dau odraslele la diferite activitati extrascolare. Uneori sunt atat de multe incat nu mai stiu pe ce drum sa o ia. Cred ca perioada cea mai buna pentru un copil, pentru a fi in stare sa se hotarasca ce vrea sa opteze este clasa a 8-a. Oare este o coincidenta intre a opta( a alege) si clasa a opta? Se scriu la fel...
sâmbătă, 10 iulie 2010
Un fel de... euforie...
Ce ti-e si cu oamenii astia... Incepi conversatia din banalitati... si ca sa fie si mai banal, pe Facebook. Bine... daca nu stiam ca este un prieten de-al unui prieten de-al meu nu as fi inceput discutia. Azi asa, maine asa si banalul se transforma in sublim, totul devine personal si extraordinar... ne "folosim" de subiecte mai interesante si incepi sa simti ceva... ca te atasezi cumva de persoana respectiva... se leaga ceva, chiar daca este la mii de km departare. Te atrage ceva... nebunia din ochii lui pe care o vezi in poze, parul ala ciufulit, cuvintele "rebele" cu care se joaca... pare o persoana nonconformista, libera, care stie sa iubeasca si sa nu se limiteze... Care iubeste viata, natura... Si dintr-o data se rupe... nu stiu de ce... Comunul parca incepe se se instaleze, fluturii pe care ii vedeam amandoi sa-si piarda culorile si sa se piarda... Poate oboseala e de vina si nu imi dau seama... Poate ma insel... sau nu? Habar n-am... Drat, "actorule"!
vineri, 9 iulie 2010
Uitam sa fim fericiti...
Gandurile murdare incep sa se plimbe goale pe nisipurile ude din creierii nostri. Fericirea se gaseste in lucrurile "spalate". Nu te mai poti misca. Trupurile ne devin transparente si nesemnificative. Bucuria sublima e greu de dobandit. Se cresteaza prea mult si nemilos in arborii genealogici. Ne conduc banii si puterea. Ne vindem sufletele ieftin. Am pierdut drumul catre coltul de Rai... Mai putem oare sa gandim? Mai suntem in stare de asa ceva? Sau trebuie sa ma consolez cu ideea ca am devenit niste roboti. Niste roboti care functioneaza cu bani, bagi un banut, ridica o mana, un picior, bagi doi banuti isi deseneaza un zambet pe fata, bagi vreo 5 banuti si iti da un pupic... si asa mai departe. In functie de dorinte, pretul creste sau... scade...
Familia Munteanu- suflete dragi
Cristi- un barbat de douazeci si trei de ani, potrivit la statura, nici prea gras nici prea slab, cu obrazul putin buged si roscovan, bine ras, parul blond, unghii ingrijite. Hainele dichisite si casual, rufaria ireprosabila. Vorbea cald dar in acelasi timp cu un ton patrunzator, sigur. Toti cei care-l cunosc il gasesc un om vesel, plin de viata, bine scuturat, care-si "cunoaste"bine familia si interesurile.
Asa l-am deslusit eu pe Cristi in prima zi cand l-am cunoscut. Marile din ochii nostri s-au unit, pescarusii nostri s-au imprietenit, au inceput sa prinda pesti impreuna. La fiecare clipa afectarea lui tainuita se facea simtita. Mi-a fost cu usurinta sa-mi dau seama ca are un suflet bogat, plin de iubire si compasiune, ca stie sa-si gaseasca fericirea in lucrurile simple, sa-si pretuiasca familia... sa dea totul pentru ei. Imi place la nebunie modul lui de a fi, de a trece cu usurinta, nu cu nepasare, peste orice fel de obstacol... gandirea lui pozitiva, bucuria de a-si tine sotia si copilul in brate, bucuria copilareasca si parinteasca in acelasi timp la vederea zambetelor lui David. Grija cu care isi "apara" familia, bucuria cu care si-a construit "cuibul" ... E la inceput de drum... dar stiu ca nu e un drum gresit, si probabil si el stie asta...
Sunteti extraordinar de frumosi impreuna: Tu, Alexandra si David. O famile calda, "bogata", unita, tanara si plina de sperante. Ma bucur ca v-am cunoscut, suflete vesele, colorate... Aveam nevoie de voi!
Chin inconstient
Munti de bani, monede, facturi... banii se intrevad la orizont. Masini de lux, apartamente cu toate dorintele unui visator de zi materializate, vacante in cele mai pretentioase statiuni, fite cat toate cele enumerate la un loc, gigolo intretinuti ( baieti de companie pentru amuzament), pitzipoance doritoare de faima si de lux, pustani smecheri pe banii si faima parintilor... in concluzie, suflete nevinovate vandute la kilogram in SH-uri...
Ei nu stiu ca muscaturile de veverita pot avea consecinte serioase, grave- TURBARE!
Sa fii propria-ti mama si propriu-ti tata, sa fii propriu-ti supervizor... e greu, nu?
Ei nu stiu ca muscaturile de veverita pot avea consecinte serioase, grave- TURBARE!
Sa fii propria-ti mama si propriu-ti tata, sa fii propriu-ti supervizor... e greu, nu?
duminică, 4 iulie 2010
Oana Draghici& Anca Dinicu vs. Radu Vulcan& Tudor Vladimirescu
Sedinta foto. Vineri, poze de proba. Terminam treaba, eu si Anca Dinicu, si fotografii( Radu Vulcan si Tudor Vladimirescu) graiesc astfel: "Sambata, printesele noastre, NU club, Nu destrabalare, DA odihna, somn".
Oana: "Cum sa nu, cum ne cantati asa dansam."
Anca: " Dorintele voastre sunt pentru noi ordine extraordinar de placute si chiar usor de urmat."
Oana catre Anca: "Si-asa n-aveam chef Anco de panarame, lasa ca stam si noi in casa, ne luam ziare, ne facem cafea, tragem cu pofta din tigari ca niste pensionare atragatoare si de fapt... tragem pe dreapta... Schimbam si noi decapotabilele cu Tuareguri"
Anca: "Da, Oano... asa facem. Trebuie sa ne mai odihnim. A... apropo, stii care este dorinta cea mai mare a mamei mele?? Haaaaaa... Nu stii fa tampito! Sau stii?"
Oana: " Sa nu iti mai dezvirginezi masina? "
Anca: "Retardatooooooooooo... Nu e asta. Sa nu mai pierd noptile. Sa aduc natura la normal. Adica ziua sa fie ziua si noaptea noapte, nu invers. "
In fine, discutia noatra a mai contiunat, evident.
Sambata dimineata. Ma trezesc pe la 8:00 cu greu, bineinteles. Vineri seara am iesit pe Lipscani. Ma duc la pregatire, la Andrei. Ajung acasa, fac curat , o friptura, il scot pe Rooney. Suna Radu. Maine dimineata, la 9:00, ne intalnim la Moghioros. Eu tare ca zmeul : "Sigur ca da. Vom fi acolo, negresit. "
Ce ma gandesc eu.. Daca tot ne intalnim acolo, mai bine dorm la Anca, in Drumul Taberei. O sun pe Anca, o anunt ca dorm la ea :), ea accepta, imi fac ditamai bagajul, il "imbarc" pe Rooney si plecam in "expeditie". Ajung la Anca pe la 23:30. Dar totusi, ce facem??? E mult pea devreme. O ora parca tot am putea sta pe afara. Ne gandim sa luam seminte, tigari, suc si sa stam in fata blocului. Deodata, dintr-un colt al gentii, se aude un sunet predestinat. Ca cel al telefonelor vechi. Deschid geanta, scot telefonul. E Dan. Cica sa mergem pe Lipscani ca e ziua unui prieten. Accept fara nicio ezitare. O conving si pe Anca... Ajungem in La Historia :) Cam nasoli oamenii, tristi... Dansau si zambeau gratuit. Nu conteaza. Noi suntem impreuna, distractia vine imediat. Ca zacusca pe paine. Ne uitam la ceas: 03:15. fUCK!!!! Hai acasa! Gata. Ne luam jucariile si plecam. Ajungem acasa. Parca nu ne e somn. Hai mai bine sa stam la un pahar de vorba si... de vin si cate-o tigara. Cadem de comun acord, si asta facem si acum :)). Maine nu stiu ce va fi, cum va fi... acum e bine! :)
Atat am avut de spus... interesant sau nu... Nu stiu.. e bun de citit :0 asa de plictiseala... Gata! Ridic paharul in cinstea voastra! Nu fiti gelosi!
Inca ceva: Anca o cearta pe Minnie, a facut clatite si se mai si demachiaza si ma streseaza cu o melodie de pe Youtube pe care o are si la telefon si o aud zilnic. E ca raia... Nu mai pot scapa de ea... sa i-o sterg? :)) Da da daaaaaaaaa
Oana: "Cum sa nu, cum ne cantati asa dansam."
Anca: " Dorintele voastre sunt pentru noi ordine extraordinar de placute si chiar usor de urmat."
Oana catre Anca: "Si-asa n-aveam chef Anco de panarame, lasa ca stam si noi in casa, ne luam ziare, ne facem cafea, tragem cu pofta din tigari ca niste pensionare atragatoare si de fapt... tragem pe dreapta... Schimbam si noi decapotabilele cu Tuareguri"
Anca: "Da, Oano... asa facem. Trebuie sa ne mai odihnim. A... apropo, stii care este dorinta cea mai mare a mamei mele?? Haaaaaa... Nu stii fa tampito! Sau stii?"
Oana: " Sa nu iti mai dezvirginezi masina? "
Anca: "Retardatooooooooooo... Nu e asta. Sa nu mai pierd noptile. Sa aduc natura la normal. Adica ziua sa fie ziua si noaptea noapte, nu invers. "
In fine, discutia noatra a mai contiunat, evident.
Sambata dimineata. Ma trezesc pe la 8:00 cu greu, bineinteles. Vineri seara am iesit pe Lipscani. Ma duc la pregatire, la Andrei. Ajung acasa, fac curat , o friptura, il scot pe Rooney. Suna Radu. Maine dimineata, la 9:00, ne intalnim la Moghioros. Eu tare ca zmeul : "Sigur ca da. Vom fi acolo, negresit. "
Ce ma gandesc eu.. Daca tot ne intalnim acolo, mai bine dorm la Anca, in Drumul Taberei. O sun pe Anca, o anunt ca dorm la ea :), ea accepta, imi fac ditamai bagajul, il "imbarc" pe Rooney si plecam in "expeditie". Ajung la Anca pe la 23:30. Dar totusi, ce facem??? E mult pea devreme. O ora parca tot am putea sta pe afara. Ne gandim sa luam seminte, tigari, suc si sa stam in fata blocului. Deodata, dintr-un colt al gentii, se aude un sunet predestinat. Ca cel al telefonelor vechi. Deschid geanta, scot telefonul. E Dan. Cica sa mergem pe Lipscani ca e ziua unui prieten. Accept fara nicio ezitare. O conving si pe Anca... Ajungem in La Historia :) Cam nasoli oamenii, tristi... Dansau si zambeau gratuit. Nu conteaza. Noi suntem impreuna, distractia vine imediat. Ca zacusca pe paine. Ne uitam la ceas: 03:15. fUCK!!!! Hai acasa! Gata. Ne luam jucariile si plecam. Ajungem acasa. Parca nu ne e somn. Hai mai bine sa stam la un pahar de vorba si... de vin si cate-o tigara. Cadem de comun acord, si asta facem si acum :)). Maine nu stiu ce va fi, cum va fi... acum e bine! :)
Atat am avut de spus... interesant sau nu... Nu stiu.. e bun de citit :0 asa de plictiseala... Gata! Ridic paharul in cinstea voastra! Nu fiti gelosi!
Inca ceva: Anca o cearta pe Minnie, a facut clatite si se mai si demachiaza si ma streseaza cu o melodie de pe Youtube pe care o are si la telefon si o aud zilnic. E ca raia... Nu mai pot scapa de ea... sa i-o sterg? :)) Da da daaaaaaaaa
joi, 1 iulie 2010
Vanitatea a invins prudenta...
Gradinita de stat din Fetesti. Prima parte a actiunii se petrece in baie. Madalin, nepotelul meu, se "lupta" in cuvinte cu niste colegi. Motivele sunt diverse. Doi dintre ei mai aprigi in dracovenii, mai intai il "incatuseaza"si incaluseaza apoi il baga cu capul sub colacul de la toaleta si ii pun capacul peste cap. Distractie maxima pentru ceilalti si stanjenitoare pentru Praslea familiei noastre.
" Eram sigur, isi spune Madalin, zapacit, eram sigur! Ceva mai de cacat nu mi se putea intampla! Fleacul asta imi strica toate socotelile! Daca o sa afle iubita mea... m-am dus pe apa Sambetei... Ei cred ca m-au ciuruit... Ha!"
Ajung in clasa si Madalin incepe sa-si faca o repetitie a viitoarelor actiuni, in gand. Emotia crestea in el din ce in ce mai mult. Tremurand nervos si dornic sa se razbune le aseaza iubitilor colegi cate un somoiog de guma mestecata chiar de el pe scaune. Deodata ii trecu involuntar prin minte o alta idee bombata. Se furiseaza tiptil langa capul rautatilor si ii leaga sireturile de la adidasi de picioarele scaunelor. Se intoarce in banca lui, la fel de precaut sa nu-l "miroasa" Balaurul. Ceilalti chicotesc. Educatoarea simte ea ceva, insa lasa sa vada ce se intampla mai departe. Madalin, impreuna cu prietenul lui de "breasla" isi rup cate un pix si incep sa sufle prin ele hartii in colegii rautaciosi. Deodata, Balaurul de trezeste bombardat cu hartii in cap si in ceafa. Se intoarce spre Mada cu privirea inflacarata de taur cand zareste rosu, isi pregateste pumnii cu o iritare nervoasa vecina cu disperarea, se ridica de pe scaun ii ideea de a-i rupe fata lui Praslea si... buf... se ridica praful in tavan... Cade Balaurul si ceilalti colegii izbucnesc in ras. Asta cazuse cu scaunul, avea guma lipita pe pantaloni si parul plin de hartii cu saliva veninoasa. Rusinat de cele intamplate, Balaurul se simte fara vlaga si parca nici nu mai poate cloci niciun plan impotriva dusmanului.
Razbunare dusa la bun sfarsit. Apa murdara se desfacu, si-a inghitit victima, insa a lasat-o sa pluteasca la suprafata. Capul educatoarei incepu sa se invarteasca usor si cu oarecare energie salbatica le spune baietilor ca e nerabdatoare sa se intalneasca cu parintii lor. Si cu toate astea, Madalin se intoarce spre Balaur cu o nunanta de triumf si superioritate, stiind ca si-a asigurat cumva succesul si razbunarea.
" Eram sigur, isi spune Madalin, zapacit, eram sigur! Ceva mai de cacat nu mi se putea intampla! Fleacul asta imi strica toate socotelile! Daca o sa afle iubita mea... m-am dus pe apa Sambetei... Ei cred ca m-au ciuruit... Ha!"
Ajung in clasa si Madalin incepe sa-si faca o repetitie a viitoarelor actiuni, in gand. Emotia crestea in el din ce in ce mai mult. Tremurand nervos si dornic sa se razbune le aseaza iubitilor colegi cate un somoiog de guma mestecata chiar de el pe scaune. Deodata ii trecu involuntar prin minte o alta idee bombata. Se furiseaza tiptil langa capul rautatilor si ii leaga sireturile de la adidasi de picioarele scaunelor. Se intoarce in banca lui, la fel de precaut sa nu-l "miroasa" Balaurul. Ceilalti chicotesc. Educatoarea simte ea ceva, insa lasa sa vada ce se intampla mai departe. Madalin, impreuna cu prietenul lui de "breasla" isi rup cate un pix si incep sa sufle prin ele hartii in colegii rautaciosi. Deodata, Balaurul de trezeste bombardat cu hartii in cap si in ceafa. Se intoarce spre Mada cu privirea inflacarata de taur cand zareste rosu, isi pregateste pumnii cu o iritare nervoasa vecina cu disperarea, se ridica de pe scaun ii ideea de a-i rupe fata lui Praslea si... buf... se ridica praful in tavan... Cade Balaurul si ceilalti colegii izbucnesc in ras. Asta cazuse cu scaunul, avea guma lipita pe pantaloni si parul plin de hartii cu saliva veninoasa. Rusinat de cele intamplate, Balaurul se simte fara vlaga si parca nici nu mai poate cloci niciun plan impotriva dusmanului.
Razbunare dusa la bun sfarsit. Apa murdara se desfacu, si-a inghitit victima, insa a lasat-o sa pluteasca la suprafata. Capul educatoarei incepu sa se invarteasca usor si cu oarecare energie salbatica le spune baietilor ca e nerabdatoare sa se intalneasca cu parintii lor. Si cu toate astea, Madalin se intoarce spre Balaur cu o nunanta de triumf si superioritate, stiind ca si-a asigurat cumva succesul si razbunarea.
marți, 29 iunie 2010
Bucuria unei dimineti
Dimineata. Baie. Cafea. Tigara. Balcon. Blog. Racoare. Cantecul pasarelelor. Dansul frunzelor. Dor de mare...
Mintea imi pluseaza gandurile. Sentimentele placute se instaleaza in trupul meu, in dimineata asta. Fiecare cuvant de mai sus il asociez cu cate o imagine, cu cate-o pictura realizata chiar de mine, unde toate culorile sunt vii... Amintirile imi sunt valoroase... pretioase. Prezentul imi e ca o cana cu cafea tare, pe care o s-o savurez pana la ultima picatura... Ambianta asta e asa de placuta, notele muzicale se afla la locul lor pe portativ, valurile sunt bucuroase si danseaza cu oamenii...
Mintea imi pluseaza gandurile. Sentimentele placute se instaleaza in trupul meu, in dimineata asta. Fiecare cuvant de mai sus il asociez cu cate o imagine, cu cate-o pictura realizata chiar de mine, unde toate culorile sunt vii... Amintirile imi sunt valoroase... pretioase. Prezentul imi e ca o cana cu cafea tare, pe care o s-o savurez pana la ultima picatura... Ambianta asta e asa de placuta, notele muzicale se afla la locul lor pe portativ, valurile sunt bucuroase si danseaza cu oamenii...
duminică, 27 iunie 2010
Din suflet pentru suflete...
Petra Ratiu: ce faci Oano?
Draghici Oana-Gabriela: bine..
Petra Ratiu: imi zici si mie cativa autori moderni
Petra Ratiu: de stii
Petra Ratiu: de dramaturgie
Draghici Oana-Gabriela: kkt
Draghici Oana-Gabriela: nuhsh
Draghici Oana-Gabriela: poate de maine incolo o sa stiu
Petra Ratiu: vreau sa ma apuc de citit
Petra Ratiu: de maine intr o luna
Petra Ratiu: n am nici un chef
Petra Ratiu: imi place cum scrii
Petra Ratiu: ti am mai zis
Draghici Oana-Gabriela: multumesc mult
Draghici Oana-Gabriela: ai mai citit?
Petra Ratiu: da, tot
Petra Ratiu: citesc mai multe odata
Draghici Oana-Gabriela: iti multumesc
Draghici Oana-Gabriela: ma bucur mult
Petra Ratiu: e meritul tau
Petra Ratiu: in f multe m am regasit
Petra Ratiu: din ce ai scris
Draghici Oana-Gabriela: doamne.,.. cat de mult ma bucur...
Draghici Oana-Gabriela: nici nu stii cat ma bucur \sa aud asta
Petra Ratiu: reusesti sa atingi puncte sensibile
Petra Ratiu: e ceva
Draghici Oana-Gabriela: e minunat sa aud asta...
Draghici Oana-Gabriela: am ajuns la 900 de vizitatori pe zi
Draghici Oana-Gabriela: pe blog
Petra Ratiu: oau
Draghici Oana-Gabriela: e ...
Petra Ratiu: f tare
Draghici Oana-Gabriela: ma bucura mult
Petra Ratiu: cred
Petra Ratiu: pentru ca e din suflet
Petra Ratiu: si simplu
Petra Ratiu: adevarat
Draghici Oana-Gabriela: da... asa e
Draghici Oana-Gabriela: iubire...
Ce ma poate bucura mai mult de atat? Primesc atatea measaje de la voi... ca va place cum scriu... Va multumesc! Ma bucur ca va regasiti prin ce scriu, ca intru astfel in voi... :) Va pup, suflete dragi!
Draghici Oana-Gabriela: bine..
Petra Ratiu: imi zici si mie cativa autori moderni
Petra Ratiu: de stii
Petra Ratiu: de dramaturgie
Draghici Oana-Gabriela: kkt
Draghici Oana-Gabriela: nuhsh
Draghici Oana-Gabriela: poate de maine incolo o sa stiu
Petra Ratiu: vreau sa ma apuc de citit
Petra Ratiu: de maine intr o luna
Petra Ratiu: n am nici un chef
Petra Ratiu: imi place cum scrii
Petra Ratiu: ti am mai zis
Draghici Oana-Gabriela: multumesc mult
Draghici Oana-Gabriela: ai mai citit?
Petra Ratiu: da, tot
Petra Ratiu: citesc mai multe odata
Draghici Oana-Gabriela: iti multumesc
Draghici Oana-Gabriela: ma bucur mult
Petra Ratiu: e meritul tau
Petra Ratiu: in f multe m am regasit
Petra Ratiu: din ce ai scris
Draghici Oana-Gabriela: doamne.,.. cat de mult ma bucur...
Draghici Oana-Gabriela: nici nu stii cat ma bucur \sa aud asta
Petra Ratiu: reusesti sa atingi puncte sensibile
Petra Ratiu: e ceva
Draghici Oana-Gabriela: e minunat sa aud asta...
Draghici Oana-Gabriela: am ajuns la 900 de vizitatori pe zi
Draghici Oana-Gabriela: pe blog
Petra Ratiu: oau
Draghici Oana-Gabriela: e ...
Petra Ratiu: f tare
Draghici Oana-Gabriela: ma bucura mult
Petra Ratiu: cred
Petra Ratiu: pentru ca e din suflet
Petra Ratiu: si simplu
Petra Ratiu: adevarat
Draghici Oana-Gabriela: da... asa e
Draghici Oana-Gabriela: iubire...
Ce ma poate bucura mai mult de atat? Primesc atatea measaje de la voi... ca va place cum scriu... Va multumesc! Ma bucur ca va regasiti prin ce scriu, ca intru astfel in voi... :) Va pup, suflete dragi!
Praf si pulbere s`alege...
Ma, cum sa fiu coordonata in halul asta de tigari??? Nu mai pot de oftica... Ma enervez foarte tare. De ieri si pana acum o ora nu am fumat deloc. In schimb am mancat incredibil de mult, pana nu m-am mai putut ridica din pat. Probabil o sa ajung cat o vaca... Si totul a inceput dintr-o prostie. M-am apucat de fumat de cand am intrat la UNATC. Ma gandeam pe atunci ca o sa ma pot lasa cand vreau, ca nu pot niste tigari sa-mi coordoneze viata. Am crezut ca asa pot socializa mai usor cu colegii... Se strangeau toti la tigara. Si uite cum am ajuns sa-mi imbolnavesc plamanii... sa-i sufoc cu fumul de tigara, cum imi ingalbenesc dintii, cum imi stric tenul... si asta cu acordul meu.... Plus ca atunci cand sunt nervoasa si fumez mai mult ma ustura gatul ingrozitor... Cred ca sunt mult prea slaba... Chiar nu pot spune STOP? Perioada asta cat n-am fumat, m-am simtit ametita, ca si cum as fi fost mahmura, ochii imi lacrimau... Doamne... si cat am mancat...
luni, 21 iunie 2010
Descoperirea inevitabilului dureros...
Despre ce vorbim acum? Despre fluturi???? Fluturi nenorociti, blestemati ce ati aparut in viata mea! Colorati... Moliilor ce sunteti! Sa-i spulberati pantecele. Ati inceput sa ma roadeti, sa ma distrugeti. Am vrut sa va pastrez pentru todeauna... Ma distrugeti... Mi-ati aratat florile, m-ati lasat sa ma indragostesc de ele, sa urc pe munte si sa cred ca nu e niciun obstacol, ca nu ma pot rani... Am cazut... jos nu mai erau flori... am gasit trandafiri cu spini... Si cu toate astea, inca va iubesc, nu-mi pot lua gandul de la voi... Trebuie sa scap de voi, moliilor! Incep sa-mi pierd din culoare....
Bate clopotul a iubire...
de...
Iuliean Rustea
Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin
Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.
Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.
Iuliean Rustea
Arunc din hoitu-mi, a sufletului lanturi,
Taverna zace goala in pasi fierbinti si soapte
Albind ale noastre trupuri, stafii...
Suflarea toata ne lumineaza calea
Urmeaza-mi privegherea si ai sa vezi... copii!
Flamandele-ti himere am sa le adap din noi
Lucrarea mealumeasca voi vrea sa ti-o inchin
Atunci, a mea mireasa, am sa-ti darui lumea
Raspuns la eu-ti cristalin
Eviscerand in lut pe drumul celei ce am sa vin
Iubesc doar panza ta albastra
Umbrita de aripi devorate de fluturi si lumina
Bolta-ti feerica stinghera si maiastra
Iubesc si... atat!
Ovatii iti zac pe aripi, ovatii fara vina
Visand la mangaierea ce des intreaba, cat?
Ostiri de ingeri toate iti vor purta a fiul
Iubesc a ta geneza, ce a renegat pustiul
Iubesc si... atat!
Nicand nu voi iubi mai mult a mea miresa.
Noi doi vom pierde anii tacutelor imperii
Orase-ntregi vor plange de pasii tai fierbinti
Atunci sarutul tainic va cere rugaminti
Pe altarul lumii hoitu-ti va respira a mine...
Telurica-ti profana comedie... vapastela romanul:
E noapte, e tarziu... dar am sa vin la tine.
vineri, 18 iunie 2010
Dezgolirea partiala a sufletului
As vrea sa ma pot plimba desculta prin campia plina de floricele viu colorate fara sa calc nici una... Sa zboare fluturii pe langa mine, sa aud cantecele copacilor si vantului... Sa fiu libera... Sa-mi dau drumul de pe munte si sa plutesc deasupra florilor... Vreau o buna dispozitie iradianta, sa scap de bonomia ipocrita pe care am capatat-o in ultima perioada, sa ma proptesc in iubire din alunecarea in condescendenta. Vreau sa-mi regasesc cheia bunei dispozitii si a credintei. Toate obstacolele pe care le intampinam le consideram garduri pline de smoala fierbinte... Scaparea noastra este iubirea, fericirea insasi. Binele combinat cu buna sansa...
Aseara am vazut cel mai frumos cer... Arata ca o apa inghetata amestecata, de EL, cu lapte. Mii de fete imi zambeau, fericirea era acolo... maretul... Constitutie indescriptibila.
E asa de frumos aici unde ma aflu acum incat n-as vrea sa mai plec niciodata... incerc sa prelungesc cat mai mult momentele astea... Stiu ca par candida, dar si egoista... e o lacomie copilareasca alimentata de iubire. Si azi iubesc...
miercuri, 16 iunie 2010
Calator prin inconstient
Seara. Liniste. Lumina beata de la veioza. Parfum de frezie. Ganduri pozitive. Asternuturi curate cu miros de crini. Geam deschis. Aer curat. Te asezi in pat. Deschizi cartea. Citesti 23 de pagini si Mos Ene se gandeste sa-ti faca o vizita. Se aseaza langa tine si incepe sa-ti spuna o poveste. Tu incepi sa alergi prin imaginatie. Esti intr-o casa pustie, intuneric, miros de lumanari, geamuri inchise. Te cuprinde teama. Apare un cal negru. Se apropie de tine. Si pentru ca iubesti atat de mult caii te duci inspre el. Te cauti prin buzunare si gasesti seminte. I le oferi lui. Il mangai, nu te mai simti singura. Vrei sa iesi din casa, dar e blocata. Te sperii. Deodata simti un miros venind din spate... Te intorci speriata... nu e nimeni. Incepi sa plangi, ti-e foarte frica. Iei calul de gat, inchizi ochii si lacrimile sarate iti curg siroaie pe obraji... ~Nu-ti fie teama! Nu-ti fac nici un rau!~ Deschizi ochii si cauti cu privirea vocea respectiva. Un barbat inalt, bine facut, imbracat in costum negru si palarie neagra. ~ Vreau doar sa te anunt ca perla sufletului tau va piere... Cel ce ti-e drag va fi unul dintre noi. Ii va fi mult mai bine aici, scapa de durere. Gandeste-te la el~ Si a plecat...
Deschizi ochii. Esti in camera ta. Lumina aprinsa. Geamurile deschise. Mirosul florilor e inca acolo. Ochii iti sunt inlacrimati. Perna e umeda. Ora 4:25. Te ridici din pat. Aprinzi luminile peste tot. Iti pregatesti un ceai, aprinzi o tigara si iesi pe balcon. Pe suportul de flori se aseaza o cucuvea. Te sperii ingrozitor. Arunci tigara, inchizi geamurile si te bagi in pat. Dai drumul la televizor si astepti sa se faca ziua... Intre timp adormi... Ora 9:45. Suna telefonul. Mama :~ Nu te necaji, a plecat la Doamne-Doamne. Avea nevoie de el. Ii va fi mult mai bine acolo. Va avea grija de tine de acolo. A zis ca te iubeste~. Inchizi telefonul, te enervezi ca te-a luat cu povesti de adormit copii. Plangi, te revolti si te intrebi: ~ De ce eu? De ce chiar el? De ce atat de devreme? Nu am reusit sa fac nici pe jumatate din ce vroia el de la mine... Nu o sa se mai bucure de mine... Nu va mai avea cand~. Te bagi in pat si te tot intrebi... Ce a fost cu visul ala? A fost real? Futu-i...
Deschizi ochii. Esti in camera ta. Lumina aprinsa. Geamurile deschise. Mirosul florilor e inca acolo. Ochii iti sunt inlacrimati. Perna e umeda. Ora 4:25. Te ridici din pat. Aprinzi luminile peste tot. Iti pregatesti un ceai, aprinzi o tigara si iesi pe balcon. Pe suportul de flori se aseaza o cucuvea. Te sperii ingrozitor. Arunci tigara, inchizi geamurile si te bagi in pat. Dai drumul la televizor si astepti sa se faca ziua... Intre timp adormi... Ora 9:45. Suna telefonul. Mama :~ Nu te necaji, a plecat la Doamne-Doamne. Avea nevoie de el. Ii va fi mult mai bine acolo. Va avea grija de tine de acolo. A zis ca te iubeste~. Inchizi telefonul, te enervezi ca te-a luat cu povesti de adormit copii. Plangi, te revolti si te intrebi: ~ De ce eu? De ce chiar el? De ce atat de devreme? Nu am reusit sa fac nici pe jumatate din ce vroia el de la mine... Nu o sa se mai bucure de mine... Nu va mai avea cand~. Te bagi in pat si te tot intrebi... Ce a fost cu visul ala? A fost real? Futu-i...
sâmbătă, 12 iunie 2010
STOP si PUNCT
STOP:
- trairilor empirice
- neseriozitatii mele si a altora
- promisiunilor neangajate
- persoanelor goale
- haosului
- iluziilor
Lucram la dezorganizare...
vineri, 11 iunie 2010
Simplul interesant...
Soare, muuuult soare. Azi e mult soare, caldura. Azi vreau sa o ard chill. Sa las toate gandurile deoparte... Vreau sa ma simt bine, sa stau intr-un parc cu o cafea in mana si cu Rooney jucandu-se pe langa mine, Anca si ea cu vata pe bat si Minnie cu fundita in par alergand dupa minge. Un alt loc care imi place la nebunie si imi ofera o placere maxima si imi reaminteste de copilaria mea frumoasa este balconul Ancai de la bucatarie. Ador sa stau in balconul ala plin cu flori, borcane cu dulceata, muraturi, scaunele ei... Poate parea absurd ceea ce spun insa pentru mine e ceva minunat. Simt caldura, intr-un fel protectie... Cele doua cosuri mari pline cu fructe si legume sunt tocmai bune de pictat... Mirosul ala parca vine de undeva... de departe... din copilaria mea... Azi iubesc...
duminică, 6 iunie 2010
Te intrebi ce si cum? Si raspunsul vine... ?
Nu cred ca e cazul sa vorbim despre iresponsabilitate, nedaruire, negatie, nepasare... Eu cred ca e ceva simplu, foarte simplu... recuperarea timpului pierdut in cautarea lucrurilor simple, un pic artificiale, si fara prea mare valoare... ceva, ceva din simpla" libertate adolescentina pe care a avut-o candva in maini, pentru o perioada foarte scurta de timp, si a scapat-o printre degete.... E posibil chiar sa fi fost iluzorie...
Incredere isi doreste de la tine, atat!
sâmbătă, 5 iunie 2010
Haos si flori...
Constati cu mare dezamagire ca ai uitat de multe lucruri, de paricularitati din viata ta, din tine... nu vrei sa te gandesti ca le-ai pierdut. Oricum te doare... Ai trecut la un alt nivel, uitandu-le complet pe celelalte... constructiile la care ai muncit din greu, ai uitat chiar si de prima caramida pe care ai pus-o si de care te-ai bucurat ca un copil ca ai reusit sa o procuri... cu atat greutate... si lupta interioara... Ai uitat de flori... s-au cam ofilit... Le-ai pune apa, poate isi revin. O sa incerci... trebuie sa incerci orice. Nu vrei sa se ofileasca si sa le pui in carti la presat, langa celalalte. Esti constienta ca flori ca ale tale putini au si nu sunt multi cei care isi dau seama de valoarea lor... Le-ai primit din toata inima, asa vrei sa crezi, si tu nu ai stiut sa ai grija de ele... Ti-e rusine, teama, esti suparata pe tine... Vrei sa multumesti pe toti si de fapt nu reusesti nimic... cu putin nu se multumeste nimeni... Toti sunt cei pe care ii iubesti... da, si despre TINE e vorba... Te ofilesti, iubirea mea... ne ratacim. Parca nu ne mai intelegem... Eu de fapt te inteleg. Te cred. Te iubesc. Te vreau. Vreau sa cred ca esti numai al meu... Tu te pierzi in mine... Tu te ratacesti in ochii mei, in privirea mea... ma simt ca o straina cateodata. Nu stiu de unde sa te iau, cum sa te readuc in lumea mea. E haotica, stiu... Dar e frumoasa... e plina de iubire, puritate... Poate tie nu-ti face bine lumea asta mea... te simti stingher, nu? Poate ar fi bine sa iti dau drumul, sa zbori mai departe... sa-ti gasesti acea lume altundeva, poate acolo iti va fi mai bine... Nu vreau sa fiu egoista, nu vreau sa ranesc si nici sa pun stapanire pe viata ta... Desi, daca stau bine si ma gandesc si tu esti egoist... Imi furi din toate cate putin... fara sa vrei, fara sa-ti dai seama..
luni, 31 mai 2010
Nu te-as taia nici de Craciun! Sa te torturez cat mai mult, scroafo!
O sun pe mamaia de dimineata. Vroiam sa vad ce mai face, cum o mai duce dupa operatia de glaucom, ce-a mai facut prin curte, cum s-a mai harjonit cu vecina-sa...d`astea... Suparata imi zice ca are o problema... are o scroafa care a fatat si nu isi lasa purceii sa pape lapte de la ea. E a dracului! Asa ca a trebuit sa o lege de picioare ca sa nu mai fuga si ca purcelusii sa poata manca... Suparare mare... In timp ce imi povestea despre scrofa Nadia ( sare gardul la cocina si alearga prin gradina si ii mai strica si legumele) eu am facut legatura cu mamele care isi parasesc copii, care imediat dupa nastere ii abandoneaza prin spitale, la tomberoane sau cine mai stie pe unde. Nu se gandesc o clipa la sufletelul nevinovat. Altii se chinuie sa faca un bebe, altii nu reusesc niciodata si scroafele astea cu sange rece ii abandoneaza fara nici un fel de remuscare, sau vor sa te convinga ca alta varianta nu au avut, ca le era absolut imposibil sa pastreze copilul. Scroafele dracului... le urasc din toata inima! Saliveaza dupa sex, isi pierd mintile in pat cu barbatul, parca zici ca s-a coborat Raiul pe Pamant... uita idioatele de consecintele grave care pot urma... sau nici macar nu se gandesc... Sunt atatea metode de contraceptie si scroafele astea nu sunt in stare sa le foloseasca. Isi bat joc de bietele sufletele... va credeti cumva Dumnezeu? Imi pare rau ca exista asa ceva... Altele fumeaza sau beau alcool in timpul sarcinii, iesind astfel copii cu malformatii, altele fac avort... Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un pic de minte si ca nu m-a facut sa cred ca sunt atotputernica, sa pot coordona vieti, sa imi bat joc de ele... Halal de viata aveti, scroafelor!
Scuze ca am reactionat asa... trebuia cumva sa ma descarc...
Somebody is funny??? Oh... not me!
Sa fii copil e un lucru atat de serios... E dificil pentru un pici sa se face inteles, sa fie luat in seama de catre cei mari. Cat e mic isi doreste foarte mult sa creasca cat mai repede si isi iese din tatani cand ii spui ca el e un pici si ca nu are cum sa priceapa anumite lucuri, cand va creste mai mare lucrurile se vor schimba... UPS...-- Subcostientul lui: Lasa ca ma fac io :) mare si vedeti voi pe dracu! De fapt voi nu intelegeti nimic. Nici macar tu, mama, nu intelegi nimic. Vad in detaliu, imi dau seama de multe lucruri, chiar de cand eram la tine in burtica... De fapt tu nu vezi mai nimic pentru ca esti absorbita de probleme, de viata de zi cu zi, traiul infern in care ai ajuns din cauza ta... Timp de casa nu mai ai, de tati nu, de mine nici atat... esti... vai de mama ta! Reactionezi ca un copil cand primesti o floare de la tati, cand iti iese ceva bine, iti scalamabi cuvintele si ... imi spui mie ca sunt un copil ???!!!--
Am intalnit zilele trecute o fetita foarte desteapta, de 9 ani, Miruna C. Mi s-a parut incredibil cat de multe cunostinte a putut sa-si bage in bagaj... Mi se pare incredibil de greu si ea inca insista sa mai bage si da... mai poate... Nu o sa se rupa, eventual o sa-si mareasca geamantanul. Stie toti actorii, toate filmele, cunoaste muzica clasica, stie cateva melodii "barosane" pe de rost, face teatru, dansuri moderne si balet. Nu ii plac papusile, le uraste chiar, si ii place foarte mult sa citeasca. Am purtat o discutie foarte serioasa cu ea, interesanta, din care am avut si eu cate ceva de invatat. Recunosc ca mi-a fost un pic greu sa incetez a o mai trata ca pe un copil. Am intrebat-o la un moment dat de mamica ei si s-a intristat. Mamica ei nu are timp de ea, se vad numai in weekenduri. E mult prea ocupata cu munca si ii este dor de ea...
La un moment dat, dupa ce ne-am imprietenit mai mult, imi spune ca vrea sa-mi marturiseasca ceva: " A venit momentul sa-ti spun ceva foarte serios despre mine. Sa stii ca eu ma lipesc foarte repede de oameni. Imi vine sa te iau la mine acasa". Si ma strange in brate... Draga de ea... mi s-a facut dor de ea, de bucuria din ochii ei cand vorbea despre broscutele din apa, despre filmul preferat, despre bunica ei, despre animale; de zambetul ei cald, sinceritatea ei... Sa fii copil e un lucru minunat!
Am intalnit zilele trecute o fetita foarte desteapta, de 9 ani, Miruna C. Mi s-a parut incredibil cat de multe cunostinte a putut sa-si bage in bagaj... Mi se pare incredibil de greu si ea inca insista sa mai bage si da... mai poate... Nu o sa se rupa, eventual o sa-si mareasca geamantanul. Stie toti actorii, toate filmele, cunoaste muzica clasica, stie cateva melodii "barosane" pe de rost, face teatru, dansuri moderne si balet. Nu ii plac papusile, le uraste chiar, si ii place foarte mult sa citeasca. Am purtat o discutie foarte serioasa cu ea, interesanta, din care am avut si eu cate ceva de invatat. Recunosc ca mi-a fost un pic greu sa incetez a o mai trata ca pe un copil. Am intrebat-o la un moment dat de mamica ei si s-a intristat. Mamica ei nu are timp de ea, se vad numai in weekenduri. E mult prea ocupata cu munca si ii este dor de ea...
La un moment dat, dupa ce ne-am imprietenit mai mult, imi spune ca vrea sa-mi marturiseasca ceva: " A venit momentul sa-ti spun ceva foarte serios despre mine. Sa stii ca eu ma lipesc foarte repede de oameni. Imi vine sa te iau la mine acasa". Si ma strange in brate... Draga de ea... mi s-a facut dor de ea, de bucuria din ochii ei cand vorbea despre broscutele din apa, despre filmul preferat, despre bunica ei, despre animale; de zambetul ei cald, sinceritatea ei... Sa fii copil e un lucru minunat!
sâmbătă, 29 mai 2010
Dorinta din fundul inimii 2
Am o pofta nebuna de 3 kg de cirese... Mari, carnoase ( fara carnita ), dulci... yammmy... Cine imi poate satisface pofta? Tu????
miercuri, 26 mai 2010
Buna, buna... Vrei o guma? Nu e Orbit, dar e buna...
Iubesti, zbori, mai gandesti lucid sau... da??? A... pai atunci e si frumos, si urat, profitabil si... inestetic?! Sigur, asa e! Frumos pentru ca el e cel mai dulce si pentru ca te face si pe tine sa te simti minunata, e urat pentru cei ce "ravnesc"la tine, e profitabil pentru ca iti alimenteaza trupul cu energie si inestetic pentru ochii invidiosilor. In concluzie benefic pentru sufletul tau. Iubesti si totul se invarte in jurul tau, fericirea iti iese prin toti porii si pluteste in aer... esti plina de candoare si de culoare. Oricine se vrea in pielea ta. Te simti iar ca o pustoaica, ca in liceu. Te bucura atat de mult floarea de la el...alintul cu care ti se adreseaza... el iti spune pisica [ :)) ], tu ii spui robotel... cuvinte atat de banale pentru unii... Fiecare moment petrecut impreuna e trait cu intensitate maxima.
Va tineti de mana si va plimbati prin Herastrau. El iti cumpara vata pe bat iar tu, drept rasplata, ii oferi un pupic. Cel mai dulce pupic... si sunteti atat de fericiti. Iti doresti ca momentul asta sa dureze la nesfarsit . Nu vrei mai mult de atat. Doar sa fie cu tine, sa te iubeasca, sa te protejeze si sa te sustina. Vrei calura, cat mai multa caldura... Suna alarma telefonului. Te trezesti si realizezi ca a fost un vis, ca, pentru cateva ore, te-ai alimentat, de fapt, cu dorinte. Incepe sa-ti fie frig... si e atat de frig si intunecat... unde au disparut culorile? Esti in camera ta. Singura. Ochii iti sunt iritati. Incepe sa te doara. Iar. Nu stii de ce s-a ajuns aici. Cum de s-a schimbat atat de mult? Cine e vinovat??? Poate... tu. Nu a reusit sa te inteleaga, a interpretat gresit totul. Tu nu ai vrut sa-l indepartezi doar ti-ai dorit acteva momente de liniste. Cert e ca acum floarea de colt de pe munte s-a transformat in macul uscat de pe camp, aerul pe care il respiri acum e poluat, iarba s-a ingalbenit iar soarelui nu-i mai face placere sa se joace de fata-ascunselea... s-a ascuns de tot de ea...
Formezi numarul de telefon. Iti raspunde o voce cam indiferenta. Vrei sa stii cum mai e, ce s-a intamplat cu el, daca ii e bine si el este indiferent. Ai lacrimi in ochi. Iti vine sa izbucnesti in plans, insa te abtii. Nu, nu vrei sa pari slaba. Te intreaba ce s-a intamplat, iar tu ca de fiecare data cand ajungi in stadiul asta ii spui simplu: NIMIC. Stii ca asta il irita cel mai tare si tu continui sa rasucesti cutitul in rana. Nu mai poti continua asa. Inchizi telefonul si vrei sa adormi din nou, poate o sa ai acelasi vis sau poate toate astea se vor in realitate.
Va tineti de mana si va plimbati prin Herastrau. El iti cumpara vata pe bat iar tu, drept rasplata, ii oferi un pupic. Cel mai dulce pupic... si sunteti atat de fericiti. Iti doresti ca momentul asta sa dureze la nesfarsit . Nu vrei mai mult de atat. Doar sa fie cu tine, sa te iubeasca, sa te protejeze si sa te sustina. Vrei calura, cat mai multa caldura... Suna alarma telefonului. Te trezesti si realizezi ca a fost un vis, ca, pentru cateva ore, te-ai alimentat, de fapt, cu dorinte. Incepe sa-ti fie frig... si e atat de frig si intunecat... unde au disparut culorile? Esti in camera ta. Singura. Ochii iti sunt iritati. Incepe sa te doara. Iar. Nu stii de ce s-a ajuns aici. Cum de s-a schimbat atat de mult? Cine e vinovat??? Poate... tu. Nu a reusit sa te inteleaga, a interpretat gresit totul. Tu nu ai vrut sa-l indepartezi doar ti-ai dorit acteva momente de liniste. Cert e ca acum floarea de colt de pe munte s-a transformat in macul uscat de pe camp, aerul pe care il respiri acum e poluat, iarba s-a ingalbenit iar soarelui nu-i mai face placere sa se joace de fata-ascunselea... s-a ascuns de tot de ea...
Formezi numarul de telefon. Iti raspunde o voce cam indiferenta. Vrei sa stii cum mai e, ce s-a intamplat cu el, daca ii e bine si el este indiferent. Ai lacrimi in ochi. Iti vine sa izbucnesti in plans, insa te abtii. Nu, nu vrei sa pari slaba. Te intreaba ce s-a intamplat, iar tu ca de fiecare data cand ajungi in stadiul asta ii spui simplu: NIMIC. Stii ca asta il irita cel mai tare si tu continui sa rasucesti cutitul in rana. Nu mai poti continua asa. Inchizi telefonul si vrei sa adormi din nou, poate o sa ai acelasi vis sau poate toate astea se vor in realitate.
duminică, 23 mai 2010
Ingredientul special este...
Mi-e rau. Am racit pentru nu mai stiu a cata oara si sunt foarte suparata pentru ca trebuie sa stau in casa. Tre` sa stau cu servetelele langa cap. Ei bine, asa le infrumusetez cu substanta, gelatinoasa, secretata de mucoasa nazala si eliminata prin nari. Am nevoie de putina culoare. Azi totul e gri. Nu ma pot hrani cu nuanta asta. Ma doare si in gat, capul, ochii... Nu am avut timp sa-mi fac manichiura, dar am fost machiata dragut si am facut poze frumoase. Am fost si la scoala, la repetitii. L-am luat si pe Rooney, care de fiecare data cand intra in scoala aia e super entuziasmat. Nu stiu de ce. Colegul meu, Adi Georgescu, statea la o foarte mare imensa :) distanta fata de mine spunand ca imprastii germenii peste tot... Am fost marginalizata, noroc cu Rooney, prietenul meu credincios care nu ma lasa la greu. Mai am putin si termin si "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare.. Ma bag in pat, iau un paracetamol si o sa vreau si un ceai de fructe... dar cine mi-l face??? Mai bine... lasa... sa o lasam pe maine...
Nu stiu de ce am scris toate aberatiile astea aici, da... sunt ale mele, fac parte din mine. Cred ca am nevoie de mama, ei trebuia sa-i spun toate astea, dar cum nu puteam sa o sun la ora asta... Rooney doarme si el...
Nu stiu de ce am scris toate aberatiile astea aici, da... sunt ale mele, fac parte din mine. Cred ca am nevoie de mama, ei trebuia sa-i spun toate astea, dar cum nu puteam sa o sun la ora asta... Rooney doarme si el...
joi, 20 mai 2010
Dorinta din fundul inimii
Am cazut la patima povestirilor cu mare pasiune... poate pana imi va trece furoarea senila ce ma inconjoara, macar sa mai uit de ea... pana o sa mai pot nascoci ceva din devla... deocamdata sunt o tampa! Tu spui multe vorbe de prisos, eu ma prefac ca ascult si ma cufund in oceanurile beethoveniene, cu voia proniei :). Scuza-ma ca sunt egoista si povestesc de fapt tot pentru mine. Cred ca acum ti-am declarat razboi. Sigur te gandesti la o prompta razbunare. Te gandesti la o reparatiune a propriului suflet, la paguba pe care presupui ca ti-am provocat-o. Nu vreau asta. Dorinta arzatoare din adancul inimii mele plina de speranta, iubire si caldura e ca tu sa intelegi... povestea mea, care poate fi si povestea ta :). Vise placute!
Imi place sa inventez scenarii.
Imi place sa inventez scenarii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)